Disclaimer: Nimic nu imi apartine. Stephenie Meyer este cea careia ii apartine totul. Eu doar ma joc cu personajele ei si din cand in cand se mai sparg.


Prolog

E o durere cu care trebuie sa inveti sa traiesti.

O durere care, fie ca vrei, fie ca nu vrei, iti dicteaza viata.

Ramane, acolo, undeva intr-un colt al mintii si iti aduce mereu aminte "Asa ai fi fost daca totul era cum trebuia sa fie".

Dar nimic nu e asa cum ar trebui sa fie.

Soarta nu exista, si nimic nu se intampla pentru ca asa trebuie.

Tot ce traim acum, in clipa asta, reprezinta singura noastra sansa.

Putem sa facem orice, acum, doar acum.

Singurul lucru care este controlabil este clipa in care existi, clipa in care stii ca decat atunci poti schimba ceva, clipa in care iti reamintesti ce ar trebui sa faci.

Nu exista o a doua sansa.

Nimeni nu are o a doua sansa.

Totul nu este decat o iluzie.

Am invatat asta pe pielea mea.

El nu a fost decat o singura data.

Nu am dreptul sa ma gandesc "Ce ar fi fost daca?".

Mi-am ratat sansa, imi platesc pretul.

Cu durerea.

Asta e singurul lucru care imi dovedeste ca inima mea a batut, bate, si va continua sa bata pentru el… pana cand prezentul meu va deveni istorie.