Capitolul 7

Antrenamentul Viperinilor

Toamna se instalase pe deplin la Hogwarts, Școala de Magie și Vrăjitorii. Deja elevii umblau cu fulare la gât, pregătiți din clip în clipă să-și pună robele de iarnă.

Dar evenimentul care îi atrăgea pe toți era apropierea primului meci de Vâjthaț, sportul vrăjitorilor. Înainte de asta însă aveau loc antrenamentele pe stadion. În anul acela, primii care închiriaseră terenul fură Viperinii, spre dezamăgirea generală a celorlalte echipe.

Spre deosebire de alți ani însă, la acea oră se aflau elevi și în tribune. Toți Viperini, și asta pentru că jucătorii voiseră ca toți cei din casa lor să îi vadă în glorie și splendoare cum își prezintă tactica din acel an cu care aveau să-i bată pe ceilalți, dar mai ales pe Cercetași.

Dar desigur nu toți erau amatori de Vâjthaț. Unii din anul întâi stăteau cu manualul de Transfigurări în brațe, repetându-și lecția. Alții din anul trei sau patru se prefăceau că se uită la antrenament, dar de fapt citeau niște exemplare ascunse din „Vrăjitorul modern", o revistă pentru tineretul vrăjitoresc. Câțiva dormeau pe rupte, deoarece antrenamentele se țineau de dimineață. Iar unii reușiseră să tragă chiulul pretinzând că trebuiau să se ducă neapărat la infirmerie.

Rosabella ofta. Genul ăsta de atitudine îi diviza pe Viperini. Asta era una dintre cauzele pentru care nu reușiseră de vreo zece ani să câștige Cupa la Vâjthaț, darămite Cupa Caselor. Iar ea nu putea să îi ajute cu nimic, fiind obligată să stea și ea în tribună. Se văzu astfel nevoită să vadă partea bună – așa o să aibă mai mult timp pentru învățat. Dar tot simțea că îi lipsea ceva. Deși era fată, iubea Vâjthațul de când se știa. Ar fi făcut orice să poată să fie acolo pe teren alături de echipă, nu doar să privească. Dar în viață nu totul este așa cum îți dorești să fie.

Căpitanul echipei Viperinilor, Nimbus Hargreaves, era un elev înalt și musculos din anul 4. Deși era destul de tânăr pentru această funcție, fusese ales pentru că juca foarte agresiv, ca în stilul casei. El era pe postul de înaintaș. Alături de el se aflau Scorpius Malfoy (cu recomandare specială, doar jucase și înainte Vâjthaț) și Delmos Tresdle, un băiat cu ochii verzi din anul 2. Un Viperin foarte înalt și pe măsură de slab numit Branny Mentaverus juca pe post de prinzător. Alături de el se aflau și frații Sortoff, veteranii echipei – Octavius, din anul 6 era tot prinzător, iar Decimus, din ultimul an, era portar. Cineva neașteptat însă se afla pe postul cel mai vânat și anume cel de căutător. Micuțul Prem Pressel avea să fie căutătorul Viperinilor. Având sânge pur și ambii părinți guvernatori la Hogwarts, Pressel avea un viitor strălucit în față – deși toată școala știa cum îl lovise mătura în față la prima oră de zbor și cum stătuse după aceea trei zile la infirmerie.

După ce își frecă puțin mâinile între ele din cauza frigului, Hargreaves anunță cu voce tare:

- Așa, și acum să începem antrenamentul!

Văzând că era liniște în jurul lui, el fluieră către tribune și astfel câțiva Viperini somnoroși fluturară alene steagul verde al casei și îi scandară numele.

- Mai cu viață, acolo! Parcă ați fi Astropufi. Dar să trecem la practică.

Practica lui era de fapt teorie, căci Nimbus scoase un pergament foarte lat din buzunarul robei și îl întinse pe iarbă, blestemând lipsa unei mese. Acolo se afla tactica de joc cu care jurase să îi facă praf pe ceilalți. Spuse instrucțiunile cu voce destul de tare încât să-l audă și cei din tribune:

- Deci, vedeți această schemă? Am analizat strategia acelor amărâți de Cercetași – destul de patetică, după mine. Noi o să ne grupăm așa...vedeți aici? Și o să-i atacăm când nici nu se așteaptă. Anul ăsta câștigăm Cupa de Vâjthaț detașat! Așa e? întrebă el plin de sine spre spectatori. Hei, tu, ăla de acolo! Lasă cartea de Transfigurări! Sunteți aici ca să admirați jocul acesta minunat, nu ca să tociți la materia vrăjitoarei aceleia bătrâne.

Elevul rușinat puse cartea deoparte și scoase un steag al Viperinilor. Ceilalți se uitară urât la el, ca și când ar fi fost un trădător, deși nu era singurul cu manuale sau reviste în brațe.

După vreo treizeci de minute în care Hargreaves își expuse discursul plin de patos, trecură la antrenamentul propriu-zis. Fiecare se instală la postul corespunzător și mingile fură lansate. Nimbus însuși făcea comentariile, în timp ce juca:

- Și acum Sortoff lovește excelent balonul-ghiulea! Ah, e mult mai bun decât orice Cercetaș! Balonul ajunge la Mentaverus, tânărul talent al Viperinilor, care o trimite drept înspre căutătorul Cercetașilor! Bine i-ai făcut!

Nici măcar nu erau Cercetași pe teren – în afară de Cyrus Findel, care stătea ascuns și îi spiona pe Viperini -, de fapt Mentaverus lovise un stâlp, dar căpitanul era într-atât de entuziasmat că ignora micile detalii.

- Înaintașul Viperinilor, Malfoy, marchează încă un gol pentru echipă! Dar stați, ce se întâmplă? Uitați-l pe Nimbus Hargreaves care se îndreaptă rapid către porțile Cercetașilor și...și...și înscrie și el! Ce talent, doamnelor și domnilor! Cred că va ajunge la Cupa Mondială în doi timpi și trei mișcări!

Într-adevăr, tânărului îi plăcea să își laude colegii Viperini, dar era neîntrecut când se lăuda pe sine. Se spunea printre membrii altor case că și tatăl lui era la fel de obsedat de Vâjthaț și că l-ar fi numit după vechile mături Nimbus 2001.

- Acum Prem Pressel, căutătorul lor, vede hoțoaica aurie! Hai, Pressel, hai după ea!

În sine însă, Hargreaves își spuse: „Mda, sigur, dacă prinde ăsta hoțoaica eu sunt o coadă de mătură".

Micuțul Pressel fugea după hoțoaica agilă care se îndrepta rapid spre pământ. Acceleră să o apuce, dar exact când o prinse, căzu de pe mătură și se rostogoli pe sol. Numai banii pe care îi donau părinții lui echipei Viperinilor îi făceau pe colegii lui de echipă să nu se tăvălească pe jos de râs.

Între timp, mătura însă scăpă de sub control și se duse spre tribune. Viperinii deja se treziseră de tot, prioritatea lor fiind fuga. Nici nu-l mai auzeau pe Hargreaves urlând de jos să nu fugă ca niște lași. Mătura continuă să urce spre spectatori – căci stadionul era încă pe sfert plin, deși în proces de golire – până când cineva o prinse în mână. Viperinii se opriră din fugă, iar jucătorii rămaseră cu gura căscată. Într-un final, Hargreaves se apropie de tribune și urlă:

- Mișto reflexe! Tu ești fata aceea - Mortrand, nu-i așa?

Rosabella aprobă, cu mâna tremurându-i de emoție.

- Da, eu...eu sunt.

- Hmm...Am auzit câte ceva despre tine de la Catsnarl, dar n-aș fi crezut că o fată poate să fie bună la Vâjthaț.

Hargreaves se uită în jurul lui, la ceilalți coechipieri și la Pressel, care stătea pe jos, plin de noroi, apoi se reîntoarse către ea:

- Auzi, Mortrand...N-ai vrea să fii căutător la noi?

Fata nu-și revenea. Auzise bine? Fusese...rugată să facă parte din echipă? Ea?

- Eu? Normal că vreau! veni imediat răspunsul ei.

Rosabella coborî din tribune și păși pe teren. Era o senzație unică. Hargreaves nici nu mai observă că o parte bună din spectatori, profitând de ocazie, o tuliseră înapoi în castel.

- Pressel, tu poți să te duci înapoi în camera comună, îi zise căpitanul.

Prem era în ultimul hal de supărat, dar întinse mâna, prefăcându-se că nu poate să se ridice. Nimbus îi făcu jocul și îl ajută, urmărindu-l cu privirea în timp ce pleca.

- O să vorbesc cu ai mei, Hargreaves! O să am eu grijă, să vezi! amenință micuțul Pressel, dat brusc afară din echipă.

Dar Nimbus își vedea interesul. Putea să se descurce și fără banii lui, mai ales că Prem nu era singurul dintr-o familie bogată din echipă. În plus de asta, cu Pressel în echipă ar fi ajuns foarte rapid pe ultimul loc în Cupa Caselor. Iar fata aceea avea potențial, deși îi era greu să recunoască. Deci se hotărî să o testeze, sperând că totuși se înșelase.

- Ia să vedem, Mortrand. Urcă pe mătură.

Fata făcu așa cum i se spuse.

- Hai să vedem dacă ești așa de bună pe cât se zice. O să concurezi împotriva mea, să vedem care înscrie primul. Decimus, Octavius! La câte o poartă!

Frații Sortoff erau amândoi portari buni de fapt, dar cum într-o echipă nu era loc decât pentru unul singur, Octavius fusese obligat să treacă pe postul de prinzător.

- Eu o să fiu în echipă cu Decimus și tu cu Octavius. Branny o să lanseze balonul de la mijlocul terenului. Să vedem dacă reușești să înscrii prima. Știu că ăsta e antrenament pentru înaintași, dar e bun pentru testarea abilităților. Ai înțeles?

- „Ghidul vrăjitorului pentru Vâjthaț", ediția 2016, capitolul 3 – „Antrenamente pentru fiecare post".

- Ai citit „Ghidul vrăjitorului pentru Vâjthaț"? Impresionant, aș zice.

Dar fu brusc întrerupt de Mentaverus.

- Alo, mai aștept mult? Am o minge de lansat!

Nimbus îi aruncă o privire demnă să-i amintească prinzătorului că nu era deloc prudent să-l întrerupă pe căpitan. El și Rosabella își preluară pozițiile la egală depărtare de mijlocul terenului, iar Mentaverus lansă balonul...însă nu de la mijloc, ci mai apropiat de locul unde se afla Nimbus. Asta o enervă. Nu suporta trișatul, nici dacă era de la propria ei casă. Dar trebuia să se mobilizeze mai mult și să gândească mai puțin, mai ales că avea mătura lui Pressel.

Hargreaves prinse imediat balonul și fugi spre poarta lui Octavius, sigur de reușită, dar Rosabella, cu mătură împiedicată cu tot, zbură pe dedesubt și îl ajunse din urmă, furându-i balonul pe nesimțite și schimbând direcția către Decimus Sortoff. Nu mai vedea decât poarta în fața ei. Făcu niște scheme uimitoare ca să îl fenteze pe Nimbus, care tot încerca să recupereze balonul. Fiind foarte aproape de poartă, încetini, lăsându-l să se apropie. În clipa însă când Hargreaves întinse mâna după minge, Rosabella întinse mâna pe sub mătură și aruncă balonul drept în poartă. Decimus nu avusese nici o șansă să o prindă.

- Deci, Hargreaves?

- Hmm...Ce pot să spun, Mortrand? Bine ai venit în echipă. O să-i facem praf pe Cercetași anul ăsta!

Rosabella zâmbi mulțumită. La același lucru se gândea și ea.

Ocupanții castelului Hogwarts fură mirați când văzură un tânăr purtând însemnele Cercetașilor fugind ca un nebun pe holuri, până în Camera Comună. Și profesoara Velfinna și îngrijitorul Resmould Enwen încercară să-l oprească, dar fără folos.

Cyrus Findel, Perfect al Casei Cercetașilor, căpitan al echipei de Vâjthaț al aceleiași case și neoficial spion, se opri brusc în fața portretului doamnei grase, gâfâind de oboseală. Putea să jure că Hargreaves îl văzuse.

- Parola? întrebă doamna, căscând de plictiseală.

- A, da. Pentru numele lui Merlin, ui...

Ușa însă se deschise, spre mirarea lui.

- ...tasem. Uau. Parola e „Pentru numele lui Merlin"? Au schimbat-o fără să-mi zică? Mă rog, să intru. Ăștia mă așteaptă.

Și într-adevăr, Cercetașii stăteau adunați în Camera Comună, nu neapărat cei din echipă, ci și alții care voiau să afle veștile.

- Haide, Cyrus, omule, zi ce ai aflat! Doar nu ți-a mâncat un hipogrif limba! zise James Potter, care era înaintaș, alături de bunul său prieten Alcyon și de micuța lui verișoară Rose Weasley.

- Deci, ce s-a întâmplat...

- Da, exact asta vrem să știm, adăugă un tânăr atletic de seama lui Hargreaves de la Viperini.

- Ușor, Mirden, să mă liniștesc, zise el, scoțând o bucată mică de pergament pe care erau scrise micuț niște chestii. Deci, primul lucru de pe listă: Nimbus Hargreaves e un lăudăros.

Cercetașii izbucniră în aplauze.

- Așa, așa, zise Cyrus, recăpătându-și zâmbetul caracteristic. Numărul doi: Folosesc o strategie nouă, dar pe care nu am putut-o afla.

- Ce ai zis, Findel? Stai așa. Păi noi de ce te-am trimis pe tine? răspunse acid Mirden Mayre. Dacă voiam să afli cu ce se mai laudă băiatul ăla numit după o mătură, puteam la fel de bine să-l trimitem pe Carlson, și așa dacă stă pe aici face numai accidente.

- Hei, te-am auzit, se plânse Owen.

- Și punctul numărul trei, l-au scos pe Pressel din echipă.

- Nasol, zise James. Cu Covrigel la Viperini, câștigam Cupa garantat!

Cercetașii râseră în hohote din nou.

- Și pe cine au pus în locul lui? Sau nici asta nu ai aflat? întrebă curios Mirden.

- Păi...au pus-o pe Rosabella Mortrand.

Chipul lui Albus păli. El era căutătorul echipei Cercetașilor - și avea să o înfrunte direct în meciuri. Putea simți cum îngheață tot.

- Pe cine? Pe Prințesa Întunecată? râse James. Ce legătură are tocilara aia cu Vâjthațul? Să-și vadă de cărțile ei!

- De fapt, James...zboară foarte bine. Și cei din anul I pot confirma. Dacă ai fi văzut cum îl fenta pe Hargreaves!

Asta era prea mult. Nu-i plăcea să fie contrazis, așa că schimbă el subiectul.

- Și de ce zici că nu ai apucat să le vezi strategia, Cyrus?

- Asta e simplu, deoarece...cred că Nimbus m-a văzut spionând.

Vocea profesoarei Velfinna răsună brusc în cameră. Cyrus nici nu o văzuse intrând.

- Exact, domnule Findel. Să-ți fie rușine! Un Perfect de la mine din casă! Noroc că Thornfield, Perfectul Viperinilor, mi-a raportat. Minus cincizeci de puncte de la Cercetași!

Toți oftară prelung. Nu le venea să creadă. Dar apoi Velfinna le spuse într-o voce mai scăzută, pe furiș, înainte să plece:

- Nu puteai și tu să te ascunzi mai bine, Cyrus?