Ungaria se gandi...Nu era asa mare chestie sa rupa promisiunea. Veneaciano pana la urma ar fi iertat-o si de Romano putea sa se fereasca. Dar era ceva ce o oprea sa ii faca rau micului copilas. Romania plangea de frica. Probabil l-a auzit pe Romano cum se impotrivea sa il aduca aici din cauza ca l-ar fi putut rani. Of ce mila ii era de micul copilas. Incerca sa se aproprie de el ca sa il calmeze dar se inderparta cu 2 pasi si incepu sa planga mai tare. Ungaria se uita mai atent la el. Nu parea somnoros si nici flamand. Se indrepta mai repede spre el sperand ca poate v-a avea sansa sa il ridice in brate si sa il calmeze. Efectul a fost contrariu. Copilul asta deja ii provoca nervi Ungariei. Pana la urma singura solutie era sa il lase in pace si sa se calmeze. Se duce la bucatarie si isi vede de treaba ei. Romania plange in continuare pana a obervat ca nimeni nu mai era in jurul lui. Acum era speriat. Oricat de mult ar fi vrut sa scape de acolo trebuie sa o gaseasca pe Ungaria . Pana la urma era un copil mic si neajutorat. Se indrepta repede spre prima incepere pe care o vazu. Era bucataria. De acolo venea un miros incantator. Intra in incaperea cu mirosul divin si o vazu pe Ungaria gatind. Se urca pe un scaun si a stat acolo atat de mult timp incat a adormit. Ungaria la observat deabea dupa ce s-a intors cu fata pentru a vedea cine sforaie. Il vede pe Romania. Arata atat de linistit. Dar trebuia sa il trezeasca deoarece era deja ora cinei.
-Romania! Trezestete!
Romania se uita la persoana din fata lui. De data asta nu mai parea atat de speriat. Parea chiar linistit.
-Hai sa mancam.
Si astea fiind zise il ia pe baietel de mana si se duce intr-o camera cu o masa. Masa nu era prea mare, avea 6 scaune. Il pune pe Romania pe unul dintre scaune dupa care se intoarce din bucatarie cu niste mancare.
Aseaza mancarea in farfurii si incep amadoi sa manance. In farfurii era niste gulas. Dupa ce au terminat amandoi sa manance Ungaria lua farfuriile si le spala. Romania se uita la ea. Dupa ce farfuriile erau perfect curate il ia pe Romania in brate si il duce intr-un fel de dormitor. Deschide un dulap si acolo erau niste jocuri.
-Ce vrei sa ne jucam? si in acest timp ii arata jocurile.
-Acela! Si indrepta degetul spre o cutie de lemn cu niste piese in ea. Arata ca un joc de remi. Chiar era un joc de remi.
Ungaria aseza piesele si ii explica regulile jocului.
-Ai inteles?
-Da!
Romania era foarte fericit sa se joace. Ca orice copil de altfel.
Dupa vreo 4 ore de jucat s-a constatat un lucru. Scorul era mereu EGAL. Pentru Romania care acum era copil nu era nimic rau in faptul ca scorurile sunt egale. Pe de alta parte pentru Ungaria acest lucru era o catastrofa. Cum putea ea sa nu castige un amarat joc de remi in fata unui copil. Totusi ea incerca sa se calmeze si se uita la micul copilas. Era foarte somnoros. Ungaria se indrepta spre un dulapior vechi. acolo erau niste haine de baietel. Erau hainele ei de cand era mica. De acolo lua o pereche de pijamale si i le pune in mainile Romaniei.
-Dute la baie si te schimba.
-Ok. Multumesc. Si cu asta Romania merge voios in baie ca sa se schimbe. Intre timp Ungaria pregatea patul din dormitor. Romania iese din baie.
-Uite ti-am facut patul aici ai sa dormi. Romania se uita la pat si se urca in el.
-Multumesc.
-M... Romania? Tu nu mai ti minte nimic din ce s-a intamplat inainte sa fi transformat in copil?
-Nu...
-Dar nu mai ti minte cine sunt eu?
-Nu mai tin minte pe nimeni dinainte sa fiu copil.
-Ok hai culcate. Noapte buna
-Noapte buna.
Ungaria pleaca din camera si se duce in propriul dormitor ca sa doarma.
A venit dimineata. Ungaria avea de gand sa faca un mic dejun rapid dupa care sa mearga cu Romania in parc.
-Trezirea! E dimineata. Iti mananci repede micul dejun si mergem in parc.
Romania cand auzi cuvantul parc sari repede din pat se schimba si se duse sa ia micul dejun. Amandoi am mancat repede fara sa scoata nici un sunet si au plecat.
Romania se uita la toate felurile de flori . Era atat de frumos. Alerga dupa fiecare fluture care il vedea. A vazut deodata unul mare frumos si albastru. Vroia sa il prinda si sa se joace cu el. Alergand dupa fluture Romania nu mai era atent pe unde mergea si s-a impiedicat. La inceput nu si-a dat seama ce sa intamplat dar dupa cateva momente a simtit durerea si usturimea. Pe langa faptul ca a cazut puternic s-a mai si zgariat. A inceput sa planga.
Plansetele copilului i-au atras atentia Ungariei. Se duce la el in timp ce pregateste un servetel ca sa il puna pe rana. A venit pregatita. Era putin probabil ca un copilas sa nu se loveasca in parc. Dupa cateva minute Romania si-a revenit si a inceput sa alerge din nou bucuros prin imprejurimi.
-Vino la mine! Poate te mai lovesti iar.
Romania se indrepta spre Ungaria care il ia de mana si incep sa mearga. Dupa cam jumate de ora de mers prin acel parc incredibil de imens Ungaria a obervat o figura necunoscuta. Oh..Era Austria. Oare ce cauta el intr-un parc? Era foarte dubios sa il vezi pe Austria inafara casei sale.
-A buna Austria.
Buna Ungaria..Dar ce este cu acest copil?
-Pai este Romania...Cumva a fost transformat in copil. L-a gasit Romano din cate am inteles. Dar nici Romano nici Veneciano nu pot avea grija de el asa ca m-au rugat pe mine sa fac asta in timp ce ei cauta vinovatul sau macar o solutie pentru al readuce la normal.
-Dar parca nu te intelegeai cu Romania...
-Stiu...Dar nu puteam lasa un copil chiar daca e Romania in grija cuiva care nu stie sa se comporte cu un copil. Nu stiu de ce dar am presimtirea ca daca eu refuzam l-ar fi lasat pe Romania in grija Frantei. Si asta nu ar fi foat un lucru bun.
Intradevar Ungaria avea dreptate. Veneciano vroia ca in caz ca ea refuza sa il duca Frantei.
-Ok...Hai ca eu plec. Cred ca e destula plimbare pentru anul acesta...
-Dar de cat timp ai iesit ?
-De vreo 10 minute.
-Aha...ok pa
-Pa.

Scuzati ca acest capitol e atat de mic. Am sa incerc sa il fac pe umratorul mai mare un pic.