Deci: personajele nu sunt ale mele!
Povestea aceasta e a mea, scrisa cu o zi înainte de teza!
Naruto ai fost prima mea iubire. Ai fost acolo când aveam nevoie de cineva, chiar dacă faceai asta fără să știi. M-ai încurajat cu zâmbetul tău, privirea ta. Am incercat să te fac să vezi ca te plac, dar tu încercai sa nu vezi. Prietenia noastră s-a rupt din cauza unor bilețele unde tu îmi cereai să stau cu tine, dar o relație are nevoie de încredere, tu nu ai avuto. Dar azi, 21/05/2013, ai vrut sa îmi aduci aminte tot ce am simțit pentru tine. Toate sentimentele care cu greu le-am șters tu ai vrut sa-mi le amintești cu zâmbetul tau și veselia ta. Azi, zi de poza, ai fost ajutor de fotograf, ai vrut să mă chinuiești dar nu ai dreptul. Tu ești cel care căuta o sosie a mea, dar sunt unică!
Firar ea de toga si tot! De ce mai ajutat? Raspunsul veni odată cu amintirea:
- Lasă-mă să te ajut! zise el încercând să-mi făcă un nod la togă, dar fără succes, nu-l lăsam.
- Nu! Stai, pot face asta singură! zic încercând să-l distanțez de lângă fața mea.
Era mult prea aproape, lumea se uita, iar eu mă făceam din ce in ce mai roșie. Bătaiă nostră era infantila, dar nu-l puteam avea aproape, îmi amintea tot ce șimțeam.
- Stai potolită! am stat cuminte, era copilăresc. Vezi, gata!
Fotograful m-a pus pe scaun și m-a pus să zâmbesc. Nu știu cum am ieșit îin poza, dar știu că am fost roșie dându-mi seama de ceva: încă îl plăceam!
#.#.#.#.#.#.#.#
- Ce scumpi ați fost! El era:stai odata și tu: lasă-mă!
-Ino-chan, încă îl plac!
-Eram sigură !Da !O să fii varămea și o să...
-GĂLĂGIOASO!vocea lu Naruto.
-Ce?
Îi face semn de lasă-ne și asta face. Să vezi ce-i fac când o prind!
-Deci, acum vrei să fi iubita mea?
Nu i-am raspuns, nu puteam vorbi dar puteam face altceva. Îl puteam săruta!