Ziua a inceput destul de bine dar din cate se vedea avea sa se termine groaznic. Romano era urmarit de cineva ceva timp. Nu stia de cine. Stia doar ca spre binele lui ar trebui sa fuga.
Alerga cat putea de repede prin padurea in care se jurase ca nu v-a intra in urma cu cateva minute.

(FlashBack)

Romano era in masina lui in timp ce conducea catre casa. El se intoarcea de la o conferinta care s-a tinut la Berlin. Cu timpul a observat ca cineva il urmareste asa ca s-a decis ca atunci cand trece printr-un orasel sau ceva de genul sa opreasca . Ajuns intr-un orasel mic de la granitele Italiei s-a decis sa opreasca si sa se plimbe un pic pe acolo. Poate asa persoana care il urmareste o sa il piarda din vedere. Din nefericire ideea nu a adus roade deoarece masina si persoana care il urmarea a disparut subit. Odata ce si-a dat seama de acest lucru si-a dat seama si ca s-a pierdut. Cum a reusit nici el nu stia. Nici Austria nu s-ar fi putut pierde intr-un loc ca acesta , si el era recunoscut pentru calitatea lui de a se pierde oriunde. Romano se decide sa il sune pe fratele sau ca sa il ajute. Adica na...Romano se afla in jumatatea de nord a Italiei. Veneciano trebuia sa stie cum sa il ajute. Isi lua telefonul din buzunar, si vede ca nu avea semnal."Super" gandi in mintea sa. Pana la urma singura solutie era sa mai mearga pana o sa gaseasca semnal...Sau locul unde a lasat masina parcata. Dupa jumatate de ora observa ca a iesit din oras si in apropriere era o padure. Cu siguranta nu avea sa mearga acolo. Dupa faptul ca s-a pierdut intr-un mod demn de ras sa mai intre si de buna voie in padure sa il manance animalele salbatice. Deodata cineva a aparut in spatele lui. A intors repede capul sa vada cine este dar primul lucru care l-a vazut era ca persoana aceia avea niste cutite intr-o mana si un pistol in cealalta mana. Cand a vazut cu ce este inarmata persoana, a luat-o la goana. Probabil acela era urmaritorul. Romano nu mai avea alta solutie decat sa intre in padure. Poate acolo avea sa scape de urmaritor.

Deodata se auzi sunetul facut de un pistol si putin mai tarziu si o impuscatura. Simtea ca glontul care nu si-a atuns tinta era pentru el. Deodata cineva il striga.
"Romano! Romano!" Era vocea fratelui sau. Dar oare cum l-a gasit? Trebuia sa il gaseasca dar nu mai avu acea sansa minunata.
Al doilea glont se pare ca si-a atins tinta. Din fericire pentru Romano se pare ca cel care vroia sa il omoare sau prinde nu avea tinta buna si l-a nimerit doar in mana. Pacat ca pentru Romano acel glont a fost destul pentru el sa cada pe jos unde s-a lovit cu capul de o piatra mare si pana la urma a lesinat. Singurele cuvinte care le-a mai auzit au fost strigatele fratelui care se apropriau din ce in ce mai mult.

Romano statea nemiscat in mijlocului unui camp . In fata lui era o persoana care nu a mai vazut-o niciodata. Arata ca fratele sau, purta un costum asemanator cu costumul lui Veneciano din timpul WW2 numai ca culoarea era schimbata intr-un maroniu iar de curea era agatata o ata terminata in capat cu un ciucure. Parul era aproape roscat. Ochii erau pur si simplu infricosatori. Erau rosii ca sangele. Pe cap purta o palarie ciudata care avea o pana legata de ea. In mana tinea niste cutite si un pistol. Exact ca persoana care l-a urmarit. Romano ar fi vrut sa faca un comentariu la adresa persoanei din fata lui numai ca inainte sa apuce sa isi deschida gura, pistolul a fost indreptat spre el iar omul a inceput sa zambeasca malefic.
"Addio" si astea fiind spuse a apasat pe tragaci. Actiunea a fost urmata de un zgomot puternic.

Romano se ridica imediat speriat. Se uita in jur si observa ca era in camera sa. Mai exact era in patul sau. Avea mana dreapta bandajata si pe cap o compresa rece. Inseamna ca a fost un vis.
"Veneciano! Vino incoace!" Striga Romano in speranta ca fratele sau avea sa il auda sa vina si sa ii explice ce s-a intamplat.
Spre fericire lui Romano, Italia a venit.
"Si? Fratelllo! Te-ai trezit!"
"Wow... Impresionant... M-am trezit... E o minune incredibila" zise Romano sarcastic si dupaia continua " Daca tot esti aici spune-mi cum naiba am ajuns aici si cine m-a badajat, ca stiu ca tu nu te pricepi la asa ceva..."
"Pai...Ve~ De unde sa incep? Pai totul a inceput asa: Tu nu mai ajungeai acasa si m-am ingrijorat. Asa ca am mers sa te caut pe drumul pe care stiam mereu ca te intorci. Am intrebat cativa oameni dintr-un orasel mic daca te-au vazut si mi-au indicat pe unde ai luat-o. Dupaia am vazut ca nu te pot gasi si l-am chemat pe Germania. Cu ajutorul lui am gasit urmele tale de pasi si ne-am luat dupa ele...Si am ajuns intr-o padure. Acolo am inceput sa strig dupa tine pana cand am auzit un sunet facut de un pistol si dupaia un tipat care era al tau. Si te-am gasit. Din nefericire nu am vazut cine te atacase deoarece cand ne-a vazut a fugit. Dupaia Germania m-a ajutat sa te car in masina si te-am adus acasa. Am incercat drept sa spun sa te bandajez eu la mana dar nu am reusit. Asa ca l-am chemat pe Spania care te-a bandajat"
"Idiotilor! Un om care are un glont in mana nu se bandajeaza! Se trimite la spital sa ii se scoata glontul!"
"Pai glontul nu a ajuns in mana spre norocul tau... Doar cat te-a zgariat un pic. Totusi Spania a zis ca din cauza ca te-ai speriat si credeai ca glontul te-a tintit, ai simtit durerea mai mare decat era cu adevarat."
"Aha...Super! Acum vreau ceva de mancare!"
"Imediat! Am facut niste Lasagna!" Italia fugi repede bucuros spre bucatarie ca sa ii aduca mancare lui Romano.
Romano se intreba uneori de ce s-a pricopsit el cu un frate idiot... Dar nu isi putea raspunde niciodata la intrebare.


Imi pare rau ca a durat atat sa scriu 2-3 cuvinte dar nu am avut timp :((. Promit ca dupa ce dau tezele si testarile nationale o sa postez mai mult :((.
Capitolul urmator chiar nu stiu cand o sa il pun...Poate totusi reusesc sa il pun saptamana asta...