Prin fereastra blindata a casei doamnei Ionescu, forfecau raze de lumina intunecate ale lunii negre. Langa Rodica, asezat in pat, dormea sotul acesteia. Din somnul adanc ce cuprindea incaperea, doamna se trezi neasteptat, cu o panica tulburanda. A remarcat, intr-un cosmar infiorator, ca a uitat sa le destainuie, ca un dar de voiaj, arta impulsului mecanic.
Se ridica din patul scartaind, isi puse hainele de piele neagra, cu tinte argintii, si slapii. Cand scoase un slap din teaca, il trezi pe sot, care, intrigat, se ridica in sezut si o intreba ce o nelinisteste.
-Am o misiune de implinit, zise ea cu o voce aspra.
Sotul se culca la loc. In noapta cernuita de argint negru, o umbra intunecata parasi salasul familiei Ionescu.
Mergea pe un camp gravitational extins, ce ducea inspre punctul critic: o colina pe care statea mandru un castel ICHB, dar fu incetinita de o inflexiune. Intra pe poarta centrala, si, in adancurile liceului, in holuri ascunse, scoase la iveala arma sa cea mai distrugatoare. Isi tarai slapii pana intr-o uncapere gri. La auzul acestei chemari antice, o tabla infinita in plan spatio-temporal se ivi din perete. La baza acestei relicve, stralucea cu o lumina portocalie o adevarata minune: Creta de Foc.
Cand o luase in mana, creta incepu sa tremure. Culoarea s-a transformat intr-un rosu intens, lucios si deveni din ce in ce mai grea. Dupa cateva secunde, se transforma intr-o motocicleta...
TO BE CONTINUEDIN THIS CHAPTER