Imi pare rau ca te-am pierdut asa …
Citesc in ochii tai albastri fericire si iubire ...
Nu te gandi nici un moment ca imi sta gandul la despartire
Nu te gandi ca mi-ar trece prin cap sa te insel vreodata
Te iubesc prea mult nu as putea esti singura fata...
Asta imi spuneiai si tu ... Asta si multe altele...
Imi spunei ca ma iubesti asa cum nu ai mai facut-o, ca un o s ama parasesti niciodata, iar eu te-am crezut! Te-am crezut! Ca o proasta!
Acum e tarziu. Tu ai plecat iar eu am ramas aici … Si ma rog, ma rog sa fii bine acolo, oriunde ai fii, ma rog ca Domnul sa te ocroteasca si sa ma ajute sa te uit pe tine si pe iubirea care ti-o port.
Stii cat e ora?
E ora 23:59. Peste un minut am fi implinit 17 ani de cand ne cunoastem, 3 de cand suntem iubiti si o luna de cand suntem logodnici! Logodnici! Oricum urma sa ne casatorim mai incolo dar eram LOGODNICI!
Si stii ce fac?
Stau la ora asta cu iPod-ul tau in mana ascultanad Bullet-Abravia si plang, plang si iar plang …
Plang langa, acum, mormantul tau rece imbracata in negru din cap pana in picioare.
Incepe sa vibreze ceva in buzunarul meu stang de la pantaloni. E mama. Nu raspund.
Asa … ce iti spuneam? Oh,da! Stau si plang langa acest mormant rece … sunt inconjurata de coroane facut din flori si brad natural … Probabil sunt cele aduse de familia si prieteni …
Ai habar de cat timp sunt in cimitirul asta? DE SASE ORE! Iti dai seama eu care un stau mai mult de 20 de minute intr-un cimitir! Dar acum. am sa petrec mai mult timp aici … Ai pot vorbi cu tine … Pot sa-ti spun ca un te voi uita niciodata, ca te voi iubi mereu …
Credeam ca treiesc un vis departe de realitate
Si ca intre noi avea sa fie un sentiment aparte
Dar esti departe, mult prea departe de mine
Sufletul meu e gol acum, vars lacrimi si suspine
Fara tine e ca si cum nu as mai fi eu
Dap ... Asa ma simt eu acum.
Telefonul iar vibreaza ... E maicata. Am decis sa-i raspun.
-Da?
-Dumnezeule! In sfarsit razpunzi! Iubit-o, unde esti? – vocea ei suna de parca ea ar fi murit si nu tu.
-Sunt la el ... Cu el ... Deja mi-e dor de el ... – nu ma mai pot stapani si incep sa plang din nou. Si mai tare.
- Iubit-o, toti ii ducem dorul dar hai acasa ! Mama ta e foarte ingrijorata! Te rog, vino. – si ea pare ingrijorata.
-Vin. Mai stau doar putin ... Doar putin ...
-Bine.
-Pa.
Nu astept raspuns si inchid.
-Imi vei lipsi ... Cine imi va mai spune glume despre prietenul tau afemeiat, cine imi va mai spune cat sunt de ciudata, cine imi va mai urma jocul acela stupid cu casnicia si copilul pe care il incepea afemeiatul de „fratetu' „ si il terminai tu? – cuvintele rostite de mine acum par doar particule de praf pe care vantul le imprastie peste tot .
Aprind o ultima lumanare si iti las un iris mov si un trandafir rosu legate cu o banda da satin albastra si una neagra pe capacul de beton al mormantului si incep sa ascut ...
Aseaza-ti capul unde vrei dar pe umarul meu era locul ei
Si-mi adormea in brate, eu adunam sperante ...
E ca si cum cei de la Praf in ochi ar fi compus melodia asta doar pentru noi doi ... Mai vars cateva lacrimi si ma intorc spre drumul care duce la poarta cimitirului in timp ce iti spun :
Voi veni si maine.
Sfarsit