Bun, primul meu fic in limba nativa... stiu ca vor fi greseli de toate felurile, promit insa sa le diminuez cu timpul (beta... cineva, oricine?) . Stiu ca pare, dar nu este un xover, principalul cuplu va fi marca Harry Potter asa ca Harry Potter ramane. Feedback-ul ma va ajuta sa continui si sa-mi imbunatatesc stilul (care in acest moment nu exista). Imi plac povestirile lungi asa ca 200k este limita minima.

Disclaimer: Nu detin... nimic. Tastatura si intriga sunt proprietate personala, restul apartin lui Rowling, Joseph Delaney (Vivat! Vivat! Vivat!) sau prietenilor.

Resurectia Vraciului.

-Vraciul-

Sirius avea dreptate... si totusi parca nu a durut deloc, fulgerul de un verde fosforescent mi-a strapuns pieptul si un urlet s-a ridicat din gatul meu, dar nu eram eu... Din nou ma straduiam sa nu uit cine sunt si sa-mi pastrez mintile, dar banuiesc ca atunci cand mori nu ai nevoie de ele, nu-i asa?

Si nimic. Nu tu lumina puternica, nici macar o scanteie la capat de tunel, nici vreo scara spre Rai, din fericire insa nici liftul spre subsol nu a aparut... doar o senzatie de tot si nimic, o... nesenzatie... ca sa simti trebuie sa existi, nu?

Oare timp mai e? Oare sunt undeva? Eu gandesc acum? S-ar zice ca da... dar de ce nu sunt impresionat de asta... de ce nu disper... aaah, prea multe intrebari!

M-am enervat... tot e ceva.

Si iarasi senzatia asta... de neapartinere, de viata fara trup, vad perfect si vad totul, dar mai exact ce vad? Banuiesc ca nimic... doar un spatiu gol si infinit imbracat intr-o lumina pala ca de lumanare.

Cred ca asta e defapt Iadul meu... dar parca si in Iad ar trebui sa ai ceva companie, nu?

„Hei! E cineva aici?"

Asta in mod cert e vocea mea, dar nu-mi amintesc sa-mi fi simtit buzele sau limba miscandu-se. Ciudat, ma asteptam la un ecou... In schimb o rafala puternica ma izbi in fata... cred, si multumesc lui Merlin cineva isi facu aparitia.

Are varsta mea, sau poate un pic mai mult, parul de culoarea castanei si ochii la fel de verzi ca si ai mei, adica la fel ca ochii pe care i-am avut candva. Creste de undeva din departare si ma uit peste umarul sau, dar nu vad nici o carare in urma lui.

„Harry, in sfarsit!"

Baiatul asta chiar se bucura sa ma vada, sincer m-as bucura si eu, dar habar nu am cine e. Imbracat intr-o roba veche care probabil a fost la un moment dat neagra, poarta in mana stanga ceva ce seamana cu un toiag care nu-mi place si nu cred ca as vrea sa il ating. Ochii ii stralucesc sincer cu toate ca ranjetul sau un pic nebun si atot stiutor ma face sa fiu suspicios.

„Iarta-ma! Am uitat ca nu ai inca trup."

Tanarul pocni cu toiagul de doua ori si dintr-o data eram iarasi in fata lui Voldemort, dar acum am simtit fulgerul. Caldura e insuportabila, durerea e grozava si ea, dar nu dureaza decat un moment. Ochii imi sunt incetosati pentru o clipa duc mainile sa ii frec. Oau... maini!

„Mult mai bine, nu-i asa?" Tanarul pare tare mandru si imi dau seama ca sunt inapoi in... oriunde as fi.

„Multumesc. Eu sunt Harry. Sti cumva unde ne aflam?"

Intind mana pentru un salut si sant uimit cat de ciudata imi pare atingerea lui. E foarte fierbinte... si asemeni mie si mana lui e aspra si plina de bataturi, dar a lui e diferita totusi... e... batrana, parca ating o coala de pergament.

„Nu ai pentru ce, Harry. Eu sunt Tom, Thomas Ward si ne aflam intre Rai si Iad."

„Cum... adica?"

‚Pai, asta inseamna ca nu suntem indeajuns de puri ca sa pasim in Rai, dar din fericire Tom zambi din nou nu suntem nici indeajuns de patati ca sa intram in Iad."

„Deci chiar sunt mort..."

Constatarea mea se pare ca e hilara de-a dreptul daca ar fi sa judec portia de ras trasa de Tom.

„La ce te asteptai baiete? Sperai sa supravietuiesti si de data asta?"

Sincer am fost mereu... „Pai da..."

Rasul lui Tom se opri la fel de brusc cum a inceput.

„Atunci e ziua ta norocoasa Harry Potter, pentru ca tu, esti departe de a fi mort."

Oh, dintr-o data miliarde de amintirii s-au intors de oriunde or fi fost plecate si genunchii mi-au cedat. Acum stiu de unde am plecat, da din codrii de langa Hogwarts, Hogwarts care e sub asediu.

„M-am trezit cu Tom aplecat peste mine privindu-ma oarecum ingrijorat."

„Banuiesc ca te bucuri, nu?"

Cred ca e randul me sa rad putin.

„Normal ca ma bucur, asta inseamna ca ma pot intoarce, Hermione si Ron... ei ma asteapta. Mai e un Horcrux, nu stiu daca ei se vor descurca sa-l distruga." Ma misc de colo colo uitandu-ma dupa vreo usa sau ceva cu un semn mare pe care sa scrie Iesire deasupra.

Entuziasmul imi e infranat tot de Tom

„Da, dar nu fara conditii..."

Se opri pentru o secunda urmarindu-ma intens cu privirea.

„Nici eu nu sunt mort Harry, defapt... te astept pe tine de vreo cateva sute de ani."

Ei bine asta sigur m-a lasat cu gura cascata, „Ce vrei sa spui cu..."

„Exact asta Harry, de mai bine de patru sute de ani te astept aici, ordine de sus, iti imaginezi." Tom imi face cu ochiul complice si arata cu degetul in sus spre acelasi infinit luminat slab.

„Pai... eu vreau sa ma intorc daca se poate. Acum."

„Si eu vreau sa plec o data de aici deci suntem pe aceeasi lungime de unda."

„Ok... si cum facem asta?"

Tom isi dadu ochii peste cap dupa care imi zambii din nou sincer.

„Simplu, eu iti ofer darul unui al saptelea fiu al unui al saptelea fiu si tu imi dai in schimb magia ta. Dupa care poti pleca... amandoi putem pleca."

„Magia mea..." deodata simt nevoia sa ma retrag intr-un colt si sa ma apar ... „nu cred ca vreau sa fac asta si la ce te referi cu al saptelea fiu al unui al saptelea fiu?"

Tom se aseaza cu bastonul pe genunchi si-mi face semn sa-i urmez gestul.

„Eu sunt un vraci Harry Potter. Pe vremuri noi vracii ne asiguram ca voi vrajitorii beningni si toti ceilatii incuiati santeti la adapost de vrajitorii malefici. Uf, ca intunecate mai erau vremurile alea... vezi tu, eu sunt un al saptelea fiu al unui al saptelea fiu, dar asta nu e tot, eu sunt tot odata fiul mamei mele care a fost vrajitoare."

„Dar, tot nu inteleg ce are asta de aface..."

„Fi atent Harry ca nu e greu, eu sunt pentru tine ca..." Tom facu o pauza numai buna sa-si mai dea odata ochii peste cap, „aaa... ok nici eu nu pot sa-ti explic foarte bine. Eu simt magia, o vad, dar eu nu o pot folosii ca tine, doar distruge. Blestemele si farmecele nu ma afecteaza aproape deloc si daca nevoia e mare pot oprii insasi timpul in loc."

Ai zice ca fiind vrajitor sunt obisnuit cu lucrurile incredibile, dar asta parca-i prea de tot.

„Si de ce sa-ti dau magia mea? Ce sa fac eu cu darul tau? Eu sunt vrajitor."

„Pai daca vrei sa te intorci, ai face bine sa te obisnuiesti cu ideea ca esti vraci Harry... asta e targul, nu l-am hotarat eu. Din nou Tom arata discret cu degetul in jos ."

„Atunci cine? Despre cine tot vorbesti?"

„Fi pe pace, ii vei intalnii candva..."

Ma uit din nou la Tom si imi dau seama ca e serios. „Chiar va trebui sa renunt la magie?"

„Da, dar crede-ma, ce-ti ofer eu te va ajuta mult mai mult sa-l infrangi pe Riddle. De fapt asta e partea a doua a targului, trebuie sa-l invingi pe Riddle si sa-l trimiti in cele mai adanci puturi ale Iadului. Contractul va fi incheiat si-ti vei putea vedea linistit de propria viata."

„Credeam ca doar diavolul ofera contracte..."

Tom paru surprins pentru un moment.

„Am zis eu ca l-ar oferii altcineva? Chiar si Domnul Satan are limite, dar Voldemort al tau le-a intrecut pe toate. Haide Harry, ce e asa de greu de priceput, vrei inapoi? Faci schimbul si te intorci pe campul de lupta, vrei sa stai aici cu mine pentru eternitate..."

„Nu, nu... accept, ok, accept."

Ranjetul larg al lui Tom imi spune ca nu se indoia de decizia mea.

„Pentru o asa buna cooperare am voie sa-ti las o scanteie de magie, e treaba ta ce faci cu ea. Prea bine, tot ce trebuie facut e sa ma imbratisezi si restul va veni de la sine."

Incruntarea mea instantanee il amuza grozav, dar vorbeste serios.

„OK, dar arunca toiagul ala ca nu-mi place."

„Asta?" Pare ca ar fi uitat ca-l tine in mana, intr-adevar dupa cum il misca s-ar zice ca e mai mult o extensie a mainii decat o unealta.

„E normal sa nu-ti placa, toiagul meu a ucis mai multe vrajitoare intunecate decat vei ucide tu vreodata."

„Perfect, nu ca as vrea sa-ti dobor recordul." Imi scapa replica printre dinti si devin usor usor furios. Acum ca ma gandesc mai bine, chiar vreau sa plec de aici.

„Gata."

Ma apropii hotarat si- mi deschid bratele...

„Stop stop stop!" Tom isi propteste bratul drept in pieptul meu.

„Trebuie sa te avertizez, te vei intoarce in corpul tau in locul in care ai fost ucis si din cate stiu inca sunt Devoratori prin apropiere asa ca un pic de „fa pe mortul" n-ar strica in continuare. Si inca ceva!"

„Ce mai e acum?"

„Albus Dumbledore... vrea sa-ti transmit ca e mandru de tine."

Tom profita de surpriza de pe fata mea si ma imbratisaza puternic.

Un vortex s-a format in jurul nostru si brusc m-am simtit cumva tras prin trupul din fata mea. Bucati mari din ceea ce acum parea un decor au plesnit si au fost smulse lasand in spatele lor o mare de negru si pucioasa. Un fir de spaima se strecura pentru prima oara de cand eram aici... oare ce am facut?

Cu un simplu declic am simtit cum propria constiinta adoarme si acum chiar ma intreb daca ma voi mai trezii vreodata in fie el Iad, Rai sau Pamant.