Foc in castelul de gheata

Uimita si distrasa

Dupa ce Renesmee a fost spalata si imbracata a devenit cu adevarat cel mai frumos copil din lume. Buclele de culoare bronzului, identica cu cea a lui Edward, ochii caprui si mai ai Bellei, cu siguranta Renesmee luase cele mai frumoase trasaturi ale amandorora. Alice, Jazz, Em si eu eram niste marionete in fata ei. Toti eram uimiti de darul sau. Era pur si simplu fascinant s-o tii in brate, sa-i simti caldura. Nu stiam prea multe despre nou-nascuti si nici despre oameni, dar imi dadeam seama ca temperatura corpului ei e mult mai ridicata decat a oamenilor. In zilele in care am stat langa Bella am avut timp destul sa ma obisnuiesc cu temperatura corpului uman.

Desi Alice nu scapase de petele negre, din jurul copilului, o vedeam din ce in ce mai atasata, mai fascinata. Avea o staralucire speciala in ochi de fiecare data cand o tinea in brate. De fapt toti eram pierduti dupa ea. Acum, fiindca totul se terminase Alice si baietii au decis sa se duca sa incerce, macar, sa termine lucrarile la casuta. Era 10 septembrie, adica doar 3 zile pana la ziua Bellei.

Stateam cu Renesmee in living, incercand sa nu aud zgomotele de la etaj. Mi-era teama ca se putea intampla ce era mai rau. Nici nu voiam sa ma gandesc la asta. Nu voiam sa-l vad iar un edward transformat in zombie, pentru eternitate. Stiam ca daca i s-ar intampla ceva Bellei de data asta nu ar putea rezista. Stiam, eram sigura ca va face tot posibilul s-o salveze si imi puneam toate sperantele ca va reusi. Tineam la Bella. Dupa toate sacrificiile pe care le facuse, dupa cat luptase pentru familia ei, merita sa fie fericita. Uitandu-ma la Renesmee mi-am dat seama ca Bella chiar are un motiv sa traiasca.

Cu toate ca incercam sa ignor pasii lenti, tristi de pe scari, dar nu putem. Stiam ca era Jacob. M-am fortat sa raman la locul meu, cat de nemiscata am putut, gandindu-ma la diferite moduri de a ma apara si de a o apara pe Renesmee. Asteptam atacul. Aveam déjà o vaga pozitie defensiva, gata gata sa ne apar, insa nu am fost atacata. Cu toate astea, dupa inca 0 jumatate de minut Jacob era in fata mea, uitandu-se la copil ca la soare, ca un nevazator atunci cand i se reda vederea. Eram socata. Nu stiam ce se intampla. Nu la sta ma steptasem si eram sigura ca ceva nu era in regula.

s-a intins spre mine si mi-a luat-o pe Renesmee din brate. M-as fi intins imediat s-o iau, dar ceva in privirea lui m-a facut sa-mi dau seama ca nu ii va face niciun rau. O tinea in brate si ii mangaia buclele stralucitoare in lumina ce trecea prin peretele de sticla. Am ramas impietrita privvind scena. In mintea mea ramasese faptul ca Jacob ura copilul doar pentru ca o distrugea pe Bella. Privindu-l iar un gand rebel, ca o sageata m-a strabatut. O discutie care a avut loc cu doar cateva luni in urma, care vorbea despre suflete pereche. Mi-am adus aminte descrierea care se facea celui indragostit si comarand imagine ape care mi-o creasem cu cea a lui Jacob de acum am avut raspunsul. Isi gasise sufletul pereche in Renesmee.

Greu de descris ploaia de ganduri ce a urmat. Ma gandeam la reactia lui Edward, ingrozita. Nu stiam inca ce se va intampla cu Bella, iar partea asta cu Jacob si Renesmee incurca totul, facand lucrurile mai complicate deat erau déjà. Dupa ce luptasera de atatea ori impotriva mortii si a detinului pentru a fi impreuna Bella se zbatea iar intre viata si moarte. Ei doi erau asemeni unui colier rasucit- rupi un fir, il rupi si pe celalalt. Nu puteau trai unul fara celalalt si amandoi o demonstrasera. Era clar ca Jacob nu era persoana preferata a lui Edward si, la caracterul sau imprevizibil, nu aveam nici cea mai vaga idee legata de felul in care va reactiona cand va afla ca sufletul pereche a cainelui este chiar fiica sa. Cert este ca nu prevedeam lucruri bune in viitorul apropiat.

Bella. Era evident ca va lupta pentru familia ei in continoare, asa cum o facuse si pana acum. Stiam ca va lupta pentru viata ei, nu putea sa-l raneasca pe Edward intr-asa un fel. Era constienta ca fara ea el nu va putea trai. Invatase asta pe propria piele in primavara trecuta cand am comis cea mai mare greseala, spunand ca Bella a murit, o greseala care m-ar fi putut costa viata fratelui meu daca nu era Bella sa fuga in Italia, fara sa-i pese de pericolul la care se expunea, fara s-o intereseze ca se arunca in gura nu stiu cator vampiri infometati si salbatici, fara sa-i pese ca el o parasise ca ii spusese ca nu o mai iubeste, ca sa-l salveze. El era viata ei si invers. Si acum mai era si Renesmee. Copilul ei, pentru care luptase impotriva tuturor, si se incapatanase, riscandu-si iar viata, ca sa-i dea nastere. Acum Renesmee era bine, era cel mai frumos copil si merita ca ea s-o vada crescand. Trezindu-ma din reverie, am auzit bataile violente de inima de la etaj care erau o dovada ca totusi Bella va trai. Oare cum va vedea ea tot ceea ce se intampla. Noua sa viata va fi debusolanta, la inceput, dar cum va reactiona oare sa vada ca cel mai bun prieten al ei s-a indragostit iremediabil si irevocabil de copilul ei ?

Varcolacii din La Push o urau pe Renesmee, inca dinainte de a se naste si isi doreau s-o distruga, insa o alta discutie indepartata mi-a trecut prin minte. Nu cunosteam prea bine regulile haitei, insa imi amintesc ca s-a zis ca niciun lup nu are voie sa distruga sufletul pereche al altui lup, fiindca asta ar duce la lupte pana la moarte. Asa ca partea cu ura fata de copil era o grija-n minus. Eram sigura ca totul se va rezolva pe cale pasnica de indata ce Carlisle se va intoarce. Nimieni nu putea discuta si prezenta problemele intr-o lumina buna si convingatoare, mai bine decat el.

Speram ca siguranta lui Renesmee va fi indeajuns pentru a-l calma pe Edward, cel putin. De la Bella prevedeam o reactie mai posesiva, protectoare.

-Bella va fi bine ! am auzit vocea melodioasa a lui Alice strigand si am revenit la realitate.

Fusesem atat de pierduta in ganduri incat uitasem ca Renesmee e in bratele cainelui. Abia cand am observat privirea contrariata a lui Alice mi-am dat seama de cat de neatenta am putut fi.

Dupa ce am recuperat-o pe Renesmee m-am putut bucura si eu de veste ape care Alice tocmai mi-o daduse-o. Bella va fi bine. Asta asteptam cu totii, insa o parte din mine si-a adus aminte de problemele cu Jacob si ceilalti varcolaci. Insa peste toate reactia lui Edward era cea care ma ingrozea.

Avand-o pe Renesmee in brate, stiind ca Bella va fi bine si simtindu-l pe Emmet punandu-si bratele puternice in jurul meu, tot ce imi mai doream era ca Esme si Carlisle sa se intoarca si sa rezolve taoe celelalte probleme.