2 chestii am de zis, inainte de toate :)

1. voi incerca sa postez macar un capitol tradus pe weekend de-acum incolo

2. jur ca habar nu am cum se traduce corect "duster" la noi, asa ca ma voi rezuma la a spune ca Dimitri poarta un duster, in loc de stiu si eu, palton sau geaca de piele si altele :))

Nu ma pot concentra

Nu ma intelegeti gresit. Nu e ca nu l-as crede, dar trebuia sa verific daca chiar avea ceva de facut. Okay, nu il cred. Si nu imi plac deloc oamenii care ma mint. Si pe langa asta, nu imi place sa fiu refuzata. Nu este un raspuns pe care nu il iau prea usor.

Asa ca imi petrec urmatoarele 15 minute chiorandu-ma pe vizor si ce sa vezi? Nicio miscare de cand l-am urmarit intrand in apartamentul lui. Nenorocitul. Am avut dreptate.

Fie. Da-o naibii, nici nu-mi mai pasa. Incerc sa-l dau uitarii si imi ocup timpul cu despachetatul.

Cateva minute mai tarziu, aud usa vecinului meu deschizandu-se si desi am declarant solemn ca nu-mi pasa, ma lipesc de usa in urmatoarea secunda.

Am cam facut niste zgomot in timp ce ma grabeam sa ajung acolo, si il gasesc uitand-se spre usa mea. La naiba! Am fost descoperita. Nu vreau sa ma creada vreo ciudata. Dar scap usor. Tipul nu da prea multa importanta zgomotului si isi incuie usa fara a investiga sursa. Phew! Bine ca am scapat de data asta.

Cred totusi ca ar trebui sa imi curat vizorul pentru a-l putea spiona mai bine. Il vedeam destul de incetosat si tot ce am putut sa disting a fost faptul ca acum avea parul desprins si ca purta rochie. Okay, nu o rochie, sigur nu e genul, dar as putea baga mana in foc ca era un duster. Dar unde se crede, pana la urma? In vestul salbatic?

Hey, macar nu m-a mintit. Ma pot multumi cu asta.

Neavand pe cine sa mai supraveghez, ma intorc la despachetat. Primul lucru de care ma ocup e sistemul audio, ca doar nu o sa imi amenajez apartamentul intr-o liniste mormantala.

Mi-a luat doar doua ore sa gasesc toate piesele prin cutii si sa le pun la locul potrivit, dar ma simt mandra de mine pentru prima incercare. E primul lucru pe care l-am facut singura-singurica. E un motiv de celebrare, nu? Asa ca sa cante muzica si hai la treaba.

Vreo trei ore mai tarziu, vad ca e abia 11. Uau, ce greu mai trece timpul cand te trezesti inainte de rasarit. Oricum, pana acum muzica a sunat in difuzoare si nu m-am plictisit niciun moment. Tocmai ce dansam in sufragerie incercand sa decid unde sa mut canapeaua.

Dupa ce am gasit locul unde lumina sa cada perfect pe materialul albastru, facand un dans victorios, m-am intors si era sa imi stea inima in loc cand l-am vazut pe el, pe jumatate intrat in apartament. Tot ce am putut rational sa fac a fost sa tip la el.

- Ce mama dracu' faci aici?

- Pai, vezi tu, dupa ce mi-am petrecut ultimele trei minute batand si sunand la usa ta in speranta ca vei raspunde intr-un final, m-am gandit sa deschid usa ca macar sa ma vezi.

- Super. Te vad foarte bine acum. Care-i treaba?

- Am venit sa te rog sa dai muzica mai incet. Nu ma pot concentra.

Ah, dar tocmai imi ascultam melodia preferata.

- Serios? Si ce faci, mai exact, de necesita asa concentrare?

- Citeam.

- Citeai? Nu imi pot ascunde sarcasmul din voce.

- Da, stii, activitatea aceea pe care oamenii o fac de placere?

- Okay, okay. O sa dau muzica mai incet. Dar crezi ca pot macar sa mai ascult o data melodia asta? O ador.

Buzele i se curbeaza putin, nu intr-un zambet complet, doar o incercare de zambet, in timp ce da din cap.

- Mi-am cam dat seama ca iti place. L-ai ascultat non-stop pentru ultimele trei ore. Deci inca cinci minute nu o sa ma omoare.

Trei ore? S-a intors asa repede? M-a auzit in tot acest timp? Incep sa ma simt prost. El fiind plecat, credeam ca nu deranjez pe nimeni. Ma duc si inchid muzica imediat.

- Mi-a auzit toata cladirea muzica? Stii, nu sunt prea obisnuita sa am vecini. M-am lasat purtata de val si am dat volumul din ce in ce mai tare. Imi pare rau.

- Nu te-a auzit nimeni decat eu. Apartamentele acestea sunt cumva separate de restul cladirii, din punct de vedere acustic. Inainte, niste cantareti locuiau aici si au izolat fonic totul. Deci daca nu aveai geamurile deschise, ar trebui sa fie in regula.

- In afara de tine. Din nou, imi pare rau pentru... stomacul meu scoate niste sunete neomenesti, intrerupandu-ma. Stii ce? Esti ocupat acum? A dat din cap ca nu. Perfect! Ce spui de pizza aia pe care ti-o promisesem? Sunt lihnita.

- Sigur, de ce nu? In sfarsit a inteles ca nu voi renunta la asta. Merg sa iau numarul si ma intorc. Ce preferi?

Cat il astept sa vina inapoi, realizez ce cald e pe-aici. Cred ca sa-mi tin geamurile inchise pentru atata timp nu a fost o idee inteleapta, desi m-a tinut departe de-a fi reclamata la politie pentru perturbarea linistii. Le deschid acum pe toate si las briza rece sa-si faca loc inauntru.

Nerebdatoare sa mananc ceva, ies pe hol si ma pun jos in capatul scarilor, unde e racoare si bine.

Doua minute mai tarziu vine si el, se aseaza langa mine – cum poate un tip asa de masiv sa se miste asa gratios? – si imi spune ca mancarea trebuie sa ajunga cat mai curand.

Si acum... ce facem cat asteptam?