Marceline se afla pe veranda casei, fumand o tigara. Privea cu dezinteres apusul rosiatic al soarelui. Cu o ultima tragere din tigareta, se descotoroseste de ea, aruncand-o in gradina neingrijita ,lasand-o sa se stinga incetisor. Cu un oftat prelung, se retrage inauntrul casei, nedezlipindu-si ochii din pamant.
Inautru , degetele ei se plimba pe perete, cautand micul intrerupator de langa usa. O lumina slaba isi face aparitia in incapere, destul cat sa diferentieze anumite forme. In lumina aceea, peretii aveau o culoare rozie, o culoare pe care ea nu o suporta. Aruncand o privire usor frustrata spre pereti, isi continua drumul spre camera ei. Intorcand manerul, patrunde in dormitor si se prabuseste pe pat. Se intoarce spre singura ferestra din incapere, privind afara spre casa roz, care ii aducea amintiri placute si neplacute. Oftand, ichide ochii si adoarme. Maine avea sa faca o vizita cuiva…
Uitand sa traga perdelele aseara, soarele patrunse in camera, luminadu-i fata palida. Se trezi gemand, blestemand nenoricita stea de pe cer in gand. Se intoarse cu spatele la fereastra pentru a se uita la ceasul de pe noptiera. 'Opt si un sfert…' isi spuse ea. ' E mult prea devreme, dar odata ce m-am trezit stiu ca nu voi putea adormi la loc'. Se rostogoli din pat, punandu-si picioarele la marginea lui. Iarasi a adormit imbracata in hainele de zi. In fiecare dimineata isi spune ca ar trebui sa scape de obiceiul acesta prostesc, nu aduce decat mai multa bataie de cap. Avea sa ia masuri altadata… acum avea treaba. In camera nu se auzea decat fosnetul hainelor ei, facute impreuna cu cersafurile patului in timp ce se ridica din el, indreptandu-se spre baie.
Iesind din baie, se schimba de hainele de ieri, in unele noi: o pereche de blugi negri pe picior, si un pulover in dungi orizontale negre si rosii, ramanadu-i sa-si mai ia perechea de tenisi dupa micul de jun. Cauta plictisita in minifrigiderul din bucatarie, ceva de mancat. Nu avea prea multe, dar nici ca ii pasa, ca doar pana la urma avea se gaseasca ea, macar vre-un amarat de mar. Era unul chiar in capatul frigiderului, pe care ea il apuca si il termina din cateva imbucaturi. Nonsalat, arunca cotorul in cosul de gunoi, nimerindu-l fara sa se uite. Se indreapta spre usa, dorind sa iasa. Gata incalata, se opreste pentru cateva secunde pentru a verifica daca a uitat ceva important. Se aude un click la deschiderea usii si unul la inchidere. Rasuceste cheia de doua ori in iala iar apoi se intoarce cu fata spre orizont. Avea de gand sa se tina de promisiunea facuta azi-noapte, aceea de a o vizita pe" Printesa". Asa ca, se indreapta spre casa ei. Cu mainile in buzunare, se plimba linsitita pe marginea drumului , luandu-si timpul de a se gandi la ce avea sa ii spuna cand o va vedea. Nu era persoana care sa isi planifice lucrurile de dinainte, iar daca cumva se gandea la ce avea sa faca, stia sigur ca nu avea sa respecte regulile poti sa-ti organizezi viata, e plina de surprize si nu ai cum sa planifici ceva ce nu stii ca se va intampla. Ramane la ideea ca va improviza ceva atunci cand o va vedea.
Dupa alte zece minute de mers, se gaseste in fata vilei marete de culoare roz, gandidu-se ca poate nu a fost o idée foarte inspirata sa vina aici. Pentru cateva secunde, chiar ia in considerare gandul de a se intoarce de unde a venit. Un adevarat razboi se duce mintea ei. 'Sa ma intorc… ? Sau sa nu ma intorc?' Frustrarea si indecizia i se citeste pe fata. Intr-un final, se decide sa bata la usa. Daca nu avea sa o faca acum, atunci cand? Ridica mana stransa intr-un pumn, trage o gura mare de aer iar apoi bate discret de doua ori. Priveste tinta usa, asteptand vre-un semn de viata. Nimic. Eliberandu-si aerul din plamani, apleaca capul in semn de dezamagire si se intoarce sa plece. In acest timp, in spatele ei, usa se deschide larg.
Surprinsa, se intoarce numaidecat, inima bubuindui in ei se intalnesc cu acei ai persoanei din pragul usii. Cerul, tocmai s-a prabusit si a cazut in capul ei. Muschii maxilarului slabesc, astfel incat gura ii este intredeschisa iar ochii incep sa-i umble frenetici in susul si in josul persoanei din fata. Realizand ca probabil se comporta stupid pentru varsta ei, incearca sa se redreseze, tusind de doua ori.
-Ma scuzati, domnule! Cred ca am gresit adresa… "Imposibil!" Vedeti, eu ma asteptam sa gasesc pe altcineva. Domnul din fata usii, un barbat inalt, spatos si bine facut ,o privea cu un oarecare amuzament, superioritatea citindui-se in ochii maro. Surazand, ii raspunse:
-O! Dar nu e nici o problema! Poate pot sa te ajut, pe cine cautai? Rusinata, apleaca capul si mormaie un "nu mai e nevoie". Se intoarce si da sa plece, cand o voce melodioasa, o face sa se opreasca. In spatele barbatului, o figura feminina se distinge. Parul roziu, ii cade in valuri pe umerii fragili si drepti.
-Ce se intampla? Intreaba nedumerita, privirea plimbandui-se intre barbat si tanara. In acel moment, Marceline se intoarce cu fata, pentru a vedea cu ochii ei daca femeia aia e cine crede ea.
-Bonnie! Striga plina de speranta Marcy. Chiar tu esti? O, Doamne, cat am asteptat clipa asta! Cu fiecare cuvant se apropie tot mai mult de femaia de dincolo de prag, ajungand ca doar tocul usii sa le desparta. Deschide larg bratele si incearca sa o imbratiseze, cand un corp masiv se aseaza intre ea si persoana dorita.
-Ce crezi ca faci? Intreaba indignat barbatul. Iti sugerez sa pleci chiar acum, daca nu vrei sa avem probleme.
-Dar…Bonnie, spune ceva! O ruga Marceline in timp ce gesticule spre muntele de om din fata ei.
-Scuze, nu te cunosc… raspunse tanara fata iar usa ii se tranti in nas persoanei de dinafara.