Irina C, mersi mult pt sustinere! Ma bucur ca iti place si varianta in romana!

Zi faina! :)

Explorand imprejurimile

Ultimul lucru pe care l-am pus la locul lui in noul meu apartament a fost un calendar. Dupa ce i-am gasit locul perfect pe perete, am dat paginile pana la luna martie. Sapte luni pana voi fi cu adevarat libera. Dar e abia septembrie si cursurile mele vor incepe saptamana viitoare asa ca mai am de asteptat.

Singurul lucru care ramane de facut e sa imi despachetez hainele. Nevrand sa aman la nesfarsit, m-am ocupat de asta imediat, pentru ca nu as vrea sa raman cu hainele in valize pentru tot restul sederii mele aici. Asa functionez eu. Daca aman ceva o singura data, ramane nefacut pentru totdeauna. Da, imi pierd interesul atat de repede.

Pentru a ma rasplati pentru eforturile mele de astazi, am facut o baie lunga si fierbinte, si m-am pus la somn atat de devreme incat parca nici nu ma mai recunosc. Rose Hathaway se culca odata cu gainile. E ceva de scris in calendar, dar eram epuizata, asa ca macar am o scuza.

M-am trezit dimineata de tot duminica. Ceasul arata ora 5. Doamne, acum nu mai pot dormi calumea. Ritmul meu de somn s-a dus pe apa sambetei. Totusi, am incercat sa ma culc inapoi. Nicio speranta. M-am foit de am crezut ca o sa ia foc cearsafurile sub mine, asa ca tot ce puteam sa fac a fost sa parasesc comfortul patului si sa imi car fundul inca epuizat in bucatarie, unde am mancat restul de pizza de ieri. Si uite cum mi-am gasit o ocupatie pe azi. Trebuie sa gasesc un magazin cu mancare buna, altfel stomacul meu va incepe o revolta pana la vremea pranzului.

Asteptand ca timpul sa treaca – serios acum, cine e treaz la asa o ora, duminica – am auzit un sunet de pe casa scarii. Normal ca m-am dus sa verific, desi aveam banuielile mele. Banuieli confirmate de vederea vecinului meu care isi incuia usa. Uau, deci mai exista persoane treze la ora asta neomeneasca. Dar intrebarea e, unde se duce?

Aceea era intrebarea cu care am atipit pe canapea, jumatate de ora mai tarziu.

Trezindu-ma pentru a doua oara pe ziua de azi, soarele era deja sus pe cer, stralucind cu putere. Am facut un dus rapid si m-am echipat pentru o mica plimbare. La urma urmei, trebuie sa explorez cartierul, ca sa stiu unde ma situez in orasul asta. Singurul lucru pe care il stiu cu siguranta e ca universitatea unde se tin cursurile mele e la 20 de minute de mers pe jos, desigur, nu si in ce directie. Dar asta e bine. Macar nu trebuie sa ajung in partea cealalta a orasului dimineata devreme si nu trebuie sa imi bat capul cu transportul in comun. Sunt norocoasa ca tatal meu s-a gandit la toate in locul meu.

Iesind, am luat o gura mare de aer, care mi se pare mai rece decat ieri. Se pare ca toamna isi intra in drepturi deja si cred ca o sa avem parte de o iarna lunga si ploioasa, si duh, niste zapada, ca doar suntem unde suntem. Vreme a carei nu sunt cea mai mare fana.

Dupa ceva timp de plimbat aiurea prin oras, am reusit sa intocmesc o lista cu locurile ce prezinta interes pentru existenta mea in acest oras. Primul pe lista e, desigur, magazinul, care, din pacate, e inchis pana la amiaza. Dar asta nu m-a desurajat. Doar mi-a dat timp sa ma plimb pe acea strada in cautarea altuia, unde am gasit in schimb o sala. Si cum mereu am vrut sa imi fac abonament la una dar niciodata nu am avut motivatia sa intru in una si sa ma apuc serios de treaba, m-am gandit sa nu ratez oportunitatea, cand aceasta va veni, pentru ca si aici era inchis. Norocul meu suprem a fost ca in apropiere am gasit si o spalatorie, si oh, mereu mi-am dorit sa folosesc si eu una, cum vezi prin filme, si uite ca acum am si sansa asta. Cum pe langa apartamentul meu am gasit o farmacie pentru zilele cu urgente medicale, cred ca am cam tot ce e necesar sa supravietuiesc.

Am fost totusi dezamagita ca nu am gasit nicio atractie turistica de vizitat prin apropiere. Dar, oricum, am in plan sa ajung in Piata Rosie, si o voi face, chiar daca e ultimul lucru pe care apuc sa il fac in viata asta.

Per total satisfacuta cu modul in care a decurs ziua mea, si cum nu aveam cu ce altceva sa imi umplu timpul, m-am intors acasa si m-am ocupat de stersul prafuli si de alte chestii micute ramase nefacute, totul culminand cu mine holbandu-ma pentru ore intregi la emisiuni al caror sens nu il gaseam. Ah, draga limba rusa, sunt sigura ca nu o voi putea intelege vreodata.

Cum a venit lunea, era timpul sa trec pe la Sf. Vladimir pentru a ma ocupa de hartogaraie, sa ma asigur ca e totul in regula cu studiile mele. In drum spre casa, am trecut iar pe langa sala aceea, si am zis la naiba, trebuie sa intru chiar acum. Ceea ce am si facut. M-a primit mirosul puternic de piele artificiala si transpiratie. Din plin. Aham, am nimerit unde trebuie. Asta inseamna ca lumea chiar lucreaza din greu aici.

M-am indreptat spre singura tejghea si am intrebat-o pe tipa de acolo (scria Mia pe ecusonul ei, dar inca nu ma simteam confortabil sa ii spun pe nume din prima) cum imi pot face rost de un abonament. Zambindu-mi tot timpul, mi-a explicat ca imi pot lua fie un antrenor personal, fie pot participa la cursuri pe diferite zone de interes. Si de ce nu le-as face pe amandoua? Antrenor personal si un curs de autoaparare. Sper ca nu imi va ocupa tot timpul, totusi. Eh, de parca am si multe de facut pe aici, singura in ditamai orasul.

Am primit doua formulare de completat. Dupa ce am raspuns la o gramada de intrebari legate de sanatatea mea fizica - slava domnului ca nu ii intereseaza si cea psihica, pentru ca as fi venit cu niste raspunsuri chiar interesante in acel domeniu – a trebuie sa imi autoevaluez experienta sportiva si sa aleg un antrenor dintr-o lista de sase. Desigur, nu ca as fi auzit de vreunul din ei in viata mea:

Akim Romanov

Ivan Zelkos (Numele asta din nou. Toti rusii au numele asta? Da, da, stiu, eu si stereotipurile mele din nou. Dar spuneti-mi voi ca nu pe toti tipii rai din filme ii cheama Ivan. Fie asta, fie Igor. Sau, ma rog, cateodata Sasha.)

Alexei Davydov

Ursula Savinkov

Drimitri Belikov

Ilya Alexeyev

Si eu pe cine trebuie sa aleg, ma rog frumos? Nu am nicio idee cine e cine si cat de bun e intr-ale antrenamentului.

Asa ca, ma rezum la singurul lucru dupa care ma pot ghida in alegerea mea – sa il aleg pe cel al carui nume suna mai bine. Dar cine stie, poate daca are un nume calumea, va arata pe masura numelui. Astfel, l-am ales pe Dimitri Belikov. Trebuie sa recunosc, e ceva in numele acesta care impune respect, numai pronuntandu-l. Ma rog, citindu-l.

Returnand formularele tipei cu par scurt de la tejghea, aceasta m-a informat, cu acelasi zambet – surprinzator nefortat – ca am facut o alegere excelenta. Antrenorul pe care l-am ales era considerat cel mai bun de pe-aici. Stiam eu! Doar ca exista o singura problema. Aceea ca nu mai putea accepta pe nimeni, intrucat toti vor sa se antreneze cu el, asa ca sansele mele sa il intalnesc in privat sunt cam slabe.

Dar hei, am avut niste sanse destul de proaste si cand m-am inscris la facultate. O respingere din partea unei sali nu imi va face niciun rau.