Nu vreau sa stiu

DPOV

Bat la ușa ei. Nimic. Încerc clanța. E închis. Deci probabil ca nu s-a întors în timp ce mă certam cu Tasha.

Încerc pe acoperiș. E gol.

Unde ar trebui să o caut? Gândește-te, Dimitri, gândește-te! Unde ar putea să se ducă?

Ies din clădire. Afara plouă. Alerg spre cel mai apropiat parc. Ea trebuie să fie acolo. Întotdeauna admiră natura când se simte tristă.

Și am dreptate. O găsesc așezată pe o bancă cu genunchii sub barbie, uitându-se la nimic in particular.

- Roza? spun în timp ce mă apropii.

Capul i se răsucește în direcția mea și când mă vede, se ridică imediat. Se uită la mine cu o privire care mă face să mă doară inima. Mă privește de parcă aș fi un străin pentru ea. Și poate că are dreptate. Pot să simt durerea din ochii ei si stiind ca eu am cauzat-o, e oribil.

- Ți-ai pierdut dreptul de a-mi spune așa. Să nu-mi mai spui niciodată așa!

- Rose, te rog să mă asculți. Îți pot expli-

- Nu, nu vreau să aud. Întoarce-te la logodnica ta. Ce te-ai gândit, Dimitri? Că toată povestea asta nu va ieși la suprafață și că nu voi afla adevărul? Cât timp ai crezut că poți ascunde asta de mine? Ce? Credeai că o să fiu atât de îndrăgostită de tine încât, până când se va întoarce ea, voi accepta să fiu amanta ta? Că voi sta pur și simplu deoparte și te voi privi cum te căsătorești cu ea? Că i-ai trage-o, iar în timp ce ea dorme linistita, tu ai fi ajuns la mine în pat și ți-ai fi satisfăcut alte dorințe? Sau mai bine decât atât, sperai la o partidă în trei?

Cuvintele ei sunt pline de venin, si stiu ca intr-o masura le merit.

- Nu spune asta, Rose. Nu aș putea face asa ceva. Nu ție.

- Nu știu ce să spun! Nu știu ce să gândesc! Eram un dezastru nenorocit, apoi te-am întâlnit pe tine și lucrurile au continuat să meargă din ce în ce mai bine. Mă făceai fericită. Erai atât de bun cu mine. Și m-am îndrăgostit de tine. Tare. Te-am iubit. Te-am iubit chiar și în acele momente dureroase când m-ai respins și mi-ai spus că ceea ce s-a întâmplat între noi a fost o greșeală. Am continuat să te iubesc chiar și atunci când a trebuit să mă prefac că suntem doar prieteni. Și când m-ai dus la casa familiei tale și Viktoria mi-a spus că sunt una dintre puținele persoane pe care le-ai adus acolo, am crezut că însemn ceva pentru tine. Am crezut că, în sfârșit, mă vei lăsa să te cunosc.

Se apropie de mine si ma priveste in ochi.

- După tot ce mi-a făcut Adrian, tu ai fost alături de mine. Dar știi ceva? Nu ești cu nimic diferită de el. Mi-ai făcut același lucru pe care l-a făcut și el. Singura diferență este că de data asta mă simt de un milion de ori mai rău. La ce te-ai gândit? Oh, săraca Rose, e un dezastru. Mai bine aș profita de asta și aș aduce-o în patul meu, nu? E o pradă atât de ușoară. Ce s-a întâmplat cu codul tău moral, huh? M-ai mințit atât de mult timp, Dimitri! Nu ești atât de diferit fata de Adrian. Și ai avut curajul să-l critici! Ești un ipocrit!

Ii apuc încheieturile mâinilor încercând să o fac să nu mai gesticuleze în jur.

- Rose, ascultă-mă. Te rog.

- Ia-ți mâinile de pe mine! Să nu mă mai atingi niciodată!, tipa la mine in timp ce ma loveste cu pumnii în piept. M-ai mințit! Esti logodit! De asta nu mi-ai spus niciodată nimic despre tine? Ți-a fost teamă că voi face niște conexiuni și îmi voi da seama că ești un nenorocit mincinos? Te urăsc! M-am dăruit ție! Lucrul acela a fost atât de important pentru mine si am crezut că mă iubești si tu, la fel cum o faceam eu. Dar cred că singurul lucru pe care-l căutai era să te distrezi cu fata de alături cât timp logodnica ta era plecată. Șapte luni! Timp de șapte luni te-ai jucat cu sentimentele mele. Am fost atât de proastă! Atât de proastă! M-am lasat prostita o dată și am crezut că nu se va mai putea întâmpla din nou. Nu cu tine. Dar cred că știu cum să-mi aleg bărbații, pentru ca dau numai de nenorociti.

- Lasă-mă-

- Nu! Nu vreau să aud nici o scuză de-a ta! Nu mă las păcălit de două ori de rahaturile tale. Știi, am crezut că te cunosc, râde cu amărăciune. Dar nu asa statea treaba. Am crezut că ești bărbatul potrivit pentru mine, dar m-am înșelat din nou. Nu ai fost niciodată al meu cu adevărat. Nu în întregime. Și jumătate din tine nu e de ajuns pentru mine. Așa că du-te și fii bărbatul ei acum. Ești liber să faci asta.

Isi sterge fata, si nu știu dacă a făcut asta din cauza ploii sau pentru că probabil plânge.

- Am să plec acum. Nu mai suport să te privesc. Nu vreau să te mai văd niciodată. Îmi faci greață. Să nu vii să mă cauți sau ceva de genul ăsta. Și să nu îndrăznești să mă urmărești.

Face catva pasi, indepartandu-se de mine.

- Nu mai eram împreună, este tot ce găsesc potrivit să spun în acest moment.

Se întoarce și râde zgomotos.

- Nu-mi vine să cred asta. Și de ce naiba nu mi-ai spus!? Oh, și pentru că voi doi nu mai erați împreună este motivul pentru care limba ei era atât de adânc varata pe gâtul tău, nu? De ce nu ai îndepărtat-o? Îți spun eu de ce. Pentru că părea să-ți placă, ticălosule! Dar știi ceva? Păcat pentru tine. Acum va trebui să iti găsești o altă adolescentă proastă care să se lase păcălită de rahaturile tale. Du-te și joacă-te cu alta, nu cu mine. Eu am terminat-o cu tine.

Și raman acolo, privind cum o altă persoană pe care o iubesc pleaca.