Am ajuns relativ repede in fata clasei. Tot drumul de la usa de evacuare in caz de incendiu pana aici a parut un vis, de parca eram somnambula, cred ca era sa ma ciocnesc cu cineva pe coridor, dar nu as putea sa imi aduc aminte fata acelei persoane... Oricum... Am ajuns. Am batut usor in usa si am intrat. De data asta nu am mai ezitat.

In clasa era un zgomot infernal: urlete, strigate, scaune tarsaite pe parchet si caiete ce erau aruncate cu dezinvoltura pe pupitre. Oau! Ce mi-au lipsit aceste obiceiuri(nu ca le-as fi avut pe toate acestea, cu exceptia aruncatului lucurilor pe banca).

Am ochit un loc liber in spatele clase si m-am grabit sa il ocup: singurul lucru care imi lipsea era sa fiu privita de toti noii mei colegi. Mi-am asezat cu grija caietele, cartile si penarul pe banca(trebuia sa dau un exempu bun in prima zi-cum am spus mereu:prima impresie e cea mai importanta). Mi-am asezat cu atentie rochia pe langa corp si mi-am inceput observatia.(de parca as fi un psiholog)

O fata cu parul rose se postase in fata ultimului pupitru de la geam certanduse cu o blonda galagioasa. Fragmente din conversatia lor ajungeau si pana la mine, insa necunoscand contecstul tot ce intelegeam eu era:Blablabla...Sasuke...blabla...Al meu...bla...Porc. Trebuie sa recunosc: ultima parte mi se parea cea mai potrivita(hei!ce?am rezumat discutia in: Sasuke este al meu porc). Dintr-o data un ciufulici blond a intrat in campul meu vizual, iar impactul a fort zdruncinator:

-HEI!BUNA! EU SUNT NARUTO UZUMACHI! TU CINE ESTI?

Au! Asta a durut. Am avut nevoie de catev secunde sa imi revin. Imi simteam timpanele pulsand, iar presiune aerului parea sa fi crescut cu cateva atmosfere. Am inspirat profund("Sunt calma, nu voi urla la el. Gandire pozitiva:nu este vina lui ca sa nascut cu 1/4 din numarul de neuroni ai unei persoane normale") si l-am salutat surazand:

-Buna, Naruto!Eu sunt Yaela, noua eleva. Incantata de cunostinta.

Am intins mana pentru i-o sprange. A parut socat la inceput, dar nu a durat mult pana sa inceapa sa mi-o scuture haotic. Daca imi dizloca umarul?Se pare ca a vazut cat de inconfortabil ma simtea asa ca sa oprit.

-Scuze, nu sunt obisnuit ca o fata sa dea noroc cu mine... Sau, in genere, ca o fata sa dea noroc. He,he! Se pare ca m-am lasat dus de val. A facut o scurta pausa si s-a scarpinat nervos in cap. Eu l-am asteptat sa termine privindu-l, unii ar spune, fara sentimen.

-Deci... Vom fi colegi de banca... Asta bineinteles daca nu te deranjaza. DE FAPT ITI PROMIT CA VA FI CEA MAI INCREDIBILA ORA DE PE TOT PARCURSUL ANULUI. CREDE-MA!

Nu din nou... Baiatul asta nu stie sa isi reglese volumul decibelilor? Si totusi imi aminteste de vechii mei colegi, deci ma face sa ma simt mai aproape de casa.

-Naruto!Nu mai o enerva. Rabdarea ei are o limita. Tocmai tipa aceea cu parul roz l-a luat la rost pe, acum, noul meu coleg de banca. Nu imi sta in fire sa judec cartile dupa coperta(fata avea parul roz!) asa ca...

-Nu este nimic. Nu ma enerveaza. Ba chiar mi se pare hilar. Este placut sa vezi ca nu ai picat intr-o clasa cu niste zombi. Sunt sigura ca nici unul nu se potriveste descrierii. Oricum, eu sunt Yaela, eleva cea noua. Rar sunt atat de hotarata sa fac o impresie buna in cadrul colectivului de elevi, dar acum presupun ca e necesar.

-Sakura. Incantata. M-a privit oarecum sceptica in legatura cu sanatatea mea mintala: tocmai il facusem pe Naruto hilar.

-Salut! Eu sunt Ino. S-a prezentat si fata cealalta.

Aproape imediat profesorul Iruka a intat in clasa intrerupandu-ne. Toti s-au indreptat spre locurile lor in timp ce eu ma pregateam sa ma duc la catedra. A durat un minut pana ca toata lumea sa se aseze in banca. Un minut in care nu am apucat decat sa memorez numele si figurile noilor mele cunostinte. L-am salutat pe profu' de istorie, iar apoi l-am informat cu privire la...mine.

-Ma bucur sa te cunosc, domnisoara Mithrim. Sper sa iti plac scoala noastra si sper ca ora mea de istorie sa nu fie o ora destinata chiulului ca in cauzul altora. Acum se uita cu o ochi iscoditori prin clasa, iar privire ii cade pe ultima banca de la fereastra-acum am vazut si eu ca nu fusese ocupata nici macar partial.

-Se pare ca nici domnul Uchiha, nici Garra nu au avut starea de spirit necesara sa se prezinte la ora. Bine... Clasa, astazi vom vorbi despre Primul Razboi Mondial...

Incetul, cu incetul, am aprofundat cauzele razboiului si desfasurarea lui. In timp ce eu scriam cat puteam de repede pentru a tine pasul cu profesorul, Naruto se prostea masgalind diverse lucruri pe colturile paginilor(ala este un extraterestu?ce naiba deseneaza el acolo?) Am prins un moment cand Iruka cauta in manual o harta si i-am luat caietul lui Naruto de sub nas:

-Ce sunt astea?

-Nu stiu, sunt plictisit asa ca tai frunza la caini, mi-a raspuns disperat sa isi ia inapoi "opera de arta".

-De ce ai mai venit atunci la ora?

-Daca as chiuli as fi pus in aceasi oala cu Sasuke, numai ca lui niciun prof nu ii face altceva decat il trimite la detentie in timp ce mie imi pot anula bursa.

-S-ar zice ca pentru o bursa trebuie sa ai rezultate bune. Nu te supara, dar tu nu pari... Ce era sa fac: sa imi duc propozitia pana la capat si sa-i ranesc sentimentele?

-Prea istet? a terminat el pentru mine.

Mai aveam putin sa neg, sa ii spun ca aveamniciun motiv sa il fac prost.

-Nu. E in regula. Nu i-au bursa de merit, ci mai degraba bursa sociala.

-Ooo...

-Parintii mei sunt morti, dar doamnul Jiraia este un tutore uimitor. Niciodata nu le-am simtit lipsa cu adevarat. Mi-a zambit, dar era un zambet fals. Poate ca mintindu-ma se simtea el mai bine... Vroia sa se minta pe el insusi.

Soneria ne-a salvat. Momentul devenise stanjenitor pentru amandoi, iar Iruka sensei tocmai se pregatea sa ne atraga atentia ca vorbim in timpul orei sale, astfel ca sunetul cristalin al clopotelului a fost ca o binecuvantare.

L-am salutat voioasa pe Naruto, Sakura si Ino(ar fi fost nepoliticos sa uit de ele) si am iesit pe coridor. Urmatoarea ora era fizica, iar spre neplacerea mea, jumatate din pauza mi-am petrecut-o in drum spre acea sala. Se afla intr-un alt corp decat clasa nr.13. Era surprinzator cum salile cu "tematica" reala erau in alt corp decat cele de interes umanist. Nu pot sa spun ca imi placea ideea. De fapt nu imi placea deloc, tinand cont ca in timpul oricarei zile din saptamana, aveam o combinatie, la prima vedere placuta, de materii umane-materii reale. Deci eram nevoita sa topai dintr-un corp in altul.

Cand sa intru in sala 1, am fost lovita de o mai mare debandada decat in clasa de istorie: se pare ca si Naruto avea mate urmatoarea ora si era pe cale sa explodeze din cauza unui coleg. Nu intelegeam nimic din torentul sau de cuvinte. Un roscat... Nu, erau doi: unul inalt cu parul de culoarea morcovului si altul mult mai scund(prin comparatie cu un tip de peste 2 m, toata lumea pare scunda)cu o podoaba capilara sangerie... Dap...unde ramasesem? O, la faptul ca ambii incercau sa il calmeze pe blondul hiperactiv.

In fata lor statea acel chiulangiu, Sasuke. Era relaxat de parca nu exista nicio sansa ca Naruto, furios cum era, sa ii invineteasca un ochi... Si ce ochi avea... Apoape ca uitasem ca tipul avea irisul rosu inchis, iar datorita pielii ca laptele parea un vampir. Ce bine imi parea ca toata lumea era prea concentrata pe orice faceau pentru a nu ma prinde, aproape, holbandu-ma la tip.

In cele din urma, Naruto s-a potolit si si-a indreptat atentia catre usa. Ochii i s-au luminat, iar grimasa de mai devreme a facut loc unui zambet enorm:

-Yaela-chan! Nu stiam ca si tu ai mate!

Grozav. Acum toat lumea ma privea cu curiozitate. Am raspuns putin cam incet, iar asta i-a facut pe unii elev sa se mire, doar paream apropiata de zgomotosul Naruto.

-Normal ca nu aveai de unde sa sti. Nici eu nu stiam acest lucru pana acum cateva minute, am zambit firav(faza cu zambitul/surasul nu e de mine)

Sasuke si-a fixat privirea pe mine. Aveam noroc ca nu ni se intalnisera ochii, altfel ar fi observat ca nu eram in stare sa ma uit direct in ochii unei persoane aproape necunoscute(in specal daca aceea ii avea rosi si atat de patrunzatori).

Inainte sa am timp sa imi gasesc un loc, Morcoveata, asa as vrea sa il poreclesc, imi explica, mai bland decat as fi crezut ca este posibil ca nu mai exista niciun alt loc liber in afara de cel de langa Sasuke. Pentru a nu fi considerata o fricoara am dat usor din cap si m-am indreptat spre pupitrul indicat.

Cand am trecut pe langa Uchiha, l-am intrebat politicoasa, de parca ar fi avut importanta parerea lui(de fapt chiar nu-mi pasa daca el nu era de acord):

-Te deranjaza daca stau in banca cu Sasuke-san tine?

Nu stiu de ce am folosit sufixul, poate pentru ca postura lui impunea respect.

-Hm. Este tot ce am capatat asa ca m-am asezat.

Cand ora a inceput am facut acelasi lucru ca la istorie. De data asta nu am retinut decat prenumele profesorului: Asuma. La inceputul orei m-am simtit ca o fraiera pentru ca nivelul meu la fizica este doar mediocru: pot sa trec clasa vanand note de 10, iar profesorul nu va sti niciodata adevarata mea "valoare". In cele din urma a trebuit sa imi inving timiditatea si orgoliul si sa ii cer ajutorul lui Sasuke. Cand m-a auzit, as putea sa jur ca pe chipul lui a aparut un ranjet, dar a disparut intr-o secunda.

-Ce inseamna :a avea nevoie de ajutor?m-a intrebat el monoton.

-Mm...mi-am muscat buza de jos nervoasa. Daca nu vrei, nu este nimic, dar macar ai putea sa imi sugerezi pe cineva care sa aiba rabdarea necesara pentru a-mi explica anumite chichite...

-Joi dupa ore ne vedem laa biblioteca.

Am ramas cu gura deschisa. Cat de direct putea fi baiatul asta. Si totusi ce insemna la el "dupa ore "?

-La cat termin tu joi?

-Unu. La fel ca tine.

Nu am mai analizat de unde imi stia el orarul, ci doar i-am multumit. Era de la sine inteles ca dupa ce as fi umplut toate lacunele nu ar mai fi fost nevoie sa ma mediteze. Cred ca Naruto a auzit o parte din convorbire pentru ca mi-a aruncat o privire intrebatoare si oarecum uimita.

Cu orele se derulau una dupa alta, intr-un ritm imposibil. Cum orele treceau... Eu am aflat ca cei doi baieti care incercasera sa il calmeze pe Naruto erau Garra si Jugo. Ca Garra avea o sora mai mare, foarte de treaba, pe nume Temari, ca in liceu nu era voie cu gandaci, cum a facut un tip Shino, sau caini- Kiba a incercat, Hinata si cu mine suntem pe cale sa devenim bune prietene, varul ei Neji este OK, fara obsesia pentru destin, Sai apreciaza arta ca mine, in timp ce Lee ma face sa imi scot in evidenta partea rea(sunt sarcastica, sadica si diabolica-cum spune Naruto- in ciuda timiditatii mele la adresa persoanelor necunoscute, cu el, Sai, Kiba si Neji, pe Sakura si Ino nu prea le-am vazut, dar pe Lee as putea sa il iau si la bataie), iar Sasuke este cel mai dorit mascul(nu as fi putut sa imi dau seama...nu... Nu ca as fi fost si eu printre fetele care il considera atragator...).

Sunt atat de nervoasa in legatura cu ziua de joi incat imi repet intruna in minte dialogul nostru. Nu ma descurc bine la fizica, dar nu vreau sa dau impresia unei nestiutoare neajutorate.