Capitolul 3
"Mereu obisnuiai sa te uiti in jurul tau si sa te compari cu diferite persoane. Cautai critica si inutilul in tot ce faceai. Nimic nu era suficient de bun si de frumos, dintotdeauna pretentios. Si acum, cand mergi de-a lungul strazii inca te mai gandesti la ce esti util… Cauti binele in ceialti si raul in tine. Nu faci decat sa-ti distrugi orice ambitie, orice vis frumos la care sperai ca intr-o zi o sa-l vezi stralucind in lumea reala. Cand te-am vazut prima data, stateai la umbra unui stejar. Si acum imi aduc aminte cum erai imbracata, ceva lejer, comfortabil, specific tie: un tricou alb,"Silence" scris de-a lungul , in litere mari, negre. Blugii tai erau un pic largi pe alocuri, te prindeau minunat. Negri, bineinteles. Cantai. O chitara acustica vibra in bratele tale iar degetele tale indemanatice atingeau corzile cu finete. M-ai fermecat de prima data.
Apoi, subtil, ti-ai ridicat ochii tai negrii si dintre toate locurile unde puteai sa-i indrepti, ai ales sa-i asezi pe mine. Te iubeam. De prima data, din momentul in care ti-am vazut ochii tai frumosi, sinceri si nevinovati privind in sufletul meu, am stiut ca te iubesc. Desi, poate atunci nu stiam cum sa numesc multitudinea de sentimente care imi incetosau gandirea mea, tipic rationala. Tin minte cum mi-ai facut semn sa vin spre tine, fata ta luminta de zambetul ce imi facea lumea sa se invarta. Cu un pas dupa altul ma apropiam de tine. Zambesc cand imi aduc aminte ca era sa ma impiedic si sa-ti cad in brate. Ghinionul a fost ca eram deja destul de aproape de stejar si am reusit sa intind o mana sa-mi recapat echilibrul. Mi-ai aruncat o privire jucausa si mi-ai facut semn sa ma asez langa tine. Asa am facut. Mi-ai spus cum te numesti, iar apoi ai intrebat de al meu. Ai ales al doilea meu nume: Bonibell. Nu multi imi spuneau asa, fiindca nu le dadeam voie, dar tie nu aveam cum sa-ti spun "nu".
M-ai intrebat daca stiu sa cant la chitara sau la vre-un alt instrument. M-am simtit un pic stanjenita, fiindca raspunsul meu era un evident "nu". Apoi, dintr-un oarecare motiv ai inceput sa razi. Insusi rasul tau era o simfonie compusa de cei mai distinsi muzicieni. Te-am intrebat ce era asa de amuzant. Ai aratat spre fata mea si ai spus ca nu ai mai vazut pe nimeni care sa roseasca asa de tare. N-am spus nimic, dar tu ma priveai cu atentie , rasul apus de mult. Spre surprinderea mea, ai intins o mana si mi-ai ferit parul de pe frunte, zicandu-mi ca sunt draguta. Nimeni, inafara de parinti nu mi-au mai facut un asemenea compliment, ai fost prima in toate, cel putin pentru mine. Te-ai ridicat, ti-ai strans chitara si mi-ai intins mana pentru a ma ajuta sa ma ridic. Mi-ai intrebat daca nu vreau sa ne plimbam un pic. N-aveam cum sa te refuz si aproape imediat am spus "da". Insa mi-am adus aminte ca trebuia sa plec cat de curand. Mi-a parut rau sa te dezamagesc, dar ai zis ca ne putem intalni maine la aceeasi ora sub acelasi copac, daca vreau. Tu va fi acolo toata ziua si zambind, te-ai intors si ai plecat.
Am continuat dupa sa ne intalnim sub acelasi copac o saptamana. In fiecare zi, imi aduceai cate un cadou, o data o bratara, un tricou sau o melodie scrisa pentru mine. Sub acelasi copac, am primit primul meu sarut. A devenit un fel de loc sacru pentru mine stejarul batran din spatele parcului. Relatia noatra ad urat trei ani magnifici. Stiam ca iubirile la prima vedere nu rezista, sunt doar fantezii, dar am sperat ca a noasta va fi speciala… Defapt, ce cuplu nu viseaza asa? M-ai parasit ,iar eu am uitat cum sa traiesc. "
Cu un oftat,Bonibell isi da ochelarii jos si priveste in gol. Intalnirea cu Marceline a rascolit adanc inauntrul ei si a adus la suprafata sentimente si amintiri de mult uitate. Cu timpul a invatat ca e eficient sa-ti scrii sentimentele,atunci cand ai prea multe si nu le poti face fata. Asta a facut si ea, tocmai ce a terminat de scris pe foaie, rezumatul povestii lor. Din camera cealalta, iubitul ei o striga, el nu stia despre Marceline.
-Iubito! Dupa toate intamplate azi, zic sa mergem un pic la aer, sa ne limpezim mintile. O plimbare prin parc iar apoi mergem sa luam pranzul undeva. Ce spui? Ii spune sopteste la ureche, bratele lui incolatatice in jurul taliei ei si plasand saruturi de-alungul gatului dansei.
-Bine, bine. Spuse ea si se ridica brusc, nerabdatoare sa-l dezlipeasca de gatul ei si sa-si recupereze spatiul intim inapoi. Arunca cateva haine pe ea si se aseaza pe fotoliul din fata usii, asteptandu-l acum pe el. Cateva minute mai tarziu, ies amandoi din casa, mana in mana, mergand agale spre parc.