PDV EDWARD

Nu stiu exact cand va fi. Azi, maine, peste o luna, doua, trei, dar odata si-odata se va termina. A trecut o saptamana de cand i-am spus planul lui Charlie. A fost greu sa-l conving, dar ca orice parinte, vrea tot ce este mai bun pentru copilul lui, asa ca a acceptat, chiar daca a fost cu o strangere de inima. Nu stiu cum o sa dau de ei, la asta nu m-am gandit. Bella inca pleaca speriata si precauta de la scoala. Am tot urmarit-o saptamana asta cu ajutorul lui Alice si al lui Em, dar nu s-a intamplat nimic. Astazi este ultima zi de scoala din saptamana si faptul ca inca nu s-a intamplat nimic ma infurie. Imi doresc sa o scap de sentimentul asta de panica pentru totdeauna, sa fiu langa ea, sa o protejez, sa-i spun ca m-am….. Nu. Nu-i voi spune. Nu inca.

Am oftat si m-am indreptat catre sectie sa mai vorbesc cu Charlie. In cursul saptamanii au mai fost doua cazuri de rapiri, soldate cu viol si in final, crima. Bella este speriata, mai ales ca a trecut prin asta. Nu ma lasa sa ma apropii de ea, sa vorbim, sa o consolez, sa o imbratisez si sa-i spun ca in final totul va fi bine. Eu traiesc doar cu speranta ca totul se va termina cu bine. Speranta asta, este o mare curva. Toata lumea traieste cu ea.

Am parcat in fata sectiei de Politie si m-am indreptat catre biroul lui Charlie.

- Hey Charlie, l-am salutat si m-am trantit pe un scaun, sprijinindu-ma de spatar.

- Hey Edward. Multumesc ca ai venit. Stii, situatia asta pare sa dea pe dinafara, spuse Charlie si imi inmana un dosar.

- Stiu. Ce avem pana acum? l-am intrebat in timp ce rasfoiam dosarul.

- Mi-e frica. Sunt trei fete pana acum. Toate cu fata desfigurata sau batute. Ce am aflat despre ele este faptul ca se prostituau. Deci criminalii astia cauta fete singure, care sa nu le duca nimeni dorul, fete din familii dezorganizate. El sau ei, urmaresc fetele vulnerabile, cu caracter slab. Politia îl vede ca pe un super curatator de strazi. Dar nu ma pot bucura de ceea ce se intampla.

- Stiu Charlie. Am oftat si am privit din nou fotografiile fetelor. Cine ar face asa ceva? De ce?

- Nu stiu Edward.

- Ma duc la scoala. Am vreo doua ore de predat. M-am ridicat de pe scaun si am mai privit inca o data fotografiile, inainte sa arunc dosarul pe birou. Ne mai auzim Charlie.

- Da Edward. Si… te rog. Ai grija de Bella.

- O sa am. Am promis.

Am iesit din sectie si m-am indreptat spre masina. Deci…am doua ore libere intre cele doua ore de curs. Ce voi face in pauza asta? Bella va fi la ore. Cred ca ma duc sa mananc ceva la un local. Da, asta fac. Am pornit masina si m-am indreptat spre scoala.

PDV BELLA

In sfarsit, a venit ziua de vineri. Nu pot sa spun ca ma simt bine. As minti. Chiar daca sunt zambitoare in fata lui Charlie, nu trebuie sa-l las sa vada ca toata situatia asta ma macina. Au mai fost doua cazuri saptamana asta. Imi este frica. Nu prea am mai vorbit cu Edward, de parca am avea ce vorbi. Ma multumesc doar cu faptul ca imi zambeste si imi este alaturi. Stie ca am intrat in panica si chiar daca incerc sa ascund asta, nu pot. Ma citeste imediat. Sunt ca o carte deschisa.

- Hey Bella, ma scoase din ganduri o voce pitigaiata, dar placuta. M-am intors sa vad cine ma strigase si am observat o fata micuta, slaba, cu ochii verzi si parul scurt, negru si in toate directiile.

- Aaaa….buna? Ne cunoastem?

- Nu…adica da. Eu te cunosc, te-am supravegheat din umbra la rugamintea fratelui meu, dar tu nu ma stii, imi spuse ea zambind.

- Alice Cullen? am intrebat-o eu zapacita.

- Dap, chiar eu in persoana. Stii, nu trebuie sa te feresti de mine.

- Sa ma feresc de tine? am intrebat eu.

- Ahh, nu ti-a spus Edward? ma intreba ea facand ochii mari.

- Sa-mi spuna ce? am dat eu din umeri.

- Doamne…..tot orasul stie, iar tu nu stii? ma intreba ea facand o fata de catelus.

- Aaaa… nu stiu despre ce anume vorbesti.

- Bine…deci eu sunt Alice, toata lumea imi spune ca sunt un spiridus hiperactiv, sunt o fana infocata a modei, imi place tot ce este nou, as sta zile intregi in magazine proband haine si…..

- Stai…da stiu. Mi-a spus. Asta nu este o chestie care sa ramana secreta.

- Ok, deci…pot sa-ti spun ceva fara sa te superi? ma intreba ea privindu-ma din cap pana in picioare.

- Aaa, da. am spus eu inca uitandu-ma la fata ei.

- Stii…. ar trebui sa-ti schimbi hainele. Nu se mai poarta. Cand mergi cu mine la cumparaturi? ma intreba ea zambind.

- Hey, nu te lua de hainele mele. Sunt comode si ma simt bine in ele. am spus eu incruntandu-ma.

- Bella, nu se mai poarta. Parca esti o baba. La anii tai ar trebui sa porti altceva. Esti frumoasa, de ce iti ascunzi calitatile exterioare, formele?

- Wow Alice, nu am de gand sa se uite toti la fundul meu sau in decolteu, am spus eu razand sarcastic.

- Pai… cam asa ar trebui. Pentru ca sincer, ai ce arata.

- Dar eu nu vreau, ma simt bine asa. Oricum multumesc.

- Nici nu vreau sa aud. Duminica vin la tine acasa si te iau la cumparaturi.

- Nu Alice….

- Pa Bella, ne vedem duminica. Si o zbughi pe usa inainte ca eu sa mai spun ceva. Incredibil. Ce au hainele mele? Oricum nu ma alege nimeni.

- Hey Bella.

- Buna Angela.

- Ce ai patit? ma intreba ea asezandu-se in fata mea.

- Tocmai am cunoscut-o pe Alice Cullen si deja vrea sa-mi schimbe garderoba.

- Deci…in sfarsit ai cunoscut-o pe fana inraita a modei. O sa fie un dezastru Bella cu ea la cumparaturi. Stiu ca am trecut prin asta. Imi spuse Angela razand.

- Nu vreau sa-mi imaginez. Ce are cu hainele mele?

- Nu se va lasa pana nu o sa te aduca la scoala intr-o fusta mini de o palma si o bustiera. Angela incepu din nou sa rada apoi se prefacu ingrozita.

Deja ma imaginam. Eu, Bella Swan, fata neindemanatica de parca ar fi handicapata, banala, intr-o fusta mini si bustiera. Cahhhhh. M-am strambat si am dat din cap sa alung imaginea oribila.

- Ce ora ai acum? ma scoase Angela din ganduri.

- Bleahhh, sport, am spus eu strambandu-ma.

- Bine, ne vedem dupa ora atunci, imi spuse Angela si se indeparta.

Mi-am luat hainele si m-am tarat spre sala de sport. Cand am deschis usile, un zgomot ma asurzi.

- Uraaaa, nu facem sportullll.

- Nu facem sportul? De ce? l-am intrebat pe Mike care aterizase pe langa mine.

- Proful are o treaba asa ca avem ora asta libera, imi spuse el si iesi repede din sala.

- Wow, asta da zi buna.

Am facut cale intoarsa si am iesit afara. M-am asezat pe o banca si mi-am scos cartea de Matematica. Dupa un minut am aruncat-o inapoi in geanta. Eu si matematica. Cahhh. Deci ce fac o ora? De fapt o ora si jumatate daca punem si pauza cea mare. Ma plimb. Pe unde? Nu stiu. M-am ridicat de pe banca si m-am indreptat spre iesire. Nu voi lua masina. Ma voi plimba prin imprejurimi. Este prea frumos afara. De ce sa nu profit? Am iesit din parcare si m-am indreptat spre centrul orasului. Erau doar cinci minute de mers pe jos. Cu toate astea, am fost cu ochii in patru. Dar acum sunt in multime, asa ca nu ma va ataca nimeni. M-am plimbat admirand natura, zambeam cand vedeam cupluri tinandu-se de mana si radeau, se sarutau. Erau fericiti. Eu nu voi putea fi niciodata.

- Hey papusa! O voce groasa ma trezi din visare. Am tresarit dar nu m-am intors. Nici nu am grabit pasul. Imi era prea frica.

- Hey, stai putin. Vreau sa vorbim. Eu sunt Johnny, iar tu esti? ma intreba el ajungand in dreptul meu. Nu-ti fie frica, nu-ti fie frica. E doar un tip care vrea sa faca conversatie cu tine.

- Nu conteaza cine sunt, am spus eu incercand sa par nonsalanta. Nu stiu cat mi-a reusit.

- Si, cum merge? ma intreba el tinand pasul cu mine.

- Cum merge ce? am intrebat eu fara sa ma uit la el.

- Asa in general, tie cum iti merge.

- Bine, multumesc, am spus eu cu privirea in pamant.

- Da?

- Scuze, ma grabesc.

- Oh, ce faci? ma intreba el. Deja era prea de tot.

- O sa-l vad pe logodnicul meu, i-am trantit-o eu.

- Da?

- Ei bine, este mare si puternic, stii? Te-ar bate la fundul gol.

- Da sigur.

- Asa ca…

- Unde te intalnesti cu iubitul imaginar? ma intreba el razand.

- De ce trebuie sa-ti spun tie? am intrebat eu iar frica se cuibari din nou in stomac.

Tot cautand o portita de scapare, am ajuns in dreptul unui local si m-am uitat rapid inauntru pe geam. Atunci am vazut un barbat stand cu spatele la mine, sorbind dintr-o ceasca de cafea si era singur. Da…scaparea mea.

- Deci nu ai de gand sa-mi raspunzi papusa? Pentru ca nu te cred. Imi spus el si ma apuca de maneca.

Am tresarit si pentru prima data l-am vazut. Nu cred ca avea mai mult de 20 de ani. M-am tras din mana lui si m-am indreptat spre intrarea localului.

- La revedere. Am spus eu si am tasnit inauntru. M-am indreptat spre barbatul acela si m-am asezat in fata lui. Cand m-am uitat….surpriza.

- Edward?

- Bella?

- Buna draga, scuze ca am intarziat. Am spus eu cu o voce tare si m-am aplecat spre el, sarutandu-l scurt pe buze. Cred ca Edward era in soc, dar de mine ce sa mai zic?

- Prefa-te putin ca esti cu mine, da? Brabati nenorociti. Fara suparare.

- Nu m-am suparat, imi spuse el inca in soc si se uita afara. A plecat, gata.

- Bine, multumesc, am spus eu rasufland usurata si m-am uitat in ochii lui. Era socat dar in acelasi timp amuzat.

- Scuze Edward, cred ca mai bine plec. Multumesc din nou. M-am ridicat dar el m-a prins de mana.

- Asteapta. De ce nu ramai cu mine? ma intreba el zambind.

- Nu ai de gand sa faci vreo magarie, nu? am intrebat eu privindu-l.

- Bella, ma superi. M-am purtat eu vreodata urat cu tine? ma intreba el dar zambetul ii disparu.

- Nu, imi cer scuze. Am spus eu lasand privirea in pamant.

- Hey, nu-ti fie teama. Esti cu mine acum. Nu ai de ce sa-ti faci griji, imi spuse el zambind.

- E in regula acum. Multumesc. Si ma simt in siguranta cu tine. Sincer. Deci….ce bei acolo?

- Am o ciocolata calda cu frisca.

- Si mai ce?

- O prajitura cu migdale, imi raspunse el amuzat.

- Cred ca o sa comand si eu la fel.

- Ok.

- Si ca sa treaca timpul, ce facem?

- Nu stiu, ce propui? ma intreba el.

- Habar nu am, am spus eu ridicand din umeri.

- Hai sa jucam un joc. A sau B?

- Il stiu. Pot sa incep eu? il intreb eu amuzata ca aveam un subiect de conversatie. El dadu din cap.

- Bun. Motani sau Transformatori?

- Motani.

- Bun baiat.

- Cea mai buna forma de a te apara? ma intreba el.

- Sa dai primul sau sa fugi? spun eu razand.

- In primul rand sa nu fii acolo.

- Tu asculti sau astepti ca sa vorbesti?

- Imi place mai mult sa ascult. Incerc sa devin mai bun. Cred ca astept mult pana sa vorbesc.

- Si eu la fel. La ziua logodnicei tale…ce-i cumperi? Flori sau ciocolata?

Nu a apucat sa raspunda caci chelnerita veni cu prajitura pentru mine. Nu ma privi dar se uita cu prea mult interes la Edward. Am scrasnit din dinti si m-am uitat in farfurie. Dar Edward nu si-a luat ochii de la mine deloc, iar eu ma simteam ciudat.

- Mai doresti altceva? il intreba ea.

- Nu, multumesc, te poti retrage, ii spuse el, dar era tot cu ochii pe mine.

Ea pleca fara sa mai spuna un cuvant.

- Deci, unde ramasesem? ma intreba el. Ahhh…da. Pai…depinde. Adica ii plac florile sau ciocolata?

- La toate fetele le plac si florile si ciocolata. I-am spus eu si am luat o inghititura din prajitura.

- Atunci ii cumpar si una si alta, imi spuse el si-mi zambi asa cum imi placea mie.

Gata Bella, nu te mai holba.

- Cum m-am descurcat? ma intreba el.

- Foarte bine pana acum.

- Ok, spuse el razand. Pot sa-ti spun ceva?

- Sigur.

Se apleca mai mult peste masa pana cand ajunse in fata mea, poate chiar prea aproape, dar nu-mi mai era frica de el. Oricum, inima mea a luat-o la galop si fluturasii din nou si-au facut aparitia.

- Esti cea mai surprinzatoare fata pe care am cunoscut-o vreodata. Imi spuse el privindu-ma in ochi.

- Esti nebun? am intrebat eu cu respiratia intretaiata.

- Nebun? ma intreba el si ma privi incruntat. Nu ti-e mila de mine?

- Nop, i-am raspuns eu apropiindu-ma mai mult.

- Sentimentele se amesteca….

- Fii inteligent ….

Iar acum nu ne separau mai mult de cativa milimetri. Nu stiam ce se intampla, dar nu era un sentiment rau. Din contra. Ma simteam foarte bine. Nu imi era teama. Ciudat. Cu el eram in siguranta. Buzele lui aproape ca le-a atins pe ale mele, dar eu m-am dat rapid inapoi. Nu pot sa fac asta. Nu inca.

- Nu pot. Imi pare rau, am spus eu si mi-am lasat capul in jos.

El mi-a luat mainile intr-ale lui si le mangaia usor.

- Sa nu-ti para rau Bella. A fost vina mea.

- Nu Edward. Si eu vrut. Sincer, chiar am vrut, dar nu stiu….

- Hey, linisteste-te, imi spuse el si-mi saruta mainile. Era atat de bine.

- Putem sa nu mai discutam despre asta? Te rog? l-am implorat eu.

- In regula. Nu-ti face griji.

- Mersi.

Cateva minute nu ne-am vorbit dar ne-am privit constant, parca incercam amandoi sa citim ce este in sufletul celuilalt. Era placuta senzatia de liniste cand eram cu el. Imi placea. De asta am inceput sa fiu sigura. Il placeam pe Edward Cullen si mi-am dat seama ca si lui ii place de mine. Dar va trebui sa muncesc mult ca sa fiu aproape de el, mult mai aproape. Iar el, va trebui sa ma faca sa uit de toate. Si se pare ca incetul cu incetul reuseste.