Capitolul 1
Renasterea
Se spune, din vechi strabuni, ca inaintea tuturor fiintelor din acest Univers, exista o flacara ce acoperea intreaga existenta.
O lumina rosie si argintie, o energie pârjolitoare ce inconjura totul cu o caldura incomensurabila. Din acest vast camp de foc, a scapat o scanteie a vietii, care a stins lumea din jur, solidificand flacara eterna in sefirotul ce avea sa cuprinda Pamantul.
Scanteia a devenit o zeitate, reusind sa manuiasca flama din jur, folosind un instrument forjat in inima chaosului preistoric: Creta de Foc. De-a lungul istoriei, aceasta fiinta a purtat mte nume: Ra, Cezar, Regina Victoria, Napoleon, Stalin si, in ultimul secol, s-a preschimbat intr-o batrana singuratica, cu inima de foc si creta.
Intr-o cocioaba darapanata, la lumina lunii negre si a unei lumanari palpainde, o fata s-a nascut neasteptat. Avea riduri pe fata, si, cand a iesit din culcusul comfortabil al mamei, nu a plans, ci s-a uitat la parintii ei cu un ranjet malefic. Aceasta fata a parcurs multe drumuri, ocaziile purtand-o de la Bucuresti la Maroc si mai departe.
Ionescu este o fiinta necesara, iar noi fiinte contingente.