II. In Expresul de Hogwarts
Coridorul era aglomerat, iar noi a trebuit sa ne facem loc cu coatele printre alti elevi si bagajele lor. O prima impresie creata de cei din ani mai mari a fost o aroganta fara de limite, nu o data fiind luati peste picior fiindca eram doar boboci. Fiind baiat, desigur am observat fetele, ca si James si Sirius. Pe de alta parte, Remus parea imun la fustele scurte si bluzele cu decolteu si de mai multe ori in acea zi ne-a reprosat nesimtirea.
Impiedicandu-se de un cufar hoinar, la un moment dat, Sirius a slobozit o injuratura grozava. Spre mirarea nostra, mustrarea aspra care a urmat nu a iesit din gatlejul lui Remus. In fata noastra era o fata:
- Vorbesti prea urat pentru varsta ta! vocea fetei, desi avand o nota aspra, era placuta auzului, nu prea pitigaiata. Mama ta nu te-a invatat ca nu e frumos?
In timp ce prietenul meu se aduna de pe podea, am avut prilejul sa o admir putin pe copila din fata mea, mai mult ca sigur, tot boboc. Spre mirarea mea, am recunoscut-o ca fiind cea caruia femeia de pe peron ii daduse esarfa. O esarfa verde-smarald pe care acum o avea lejer infasurata in jurul gatului. Culoare se potrivea cu ochii ei, imposibil de ratat, acestia fiinda patrunzatori si plini de viata.
- Sa nu cumva sa ma fi invatat! si-a scuipat Sirius replica, mai dur decat ar fi intentionat, pentru ca trasaturile i se inmuiara imediat ce intalnira privirile socate ale fetei.
- Ma rog, replica fetita, totusi o nota de scuza in vocea ei. Am venit sa-ti multumesc! adauga, indreptandu-si ochii atat de ispititori spre mine. Ca i-ai luat mamei apararea, ma lamuri.
Fiind tipul de om retras, n-am stiut ce raspuns vocal sa-i dau. Am incuvintat usor, imperceptibil din cap si m-am rusinat.
- Numele meu este Lily! Lily Evans! s-a prezentat intinzandu-mi mana.
Sovaielnic, i-am acceptat oferta si i-am strans timid mana. Avea pielea foarte fina si moale. Mi se pare imoral, nenatural. Sfiindu-ma de proprile ganduri, am rosit in obraji, iar in timp ce rosteam o scurta prezentare, ma rugam ca ea sa nu fi observat. Absorbit de figura ei, nu m-as fi trezit din transa, daca de langa mine nu l-as fi auzit pe James tusiind mai zgomotos decat ar fi fost nevoie. Dezamagit, am intors capul si l-am privit, iar el, la randul lui mi-a intors privirile, indignat. Pricepand prea bine mesajul, m-am vazut nevoit sa-i prezint si pe ei:
- Acestia sunt prietenii mei, am rostit zambindu-i lui Lily. Remus Lupin, Sirius Black si, nu in ultimul rand, James Potter.
In timp ce le rosteam numele i-am aratat pe fiecare in parte, in timp ce asupra lui James am insistat. Pe cand Remus si Sirius au zambit, prietenul meu brunet mai larg, James, i-a si intins mana.
- Nu cred ca ar fi reusit fara noi, Evans! a rostit el ingamfat, dar am observat ca, desi adevarate, cuvintele lui nu ma deranjau catusi de putin. Ce-ar fi sa-mi dai o recompensa, Floricico! Cu un sarut pe obraz si ma multumesc.
Pe cand eu si Remus ramasesem oarecum preplecsi la cuvintele lui, Sirius a zambit atotstiutor, ca si cum ar fi vazut-o venind. Lily mai degraba a impartit reactia noastra, iar sangele i-a urcat in obraji. Cu ochii inflacarati de manie parea si mai frumoasa.
- Esti arogant, Potter! Nu te-as saruta nici daca ai fi ultimul baiat de pe pamant! se rasti ea.
Mai apoi, calmandu-se putin a adaugat inspre mine:
- Multumesc inca o data, Jack! cu acestea s-a intors pe calcaie si a plecat cu pasul apasat. Cateva compartimente mai incolo s-a oprit, a deschis usa unuia si intrand, a trantit-o cu putere, inchizand-o din nou.
Relundu-ne cautarea pentru patru locuri libere, pasii ne-au purtat pana in fundul trenului. Tragand cu ochiul printr-o crapatura care nu era acoperita de perdeaua groasa de baldachin, am descoperit o incapere care mai avea un singur ocupant. Deschizand usa si intreband daca puteam ocupa si noi un loc, l-am recunoscut rapid pe baiatul cu chip de soarece. Parca socat de aparitia noastra, dolofanul ne-a privit cateva secunde indelungate cu ochii larg holbati. Cand credeam ca nu avea sa ne raspunda si ma pregateam sa-l abordez din nou, acesta ne-a raspuns cu un "da" foarte balbait.
In timp ce ne-am aranjat bagajele si ne-am ocupat locurile, copilul ne-a privit cu ochi mariti.
- Eu sunt Sirius Black. Ei sunt James Potter, Remus Lupin si Jack Moon. De muscat nu o sa muscam, asa ca ai putea sa te prezinti si tu! astfel a facut Sirius prezentarile.
- P-P-Peter P-Pettigrew! i-a raspuns baiatul, parand ingrozit de noi.
Dupa un timp fiecare isi gasise cate ceva de facut. Remus citea intr-un colt "Creaturile Magice si cum sa le deosebesti" de Miranda Soim-Bronzat si parea absorbit de lectura. James si Sirius se uitau entuziasmati pe niste caretonase cu jucatori faimosi de Quickditch, iar Peter parea ascuns intr-o lume proprie. Intre timp, gandurile mele zburau cand la Lily, cand la nenumaratele intrebari despre scoala spre care ma indreptam: "Cum o fi la Hogwarts?"; "Oare e greu testul de repartizare pe Case?"; "Ce fel de test o fi?"; si multe altele care nu-mi dadeau pace.
Mica noastra lume din interiorul compartimentului a fost dintr-o data perturbata de un glas strident de femeie ce ne imbia cu bunataturi:
- Cine vrea ceva de la caruciorul cu mancare?
In fata usii se oprii o femeie grasuta si in varsta care ne zambii binevoitor. De asemenea, si noi am fost foarte generosi cu stecli, cnuti si chiar galeoni, pe cat femeia cu dulciuri. Indestulati, cu foamea lupeasca de care dadusem dovada potolita si tolaniti pe banchete, ne-am petrecut tot restul calatoriei vorbind despre nimicuri si legand prietenii apropiate.