Disclaimer: Nu detin... nimic. Tastatura si intriga sunt proprietate personala, restul apartin lui Rowling, Joseph Delaney (Vivat! Vivat! Vivat!) sau prietenilor.
Resurectia Vraciului.
-Din propria cenusa-
Hogwarts era inca in picioare. Nimeni nu se asteptase la asta, cu siguranta nu Minerva McGonogall care acum privea disperata din dreptul unei statui care supravietuise ploii de blesteme. Chiar cand lupta parea pierduta definitiv, armata de Devoratori ai Mortii, giganti si varcolaci a inceput sa bata in retragere permitand profesorilor sa ridice un scut peste corpul central al castelului, de altfel ultima parte a cladirii ramasa in picioare. Aproape ca a stiut inainte ca Hermione sa vorbeasca; ochii plini de lacrimi ai celei mai bune studente a casei Cercetasilor au fost de ajuns sa-i confirme ca Harry nu mai era acolo.
"Harry a... Cap-de-Mort il asteapta si..." un moment mai tarziu tanara vrajitoare plangea in bratele Minervei. Fatada de gheata a profesoarei s-a naruit odata cu vestile aduse de Hermione.
Pe Dumbledore il invinuia cel mai mult, da, el l-a crescut pe Harry ca pe un miel de sacrificiu, el l-a lasat vesnic in fata pericolelor, mereu in fata Lordului Intunecat, dar ea? Ce facuse ea sa impiedice asta?
Nimic, am tacut mereu si am inchis ochii. L-am trimis in fiecare an inapoi la incuiatii aceia monstruosi...
"Doamna profesoara,"
Ron, vizibil afectat de moartea lui Fred se apropie uimit sa o vada pe Hermione plangand la pieptul ei.
"Spune Domnule Weasley." Vocea ii tremura, intr-adevar, dupa o viata de replici scurte si taioase, vocea ei capabila sa inghete orice student, fie el Cercetas sau Viperin, incepea sa cedeze.
"Dinspre padure, vin... toti."
Linistea relativa de dincolo de usile cele mari de la intrare se narui sub hohote de ras si strigate de victorie. Cei cativa studenti in stare sa tina o bagheta in mana se ingramadira spre usi gata sa apere ce a mai ramas din Hogwarts. Minerva, Flitwick si Pomona Lastar in fruntea caselor ramase in scoala iesira in intampinarea larmei de afara gata pentru ultimul atac. In urma ramaneau cativa studentii care sa o ajute pe Madam Pomfrey. Privelistea era grozava. Zorii zilei in sfarsit spargeau cerul dezvaluind adevarata oroare abatuta asupra Școalii Hogwarts de Magie, Farmece și Vrăjitorii. Focurile izbucnite se stinsesera de mult lasand in urma ziduri fumegande si zecile de trupuri deopotriva ale Devoratorilor Mortii, dar si ale catorva studenti si aurori. Dincolo de ruinele Hogwarts-ului dinspre padure, o masa dezorganizata de vrajitori se apropia cu liderul lor in frunte, teribilul si intunecatul Lord Cap-de-Mort. Cativa pasi in spatele sau, Belatrix ranjea nebuneste si chiar in primele randuri putea fi vazut Lucius ReaCredinta cu pletele sale galbui scuturate de vant.
"Ramaneti aici! Cu totii!" Minerva lasa ostasii Hogwarts-ului la intrarea in castel, dar nu avu obiectii cand Arthur i se alatura. Chipul blajin al Domnului Weasley era acum o masca de durere si ura. Se asteptase ca Lordul Intunecat sa lase in urma armata de Devoratori si varcolaci, dar criminalul inainta hotarat insotit de suporterii sai pana cand Minerva aproape ca ii putea simti respiratia in fata.
Brusc, profesoara de Transfigurari realiza cat de precara era situatia in care se aflau. Daca Domnul Weasley era indeajuns de innebunit de durere cat sa-l priveasca pe Cap-de-Mort sfidator, ea pe de alta parte nu putea sa nu observe ca se aflau aproape in camp deschis fara macar un zid ramas in picioare dupa care sa se adaposteasca la nevoie.
Dar mai era ceva... da, asta era prima data cand il intalnea pe Cap-de-Mort. Un respect adanc pentru fiul lui James si Lily Potter crescu in inima profesoarei. Cum in numele lui Merlin fusese in stare Harry sa traiasca atatia ani conectat la cele mai intime ganduri ale acelui demon era peste puterile sale de pricepere. Cel ce candva fusese un simplu student din casa viperinilor, pe numele sau Tom Riddle, era acum in totalitate schimbat. Pielea ii era pala-vinetie, iar acolo unde ar fi trebuit sa aiba un nas, doua crapaturi hidoase frematau usor cu fiecare respiratie suierand slab. Gura lipsita de buze, sculptata intr-un vesnic zambet batjocoritor adapostea un set de dinti ascutiti asemenea unor ace, dar ochi... acolo se putea vedea cu adevarat de ce el era numit Lordul Intunecat Cap-de-Mort; doi taciuni sclipind mocnit te sfredeleau cu o rautate supraumana aducandu-te aproape de punctul in care sa-ti pierzi mintile.
"Cred ca am dovedit cat de consecvent sunt in tot ceea ce fac doamna profesoara. A-ti ramas o mana de suflete raniti si epuizati, iar dumneavoastra aveti o datorie fata de copii."
Cu eforturi sustinute, Minerva isi desclesta gura. Stiuse ca se va ajunge la asta.
"Garantezi viata studentilor?"
Oricat de infricosator ar fi fost Cap-de-Mort, batrana profesoara isi tinu barbia sus infruntandu-l pe Cel-Ce-Nu-Trebuie-Numit.
"Insolento! Nebuno! Indraznesti sa pui pretentii in fata Lordului nostru?!"
Belatrix Lestrange tipa din spatele lui Cap-de-Mort si inainta cu bagheta in mana, dar acesta o amuti cu un gest lenes.
"Nu-ti garantez nimic, stim amandoi ca va prefer pe toti morti si ingropati la un metru sub pamant, dar... poate ca pentru unele minti tinere mai sunt sperante."
Considerand nebunia faptelor de care era in stare, Lordul Cap-de-Mort era cu siguranta cea mai rece si calculata persoana cu care Minerva avusese vreodata de a face.
"Toti suporterii tai au fost evacuati cu mult timp in urma. Cei care au ramas lupta pentru Hogwarts si Albus Dumbledore. Ce i-ai facut lui Harry?"
Replica suna cu mult mai increzatoare decat Minerva se simtea cu adevarat, iar accesul de ras nebunesc al Lordului Intunecat ii confirma ca si el stia asta.
"Prea bine atunci, iti promit ca tu si cei din castel il veti reintalnii pe pretiosul vostru Dumbledore chiar astazi. Harry... a, Harry Potter... te ingrijorezi inutil doamna profesoara."
Amuzamentul lui Cap-de-Mort se preschimba rapid intr-o ura palpabila.
"Hai, dispari dinaintea mea. Si ia-l si pe nebunul asta."
Aproape ca uitase de Arthur care nu se miscase pe toata durata intalnirii. Intr-adevar, capul clanului Weasley parea sa fi innebunit de-a binele, acesta se intoarse si o urma pe Minerva in timp ce-si strangea bagheta cu ambele maini.
Era dificil sa-l privesti pe Cap-de-Mort apropiindu-se de tine, dar sa-i intorci spatele era o tortura.
"Hei, Weasley!"
Nu facusera decat cativa pasi cand vocea Fenrir Greyback rasuna din prima linie a Devoratorilor. Minerva si Domnul Weasley se oprira fara sa indrazneasca sa se intoarca.
"Ce mai face Bill? Am auzit ca e tare frumusel." Rasete puternice si urlete de lupi se auzira din spatele linilor.
Din fericire l-a simtit cu o secunda inainte. Minerva scoase bagheta fara sa gandeasca si-l impietrii cu o miscare fulgeratoare cel mai probabil salvandu-i viata. Arunca un farmec peste trupul imobil al Domnului Weasley si continua hotarata, dar o mana aspra cu unghii inconvoiate ca niste gheare ii poposii pe umarul drept tintuind-o in loc.
Cap-de-Mort.
Cu un pas in urma ei, nu-l putea vedea, dar toate simturile ii spuneau ca e acolo. Si-ar fi dorit sa aiba curajul lui Albus, sa se intoarca si sa lupte cu tot ce are mai bun, dar demonul avea dreptate, copii ramasi in viata erau prioritatea ei si pentru asta trebuia sa ajunga in viata la usile castelului.
"Uite o amintire... un cadou pentru Ron si Hermione..."
Pe un ton amuzat, Cap-de-Mort ii intinse Minervei o pereche de ochelari rotunzi cu lentilele crapate si rama inegrita. Harry...
"Ti-as fi adus mai multe, dar ma tem ca asta e tot ce am putut alege..."
Profesoara de Transfigurari stranse ochelarii in pumn pana ce simtii ramele subtiri de metal ingropandu-se in palma, iar mirosul de sange ii revolta inca o data narile.
"Fereste-te Cap-de-Mort...fereste-te de cei ce nu mai au nimic de pierdut."
Fara sa-i mai pese daca va muri ucisa cu un blestem din spate Minerva McGonogall se intoarse in castel cu rama ochelarilor lui Harry Potter infipta adanca in palma sa.
Narcisa ReaCredinta nu mai avea stare. Fiul ei ramasese cumva in interiorul Hogwarts-ului si nici un Devorator nu-l vazuse. Se afla in Padurea Interzisa, in acelasi luminis unde cu mai putin de un ceas Lordul Intunecat il blestemase pe Harry cu cel mai letal blestem cunoscut; Avada-Kedavra. Dar lordul nu se multumise cu atat, nu, aruncase zeci de blesteme ale torturii peste trupul neinsufletit dupa care sa fie sigur ca fapta va fi pecetluit a incendiat corpul mutilat, privindu-l cum se transforma intr-o gramada de cenusa.
Avusese indoieli, niciodata nu fusese de acord cu invazia sange-malilor si cu siguranta n-ar fi recunoscut vreodata ca un vrajitor cu parinti incuiati ar putea sa surclaseze un vrajitor pur, dar ceea ce se intamplase aici era o crima.
Nu era sigura daca-l mai vazuse vreodata pe Harry Potter, desigur ii stia chipul din ziare, la fel ca orice alt vrajitor, dar... parca l-ar fi intalnit candva cu multi ani in urma in magazinul Doamnei Malkin...parca.
Privelistea era trista, intr-un colt legat si impietrit statea aruncat Hagrid, cu toate ca nu-si putea misca nici macar degetele, ochii sai mari era atintiti la gramada de cenusa si rauri de lacrimi ii brazdau obrajii. Doi Devoratorii ai Mortii pe care nu ii cunostea, probabil din rangurile inferioare, il pazeau cu baghetele pregatite. Cap-de-Mort nu daduse prea multe detalii in legatura cu prizonierul, doar ca avea de gand sa-l transforme intr-un exemplu mai tarziu.
Deci toata alianta cu gigantii era pe punctul de a se sfarsii. Tipic Narcisa zambi usor la gandul ca oricine face intelegeri cu Lordul Intunecat trebuie sa fie nebun... sau prost ca un gigant.
Padurea amutise de mult, inca de la sosirea lor parca intregul codru impietrise si pana si frunzele pareau sa fi stat in loc cu toate ca o briza rece ca un vifor iernatic strabatea copacii inghetandu-i oasele. Un vuiet slab incepu sa trezeasca padurea la viata, un zgomot imperceptibil care desi crestea in intensitate nu era potrivit pentru auzul omului.
"Vine ceva din padure."
Vocea inspaimantat a unei iscoade strabatu luminisul si in curand toti cei zece paznici care statusera ascunsi la adapostul primelor randuri de arbori se adunara in mijlocul luminisului cu baghetele pregatite inconjurand-o pe Narcisa. Lumina slaba a zorilor incepu sa se ridice si ea crescand in intensitate odata cu vuietul ciudat, pana ce urechile li se astupara. Pentru o clipa linistea mormantala se lasa din nou, dar un fulger rosiatic izbucni din adancurile padurii si se inalta spre soare. Un tril puternic venit parca dintr-o alta lumea pocni din varful cerului in timp ce Fakes se arunca precum o sageata spre ramasitele arse ale lui Harry. Indata ce Fakes se lovi de pamant un val de flacari rase tot ce se afla la mai mult de un metru inaltime de jur imprejur. Narcisa ReaCredinta si toti Devoratorii care se aflasera imprejur erau acum nimic mai mult decat o duzina de trupuri carbonizate.
Gramajoara de cenusa in care Fakes se avantase cu cateva clipe in urma incepuse sa creasca. In curand se ridica la inaltimea unui om si vantul dinspre padure se intetii aducand cu el zgomotele padurii trezita din nou la viata. Acum arborii se inconvoiau sub puterea rafalelor spulberand incetul cu incetul stalpul de cenusa. Ca o crusta, partea de sus se sparse si Harry Potter inspira violent aerul vietii. Harry Potter invesmantat intr-o mantie cenusie pasi fara sunet cu un toiag in mana dreapta si un lant de argint infasurat pe mana stanga.
" Dreptatea va fi facuta!"