Cateva stele invinetite inca mai straluceau pe cerul de safir al diminetii. Soarele rasare parca din adancul padurilor, tivind cu fire aurii de matase fina marginile peticelor de nori... In zare se profileaza ca un munte gigantic, ca o stanca rupta dintr-un noian de amintiri, castelul Hogwarts. Cu fiecare rasarit de soare clipele feerice petrecute de Hermione si prietenii ei in scoala s-au scurs devorate de clepsidra timpului. Au trecut cativa ani buni de la batalia data aici. Amintirile insa vor arde mereu in gandurile tinerilor elevi, ca niste flacari vii ferecate adanc in suflete. Plimbandu-se prin biblioteca, pe holurile scolii, Hermione rememoreaza momentele fericite ale existentei ei...Aici a petrecut cei mai frumosi ai vietii, cele mai palpitante aventuri... este mandra ca intr-o zi, copii ei, Rose si Hugo vor urca emotionati in trenul care ii va conduce spre o noua etapa a vietii lor.
Parea sa fie o seara ca toate celelalte, Hermione pasea agale printre rafturile pline cu carti ale bibliotecii scolii. Le stia pe fiecare in parte ca pe un bun prieten. Stia ce secrete se ascund in spatele copertilor galbejite de vreme...si de vremuri. Dar uitandu-se mai atent zari o carte pe care nu a mai vazut-o niciodata. Era destul de mare, atat de prafuita si veche incat nu i se distingea nici macar autorul. A luat-o de pe raft si scuturand colbul care se asezase pe ea ca o panza fina si a deschis-o. Paginile erau galbene. vechi si pe alocuri rupte... Scrisul se distingea totusi. Era o carte de aventuri...