Razbunarea
autor: Lara
A doua zi, Legolas il astepta pe Estel in gradina.
- Ai intarziat! Si, in plus, arati jalnic! Pe unde ai umblat?
- M-am asigurat ca Elladan si Elrohir au plecat... Ca doar stii bine ca nu poti avea incredere in tot ce spun ei!... Sau ai uitat?
- Ce gluma buna, Estel! In loc sa-mi dai lectii, m-ai bine m-ai asculta. Cand ne vor invita la plimbare, vom ezita putin. Tu nu te vei arata prea incantat de ideea de a calari alaturi de mine...
- Chiar nu stiu daca imi place ideea aceasta...
- Estel, termina cu glumele! Vrei sau nu sa le dam o lectie? Daca da, atunci asculta-ma! Trebuie sa fim o echipa si sa incercam sa ne intelegem... Macar cat se inteleg Elladan si Elrohir...
- A... cat se inteleg Elladan si Elrohir! Atunci iti pot spune ca suntem deja acea echipa pe care ti-o doresti!...
- Cine ti-a spus ca imi doresc o astfel de echipa?
- Tocmai ai spus-o!
- Eu! Eu nu am spus asa ceva, Estel. Am spus ca trebuie sa ne intelegem...
- Cel putin asa cum se inteleg Elladan si Elrohir, il intrerupse baiatul, cu o privire inocenta.
- Da, cel putin cum se inteleg fratii tai. Tu nu ai fost invatat ca nu trebuie sa intrerupi o persoana mai mare decat tine atunci cand iti vorbeste?
Pe fata copilului se asternu un aer de plictiseala:
- Mereu va folositi varsta cand nu mai stiti ce alta replica sa dati...
- Uite ce e Estel, ce-ar fi sa lasam pentru mai tarziu toate aceste „impunsaturi"? Elladan si Elrohir trebuie sa se intoarca si noi inca nu am stabilit detaliile planului nostru. Asculta-ma cu atentie: spuneam putin mai devreme, inainte ca TU sa ma intrerupi, ca ne vom lasa cu greu convinsi sa mergem impreuna la acea plimbare. ...
Baiatul il asculta cu atentie. Il lasa pe Legolas sa puna la cale detaliile planului. Deocamdata!
- Greu? Cat de greu? S-ar putea sa-si dea seama, daca ne lasam prea greu!...
- Estel, tu chiar nu esti in stare sa asculti pana la capat ceea ce au de spus ceilalti? Spune atunci ce plan ai tu... daca ai vreunul!
- Pai... cred ca nu ar trebui sa ne complicam prea mult... Cel mai bine ar fi daca am putea sa le facem exact ceea ce vor ei sa ne faca noua, folosind exact aceleasi metode...
- Nu-i o idee rea, Estel! Cred ca putem tine cont de ea. De fapt, cam asta era si ideea mea. Se pare ca ne potrivim in unele privinte...
- Bine, dar, daca este asa, cum vom putea face rost de acei maracini, fara ca Elladan si Elrohir sa-si dea seama?
- Cred ca noi nu va trebui sa ne obosim sa culegem maracini de la cascada. Am o idee mai buna... de fapt, doua. Pe terasa camerei tale, Estel, se gaseste o tufa superba de trandafiri...
Ochii copilului se luminara, intelegand deja unde batea Legolas. Zambi. Cu printul padurii Mirkwood in Rivendell se anuntau vremuri nu prea linistite pentru cei doi frati!... Si, din fericire, acesta era de partea lui!
- Inteleg! Si cea de-a doua idee?
- Le putem speria caii si in dorinta noastra de a nu permite ca Elladan si Elrohir sa pateasca ceva, sa incercam sa le oprim caii, cat mai aproape de lac cu putinta... continua Legolas, cu un zambet rautacios.
- Perfect! Cred ca, pana la urma chiar vom deveni prieteni..., nu se putu impiedica Estel sa remarce.
- Poate... De ce nu! Imi esti simpatic... foarte simpatic chiar. Si ne intelegem de minune!... ii dadu replica Legolas.
Poate ca schimbul de cuvinte intre Estel si Legolas ar fi continuat inca ceva vreme, insa cei doi prieteni auzira dintr-o data zgomotul copitelor cailor celor care se intorceau din recunoastere, in frunte cu Elladan si Elrohir.
Nu mai aveau timp sa se desparta si sa plece fara sa fie zariti asa incat trebuiau sa gaseasca repede ceva care sa nu-i dea de gol.
- N-am mai vazut asa ceva! Stiam ca Rivendell este un loc unde te poti relaxa, dar se pare ca lucrurile s-au schimbat de cand am fost ultima oara pe aici. Nu pot avea o clipa de liniste... Estel, mereu trebuie sa te intalnesc? O, si daca ai fi si tu ceva mai cuminte, dar nu, nici nu ti-ai ispasit bine pedeapsa si iar ai inceput! De data aceasta ce noua farsa voiai sa-mi mai joci?
Copilul il privea cu ochi mari, speriati si uimiti. Elrohir si Elladan se apropiara de cei doi, curiosi:
- Ce s-a mai intamplat acum, Legolas? intreba Elladan, amuzat.
- Fratele vostru e imposibil! exclama Legolas, intorcandu-se si pornind spre casa.
- Estel, ce-ai mai facut de data aceasta? se intoarse Elrohir catre fratele sau mai mic.
- Nu stiu. Se pare ca lordul Legolas nu se simte in siguranta atunci cand eu sunt in preajma..., se uita cu inocenta copilul la fratii sai. Poate ca nu o sa ma ierte niciodata pentru cazatura luata in ziua in care a venit in Rivendell... Si totul numai din vina voastra! striga copilul si o lua, la randul lui, la fuga catre casa. Nu se simtea in stare sa reziste prea mult intrebarilor celor doi frati.
- Cred ca a venit timpul sa ne punem in aplicare planul... Doar trebuie sa-i „impacam" cumva pe cei doi!... se intoarse Elladan catre fratele sau, care se uita lung in urma lui Estel.
- Da, cred ca ai dreptate, desi... Nu stiu... Ceva parca nu este totusi asa cum ar trebui sa fie...
- Ti se pare! Esti prea suspicios, Elrohir! Crezi cumva ca Legolas ar ierta asa de usor o fapta ca cea a lui Estel?
- Nu, ai dreptate! Maine ii vom invita la o mica plimbare pe malul lacului...
Izbucnira in ras si se indreptara la randul lor spre casa.
A doua zi dimineata Elladan se infinta in camera lui Legolas, in timp ce Elrohir se indrepta spre cea a lui Estel. Legolas statea pe terasa privind ganditor in zare.
- Buna dimineata, Legolas! Asa-i ca se anunta o zi splendida, numai buna pentru o plimbare pe malul lacului?
Legolas deveni atent si isi spuse in sinea lui: „Daca este vorba despre ceea ce banuiesc, eu si Estel vom avea o zi pe cinste!"
- Ce zici, ne insotesti? continua Elladan.
- Imi place ideea! Ne vom distra de minune toti trei!
- De fapt vom fi patru. N-ar fi frumos sa-l lasam pe Estel in urma! Nu crezi, Legolas?
- Vine si Estel! facu Legolas pe un ton disperat. Atunci... nu stiu ce sa zic... Nu ma incanta prea mult aceasta idee.
- Haide, Legolas! Este doar un copil. Nu-mi spune ca tu, pentru care farsa pe care ti-a jucat-o Estel era una din cele mai nevinovate, ti-ai pierdut simtul umorului!
- Nu stiu ce sa zic, Elladan... poate ca ai dreptate. Hm! Cred ca pana la urma o sa va insotesc, dar tu si Elrohir trebuie sa garantati pentru Estel. Altfel... s-ar putea ca Estel sa n-aiba zile prea bune cat timp o sa stau eu aici... Cunosc o multime de farse... inocente!
Elladan zambi:
- Gata, gata, Legolas! Estel nu o sa-ti mai faca probleme. Sa stii ca ii pare foarte rau de incidentul din padure. Te asigur ca Estel nu-ti va mai juca niciodata vreo astfel de farsa!
- Bine, m-ai convins! La urma urmei, nu este decat un copil... Cand pornim?
- Dupa micul dejun, daca esti de acord.
- Este perfect!
Elladan iesi din camera, iar Legolas incepu sa zambeasca, gandindu-se la chipurile celor doi frati la sfarsitul plimbarii.