Cap I. Visul noptii
Printre pietre zbuciumate
Valuri negre curg,
Se arunca cu putere
În lacrimi vagi se sting.
Din abisul noptii
Un surâs s-arata
Ce-mbraca-n groaza
Vesmântul vietii.
Pasii-nceti si repezi
Din penumbra alearga,
Visul viu al noptii
În bucati se sfarma.
Si totusi...
... înca ma caut... prin asternuturi de matase neagra, prin perne sângerii, prin fosnetul asurzitor al soaptelor, prin întunericul macabru ce ma acopera... oare unde sunt? De ce nu pot simti nimic? Ceva bate, pulseaza... tic-tac, tic-tac... apoi sta... liniste asurzitoare. Tip "aaaaaaaaaa"..., dar nimic nu se aude, nici un sunet... de ce? Unde sunt? Acolo, departe, ceva se întrezareste, ce sa fie oare? "nanakira" cineva striga... dar ce striga? Ce este acel cuvânt, ce înseamna el? Este cineva oare la capatul acelui strigat? Acel cineva sunt eu...? Din nou liniste... e atât de liniste! O tacere apasatoare..., dar de ce ma deranjeaza? Oare nu asta am cautat? Liniste.
"Trezeste-te" o soapta rece sparge întunericul si-mi vibreaza toate corzile fiintei mele. "Trezeste-te" ecoul rasuna în mantia golului ce ma înconjoara. Ma doare, acel ecou ma doare. Îmi strapunge fiecare por, fiecare fibra si se frânge-n mii de bucatele ce rasuna în adâncul mintii mele. Oftez... parca totul pare fara sfârsit, precum un cerc vicios ce nu se rupe, nu dispare cu primul rasarit de soare.
- "De ce? Cine striga si de ce? De ce m-as întoarce la tine când tu mi-ai refuzat singurul drept... pentru ce sa mai bata?"
Tic-tac, tic-tac, tic-tac, din ce în ce mai repede si mai asurzitor. "Linisteeeeee! Nu mai vreau, nu întelegi, ce rost mai are?" Din nou tacere... Vidul ma înghite, ma înconjoara înselator, îmi pacaleste simturile... e atât de bine! Ma simt însetata..., râvnesc dupa acea clipa de liniste pe care am cautat-o secole. Doua sclipiri sângeri adumbrite de o dorinta salbatica se aproprie de trupul meu gol... o pereche de buze vineti soptesc ceva..., un cuvânt pe care îl stiu de undeva... dar nu îl aud, nu îl înteleg,... sau poate nu vreau. Sunetul lor nu reuseste sa razbata prin peretele meu de regrete; se lovesc de un zid invizibil si se întorc în neant precum un bumerang. Un fior ma cuprinde si înfiripa ceva în sufletul meu putred; cei doi astri sângeri lucesc parca mai puternic acum... si vin din ce în ce mai aproape de mine, atât de aproape încât simt ca ma sufoc... buzele pale soptesc din nou... oare acum voi auzi, voi întelege ce vor sa-mi spuna cu atâta ardoare si insistenta? Mi-e frig, atât de frig, tremur toata, nu îmi pot controla trupul vlaguit de atâta goliciune. O pereche de brate de marmura se întind spre mine, sa ma cuprinda, sa ma traga spre un colt nestiut de lume. Se încolacesc în jurul meu precum un sarpe ce îsi sugruma prada, amenintând sa ma striveasca sub raceala lor de gheata; îmi încrustez ghearele în pielea fina a spatelui de stânca rece ce însoteste marmura bratelor. Simt cum muschi lui se încordeaza. Oftez... Ma rapesc din sanctuarul meu, de sub pecetea ce singura mi-am creat-o si ma târasc într-o tulbura cascada de trairi intense. Aceleasi buze vineti surâd, în timp ce astri sângerii sticlesc parca ascunzând ceva... o intentie, o senzatie, un secret. Ma înfior la gândul ca acele brate straine poate ma poarta spre un tarâm nesigur, plin de ceea ce urasc mai mult, de ceea ce am fugit cândva, dar acum e prea târziu, ma las purtata de val... unde? Nu stiu nici eu, dar acele brate sculptate în marmura cristalina ma poarta agale printr-un aer cald, ce ma înconjoara precum un voal. Trupu-mi începe sa vibreze. Buzele-i zâmbesc, iar ochi se pierd în spatele unor ploape cu gene diafane. Un suspin îmi umezeste buzele uscate de atâta oftat. Tresar la fiecare val de aer cald. Venele otelite încep sa tresara sub ropotul fierbinte al cascadei rosii. Încep sa ma încalzesc, simt cum o torta se aprinde în interiorul meu, cum elixirul vietii danseaza sub pielea-mi de clestar. Un vârtej de senzatii îmi invadeaza trupul fara sa-mi ceara consimtamântul, preia controlul... încep sa-mi recapat simturile parca adormite de peste sute de ani... Poftesc din nou la acel fruct interzis..., interzis de mine însami. Deschid ochi si-i vad buzele vinete-albastrii cum prind o culoare vie într-un zâmbet larg... si se îndeparteaza. Bratele-i ma descatuseaza din strânsoarea lor si ma parasesc, dar de aceasta data nu ma mai las abandonata în tacere. Voi riposta!...