O Străină
Uneori viaţa e chiar grea, dar sincer eu nu prea cred că asta ar trebui să fie un impediment în realizarea idealurilor pe care dorim să le urmăm.
Un mare om spunea o dată: " Dacă iubeşti viaţa, şi viaţa te va iubi pe tine."
Prima dată când m-am apucat de scris a fost când eram foarte mică, aveam 7-8 ani. Îmi amintesc că, o dată, chiar am apărut la televizor cu o mică poezie, care era banală, dar fiindcă era dedicată marelui poet Eminescu era o poezie care merita să fie auzită.
Apărusem şi prin ziar, dar sincer, când am ajuns în clasa a cincea am renunţat în a mai iubi literatura, poezia, totul. eram un fel de zombie care nu mai era în stare să facă altceva decât să înveţe ca un robot, fără să gândească. Am stat aşa un an întreg, clasa a cincea fiind un total eşec. În clasa a şasea mi-am mai extins orizonturile, iar în clasa a şaptea am reuşit, cu adevărat, să devin o persoană liberă, să mă auto-eliberez din toate lanţurile cu care mă legasem.
"O străină" este o poveste de dragoste în principal, dar care tratează, în secret, paşii vieţii, discutându-i degajat, în linii mari ce-i drept, dar totuşi discutaţi. Am încercat să las o urmă pe acest pământ prin existenţa mea. Nu am vrut "să fac umbră pământului degeaba" cum se spune.
Vă invit să încercaţi să înţelegeţi un raţionament al unei adolescente care se crede matură, să încercaţi să înţelegeţi că "dragostea nu are limite" şi că o simplă persoană apărută în viaţa noastră la momentul potrivit poate să "change the world".
