Disclaimer: Nu detin Naruto/concepte din el/personaje si nu fac profit de pe urma acestui fanfic.
Comedie si dragoste, imediat dupa sfarsitul razboiului doi ninja au parte de cateva intalniri. Totul merge bine pana in momentul in care trebuie sa se sarute, mereu intervenind ceva.
-Si eu te iubesc, Naruto! Spuse o fata cu par roz.
Se aflau deasupra Muntelui Hokagelor. Era cea de-a treia lor intalnire, sau chiar a patra, decand se sfarsise razboiul. Sakura realizase in sfarsit, cu ajutorul lui Tsunade-sama, care ii tinuse o morala despre dragoste, ce simte pentru Naruto. Iar blondul nu statu pe ganduri atunci cand fata la care visase decand o cunoscuse accepta o intalnire. Si nici nu il mai pocnea!
Sau ma rog, nu chiar atat de des…
Se aflau de ceva timp la aceea inaltime, admirand frumusetea peisajului oferit. Se vedea tot Satul Ascuns in Frunze. Au luat picnicul impreuna, Sakura refuzand sa mearga la Ramen cu el, astfel ca blondul hiperactiv a trebuit sa se gandeasca la altceva. Iar mancarea preparata de el era chiar delicioasa( pacat ca Sakura n-a aflat niciodata ca a fost cumparata defapt).
Discutau, asa cum faceau mereu. Discutau despre razboi, despre pierderi, despre Madara si Obito, despre Sasuke, despre intoarcerea sa. Lucrurile erau clare intre cei trei colegi de echipa. Naruto si Sakura formau acum un cuplu neoficial. Sasuke se bucura pentru ei, acesta la randul sau punand ochii pe o noua fata din sat, la fel de misterioasa si tacuta precum el. In sfarsit Naruto ii marturisi dragostea pe care, de altfel, si-a exprimat-o in mod direct in toti acesti ani.
Mai aveau putin, atat de putin. Fetele lor erau apropiate, fruntile lipite. Doar cativa centimetri le desparteau buzele.
-Yosh! Tipa o voce foarte cunoscuta.
Cei doi se indepartara imediat, rusinati. Erau siguri ca nimeni nu-i va deranja! Era aproape primul lor sarut. Si tocmai au fost deranjati. De cine? De nimeni altul decat…
-Rock Lee a venit cu puterea tineretii sa-l provoace pe Naruto pentru dragostea
-Sakurei-san!
-Oh Kami, trebuie sa glumesti!
In fata lor era acelasi Rock Lee, imbracat in obisnuitul sau costum verde.
-Naruto te provoc! Cu puterea tineretii o voi castiga pe Sakura-san! Spuse acesta, foarte tare.
-Nicio sansa, dattebane! Kage bushi-
-NARUTO! Il opri rozalia. Blondul era cat pe ce sa accepte provocarea sprancenatului.
Fata era insa nervoasa. Ii lasa pe cei doi singuri, disparand imediat.
-Uaah! Am incurcat-o, sprancene stufoase! Spuse nervos Naruto. Ramase acelasi blond obsedat de portocaliu, culoare pe care o purta oriunde, chiar si la intalniri. Pleca imediat, lasandu-l pe Lee singur.
-Dar… ah..
Langa el aparu maestrul sau preferat(si unicul), Gay-sensei.
-Aici erai, Lee! Ce ti-am zis eu despre puterea tineretii? Aceasta se pastreaza doar facand multe exercitii! Si acum, 1000 de ture de la Muntele Hokagelui pana la jos si inapoi!
-Desigur, Guy-sensei! Spuse Lee, plin de dragoste.
-Oh, Lee!
-Guy-sensei!
-Lee!
-Ne, ma intreb unde s-a dus oare Sakura-chan, sper ca nu e prea suparata, -ttebane!
Mergea pe strazile Konohei in cautarea ei. Nu prea stia de ce s-a suparat(oare stiu baietii vreodata?). Poate ca din cauza lui Lee?
Sigur ca e din cauza lui sprancene stufoase, -ttebane! A stricat totul…
In aceea zi n-o gasi. Dimineata urmatoare se duse la Tsunade-sama, sperand sa dea de ea.
-Imi pare rau, Naruto, dar nu stiu unde, ii raspunse aceasta.
-Haide, Baa-chan! Spune-mi unde e! Spune-mi! Se precipita acesta.
-Nu stiu! Naruto, lasa-ma in pace, gesticula ea nervoasa spre teancul de hartii pe care il avea in fata, am o groaza de facut!
-Da, cum, sa nu, bunico! Shizune iti va face toata treaba in timp ce tu o sa bei Sake! Ii zise acesta.
Hokageul nu mai putea de nervi.
-Naruto, iesi in clipa de fata afara, si nu mai imi spune bunico! Ameninta ea.
-Nu pana nu-mi spui unde-i Sakura-chan! Blondul se apropie de ea, se aseza pe jos si refuza sa plece. Inchise ochii, incruntandu-se.
-Pleaca!
-Nu! Se rasti el.
-Bine! Daca iti spun unde e ma lasi in pace?
Abia atunci deschise din nou ochii, fruntea descretindu-se.
-Da!
-Apropie-te, Naruto.
Blondul zambi in sinea sa, crezand ca urmeaza sa afle unde este Sakura. Se apropie de
Biroul ei, plin de incredere. In momentul in care se aflau doar cativa centimetrii intre Naruto si Tsunade aceasta il pocni, facandu-l sa zboare afara din biroul ei(prin perete, desigur). TonTon se duse acolo unde cazu Naruto, numarand cat de departe l-a lovit Tsunade. Un nou record pentru cartea personala a lui Tsunade.
Revenindu-si din zborul gratuit din partea lui Tsunade, Naruto se hotori sa incerce sa o caute din nou pe strazile Konohei. Nu se putea ascunde pentru totdeauna, nu?
O gasi dupa o jumatate de ora in parc, alaturi de o fetita mica. Aceasta avea doua codite, prinse asemanator cu ale lui Tsunade, de culoare albastra. Fetita parea extrem de mica, cu pielea palida si un zambet usor trist. Se afla in groapa cu nisip, jucandu-se cu Sakura. Amandoua erau desculte si faceau un castel.
-Sakura-chan! Tipa acesta, venind la cele doua foarte rapid. Fetita se sperie si incepu sa planga tare, iar rozalia o imbratisa strans.
-Gata, Aya-chan, o sa fie bine.
-Ba nu! Izbucni ea in lacrimi. Tipul asta e ciudaat! Ma sperie, Saku-chan!
Fata cu ochi verzi il privi nervoasa. Blondul se dadu cativa pasi in spate, dandu-si seama de greseala pe care a facut-o. Ii era frica de pe acum.
-Naruto! Tipa rozalia, spre bucuria fetitei, care incepuse acum sa rada, amuzata de comportamentul ei.
Il pocni, facandu-l sa se duca in directia opusa. Ayame aplauda, bucuroasa.
-Shannaro! Zise Sakura. Sa ne intoarcem la castelul de nisip.
-Yay! Ii zambi micuta.
TonTon se duse si de aceasta data dupa el, masurand.
Revenindu-si din lovitura aplicata, Naruto se intoarse la locul de joaca. Doar nu ar fi putut
sa plece asa de repede, nu? Nici macar nu a apucat sa-si ceara scuze. Ajunse rapid in parc si o cauta din priviri pe fata. Nicaieri. Insa, lucru ciudat, parcul era dintr-o data plin de prichindei. Unii aveau o mana bandajata, altii erau in scaune cu rotile, fiind ajutati de alti copii, iar alti pareau bolnavi. Ce se intampla?
-Ai facut-o pe Ayame-chan sa planga! Spuse unu dintre ei, ce avea mana bandajata. Imediat, ceilalti au repetat ce a zis el.
-Ai enervat-o pe Saku-chan! Pe el! zise un micut, ce nu parea sa aiba mai mult de zece
ani. Avea ochiul acoperit de un bandaj, iar pe umar purta un papagal de jucarie. In mana avea un bat.
Toti copiii prezenti s-au napustit asupra lui, sufocandu-l.
-Hei, pustilor! Lasati-ma! Le zise el, neindraznid sa ii loveasca. Naruto facea o baie de copii, fiecare tragandu-l de haine sau luandu-i din lucruri.
Un copil ii lua un shuriken si disparu imediat cu arma sa. Naruto ii impinse pe copii, eliberandu-se din stransoarea lor, si fugi dupa aceea piticanie furacioasa. Il prinse de tricou si-l ridica, uitandu-se la el fix.
-Asculta, puslama, nu stiu cine esti sau-
Nu apuca sa termine de spus, caci piticania incepu sa planga. Si ce mai plans! Un copil mai micut, cam de cinci ani, incepu si el sa planga. Incercand sa-i linisteasca pe cei doi, Naruto lovi alti copii, care incepusera si ei sa planga. Era o reactie in lant, astfel ca, indiferent de ce facea Naruto, alti copii au inceput sa planga. Tare.
-Tu! Se auzira niste voci. Blondul se trezi inconjurat de cateva asistente medicale, care probabil ingrijeau copiii.
-Ne-ai facut ingerasii sa planga! Spuse una dintre ele, nervoasa.
-Care i-ingerasi? Spuse Naruto, caruia ii era frica.
Fusese batut de toate acele asistente, dar oricum nu se compara niciuna cu Sakura-chan.
Loviturile ei erau unice, si, pe de alta parte, aceasta avea grija sa-l vindece daca rana era mai adanca. Ii era dor de ea.
N-o mai cauta in aceea zi. Abia doua dupa-amiezi mai tarziu o vazu intamplator, stand pe un pod, admirand apa lina. Era imbracata ca in toate zilele, in aceea tinuta ninja, dar i se paru atat de frumoasa incat ai fi zis ca avea un kimono scump pe ea.
Amintindu-se de patania din zilele trecute, Naruto merse incet, dar totusi zgomotos, astfel incat sa n-o sperie. Se apropie usor si se aseza langa ea.
-Hei, zise el usor.
Nu spuse nimic ea, doar rase usor, probabil amintindu-se de ce a patit.
-Ai fost ranit grav? Intreba aceasta, dupa cateva momente de tacere.
-Nimic ce nu pot sa nu indur, -ttebane! Zise acesta, reintrandu-si in modul hiperactiv.
Rase din nou, privindu-l amuzata. Ii placea compania sa. Se apropie usor de el, privindu-l
in ochi. Verde in albastru. Albastru in verde. Se apropiau tot mai mult, iar roseata incepu sa apara in obrajii celor doi. Inca putin. Doar cativa centimetrii. Aproape si…
-Frunte-lataa! Striga o voce cunoscuta.
Rozalia rosi imediat si se intoarse spre blonda care venea alergand la cei doi.
-Scuze c-am intarziat, frunte-lata, acum putem merge le cumparaturi! Zise ea, atunci cand se apropie de fata. Naruto se indeparta automat.
Am deranjat ceva? Spuse blonda, imbracata in costumul ei normal, mov, privind roseata ce nu disparea din obrajii Sakurei.
-N-nu… noi tocmai plecam, Naruto-kun! Zise Sakura, luand-o pe Ino de mana si plecand rapid.
Blondul statea acolo, uitandandu-se la cele doua fete ce se departau tot mai mult. Era atat de aproape, ataat de aproape! Dar ia stai…
Tocmai mi-a zis Naruto-kun? Ranji acesta.
A/N: Continuarea va urma si ea in cel mai scurt timp.
