CAPITOLUL 2 – PREGATIRI
Pana la urma am ajuns acasa la Charlie. Inca mai locuia in casuta cu doua dormitoare pe care o cumparase impreuna cu mama in primele lor zile de casnicie. Acelea fusesera singurele zile pe care le-a avut casnicia lor - cele de la inceput.
N-a fost nevoie decat de un drum pentru a-mi duce toate lucrurile sus. Dormitorul meu dadea spre vest,spre curtea din fata. Camera imi era familiara ;imi apartinuse de cand ma nascusem. Podeaua de lemn, peretii vopsiti in albastru-deschis, tavanul inclinat, perdelele din dantela ingalbenita de la ferestre-toate facusera parte din copilaria mea. Singurele modificari pe care le-a facut Charlie vreodata au fost sa schimbe patutul de copil cu un pat si sa adauge un birou, pe masura ce am crescut. Balansoarul din zilele mele de bebelus inca era in coltul camerei.
Exista doar o baie mica langa scari,pe care trebuia s-o impart cu Charlie, dar nu prea ma deranja acest lucru. Trebuia totusi sa fac un program de vizitat baia. M-a lasat sa despachetez singura si sa ma instalez. Era placut sa fiu singura,sa nu fiu nevoita sa zambesc si sa par multumita ;era o usurare sa pot privi deprimata pe fereastra la perdeaua de ploaie si sa las sa imi scape cateva lacrimi. Nu aveam chef sa trag un plans serios. Pe acesta il pastram pentru culcare, cand va trebui sa ma gandesc ce voi face de maine. Frica si teama se instalara din nou in sufletul meu. Da…imi era teama. Nu stiam ce o sa se intample mai departe. M-am dus la baie sa fac un dus. Mi-am luat haine de schimb si poseta cu cosmetice. Apa fierbinte ma relaxa si mi-am lasat gandurile sa umble in voie. Nu stiu cat timp am stat asa. M-am spalat pe cap cu samponul meu favorit, cel cu miros de capsuni si am simtit cum mi-am mai venit in fire. Mi-am periat dintii de mai multe ori, m-am dat cu crema preferata pe fata si am ramas cateva minute uitandu-ma in oglinda. Arat ca o fata culeasa de pe trotuar. Imi va ceva timp sa ma obisnuiesc cu noua viata. Maine voi merge la cumparaturi. Din banii de la Tomy imi voi lua pentru scoala, caiete si altele. Poate si o bluza noua. Imi venea sa plang cand imi aduceam aminte cate haine imi rupsese mama. Am scuturat din cap sa-mi alung gandurile astea. Dar un alt gand…si o alta imagine imi veni in minte. Si era mult mai placuta. Tanarul din aeroport. De ce spune Charlie ca nu este elev? Atunci pentru ce vine la scoala? La anii astia? Sa fi ramas repetent? Pfff…am inceput sa rad de aberatiile care tocmai imi asaltau mintea. "Se pare ca ne vom revedea curand" au fost cuvintele lui. Am zambit la asta. Daaa….cum sa nu. Iar voi trai in umbra ca si pana acum. Nu-mi va acorda nimeni atentie. Nu…voi sta deoparte. Imi voi face cativa prieteni si atat. De fapt cine o sa vrea sa fie prieten cu mine? Sunt o ciudata…o ciudata a naturii. Nici macar nu arat bine. "Uita-te la mine…", ii spuneam eu imaginii din oglinda. Sunt o fiinta banala, cu o viata banala. M-am imbracat, mi-am periat parul si am iesit din baie.
"Trosc, pleosc". Zgomote ciudate veneau din bucatarie. Mi-am adus aminte de cat de neindemanatica sunt eu in bucatarie. Deci am cui semana. Zambind am coborat la parter. Un miros de incins imi inunda narile. Am intrat in bucatarie ca sa vad ce? Tata statea cu o mana sub jetul de apa, iar cu cealalta mana tot flutura de zor o tigaie. Mda….tata si gatitul. Oare cum s-o fi descurcat in tot timpul asta cu mancarea?
- Tata, ce faci? l-am intrebat eu razand.
- Ohh, Bells, am vrut sa pregatesc ceva dar se pare ca nu prea ma descurc, spuse el jenat.
- Lasa tata, nu prea te descurci? Pai altfel cum ai rezistat atatia ani?
- Mda…sa stii ca nu am mai nimic prin frigider, astazi am stat mai mult la sectie si nu am avut timp sa fac cumparaturi. Dar ma revansez maine.
- Ok, nu-ti face probleme. De maine preiau eu indatoririle casnice. Acum lasa tigaia sa nu dai foc la casa. Hai sa comandam o pizza si pretatesc eu ceva maine. Chiar vreau sa-mi umplu timpul cu ceva. Nu vreau sa am timp liber ca sa nu ma gandesc si la alte lucruri, am spus eu trista.
Charlie puse tigaia in chiuveta si se apropie de mine.
- Bella…., spuse el si ma lua in brate. Nu-ti face probleme. De lucrurile astea ma ocup eu. Important este ca tu esti aici.
- Si eu ma bucur tata, dar tot mi-e teama. Au trecut ore bune si sigur mama este ingrijorata…sau nu?
Nimic nu se schimbase prin bucatarie. Mama vopsise dulapurile acum optsprezece ani. Deasupra dulapului am zarit cateva fotografii.
Mai intai una de la nunta mamei cu Charlie din Las Vegas, apoi una cu noi trei in spital dupa ce m-am nascut, fotografie facuta de o asistenta amabila, urmate de o procesiune de poze cu mine la şcoala chiar pana in ultimul an. Acelea erau penibile,trebuia sa gasesc o metoda de a-l convinge pe Charlie sa le puna in alta parte,cel putin cat eram eu acolo.
Era imposibil,stand in aceasta casa,sa nu-ti dai seama ca Charlie nu o uitase niciodata pe mama. Lucrul acesta ma facea sa ma simt destul de prost.
- Gata Bells, va veni pizza in jumatate de ora maxim.
- Ok. Tata…pot sa te rog ceva? Daca suna mama sa nu-i spui ca sunt aici. Mi-e teama ca o sa vina si o sa ma ia de langa tine.
- Asta nu se va intampla Bells. Stai linistita. Si normal ca ii vom spune….
- Nu tata….te rog.
- Bella, nu te va lua de aici….am si eu un cuvant de spus nu?
Nu am mai spus nimic. In fond avea dreptate. Dupa aproximativ 20 de minute suna la usa. Tata se duse sa deschida.
- Intra Jake. Ai venit repede. Chiar mi-e foame.
- Buna Charlie, pai vad ca ti-e foame daca ai comandat doua pizza, spuse tanarul.
- Ahh, da. Fiica mea s-a mutat la mine. De aia am comandat doua. Sa va fac cunostinta, hai in bucatarie. Amandoi intrara in bucatarie cand eu spalam tigaia deja afumata pe jumatate.
- Bella, el este Jake. Jake, ea este fiica mea Bella.
- Ma bucur sa te cunosc Bella, imi spuse el cu un zambet ce-i lasa toti dintii la vedere si-i acoperea jumatate de fata.
- Si mie imi pare bine Jake, am spus eu intinzand mana.
- Nu ramai sa mananci cu noi? il intreba Charlie.
- Nu, multumesc, asta a fost ultima comanda. Ma duc acasa. Sunt obosit, spuse Jake.
- Ok….Bella, maine ai ceva in plan? ma intreba Charlie.
- Umm…. vroiam sa fac cateva cumparaturi pentru casa si pentru mine. De ce?
- Aaa, pai vroiam ca Jacob sa-ti arate imprejurimile.
- Tata, stai linistit, nu este prima data cand vin, ai uitat? i-am spus eu dorindu-mi totusi sa renunte la idee. Chiar nu eram cea mai buna companie in momentul de fata. Jake s-ar plictisi teribil.
- Da, asa este. Dar nu vroiam sa fii singura. Si in plus nu ai cu ce sa te duci.
- Daca vrei, ii pot imprumuta masina mea, spuse Jake uitandu-se la mine.
- Masina ta? Sincer…nu cred ca este o idee buna. Nu sunt o soferita destul de indemanatica.
- Nu-ti face probleme, pentru tine este numai buna. Hai sa o vezi, este afara.
Am iesit cu totii afara. O camioneta rosie, antica, trona semet in fata casei.
- Tu glumesti? Nici nu ma vad daca ma urc in ea. Cati ani are? am intrebat eu ridicand o spranceana.
- Oh, are o gramada. Este mult mai mare decat tine.
Era de un rosu decolorat,cu aparatori mari,rotunjite si o cabina ovala.
- Nu cred ca reusesc sa o conduc, am spus eu imbufnata.
-Zau, Bella, chestia merge super, spuse Jake ranjind la mine.
- Chestia? Pai daca tu razi de ea…. eu ce sa mai spun?
- Deci nu o vrei nu? Ok….maine te duci pe jos, spuse Jake.
- Ok, gata, o iau maine, am spus eu resemnata.
- Bun, ti-o las dimineata in fata casei. Am plecat, la revedere.
- La revedere Jake. Saluta-l pe Billy din partea noastra, spuse Charlie.
- Din partea noastra? l-am intrebat eu.
- Nu-l mai stii? Obisnuia sa mearga cu mine la pescuit mai tot timpul.
- Ahhh, da. Imi aduc aminte. Acum este paralizat nu?
- Da. A avut un accident. Masina era a lui, dar de cand a avut accidentul, nu a mai putut sa conduca si i-a dat-o lui Jacob. Hai in casa, s-a lasat frigul.
Mda. Frigul. Era ceva normal in Forks. Am mancat in liniste. Era placut sa stai totusi cu Charlie la masa. Era o liniste placuta, confortabila. Se vede ca ii seman. Dupa ce am curatat masa, i-am spus noapte buna lui Charlie si cand ma pregateam sa urc scarile, suna telefonul. M-am intors usor si l-am privit pe Charlie. Stiam cine era. Charlie se duse la telefon si-mi facuse semn sa stau linistita. Lua receptorul si-si drese glasul inainte sa raspunda.
- A…alo? spuse el cu o voce soptita.
- …
- Aaaa, stai calma, nu te criza.
- ….
- Bella este la mine, spuse el iar vorbele cazura ca un trasnet peste mine. M-am asezat pe scari si mi-am luat genunchii in brate.
-…
- Eu am luat-o, spuse Charlie.
- Nu tata, nu face asta. Eu am venit…nu m-ai luat tu. Nu te implica mai mult decat ai facut-o deja, am spus eu incet printre suspine.
Charlie imi facuse semn sa vin la telefon.
- Nu tata, nu vreau sa vorbesc cu ea, am spus eu suspinand.
- Bella, vorbeste cu ea. Acum sau niciodata, spuse Charlie intinzandu-mi receptorul. M-am ridicat si am luat receptorul in mana, dandu-mi suturi mentale ca nu stiam cum sa incep conversatia. Conversatia care-mi va schimba viata.
- Alo? am spus eu cu o voce tremuranda.
-….
- Am plecat eu mama, nu m-a luat Charlie.
- ….
- Pentru ca nu mai suportam sa stau cu tine, nu mai vroiam. Sunt inutila iti amintesti? Asa mi-ai spus pana acum. Ca sunt un nimeni, sunt un nimic, fac umbra pamantului degeaba. Nu mai aveam de ce sa stau langa tine. Nu-ti face griji, nu esti singura. Doar ii ai pe prietenii tai. De mine nu te-ai ocupat niciodata…
- …..
- Nu mama, nu ma intorc acolo niciodata. A fost decizia mea sa stau aici. Te rog nu mai insista. M-am inscris deja la liceu. Imi era mult mai usor sa vorbesc cu ea acum, fiind la distanta. Nu avea ce sa-mi faca prin telefon, nu putea sa ma mai bata, doar cuvintele ei dure ma atingeau…si inca cum. Imi sangera inima ascultand-o.
- …..
- Nu am la ce sa ma gandesc. Acum este o usurare pentru tine ca am plecat. Recunoaste. Nu m-ai iubit niciodata, nu ti-a pasat de mine niciodata, nu mi-ai spus un cuvant dulce niciodata, nu m-ai alinat niciodata. Cand aveam nevoie de tine, de un sfat, unde ai fost? Am trait in umbra. Dar de astazi viata mea se va schimba. Nu voi mai veni niciodata in Phoenix.
- …..
- Mama? Alo? Am inceput sa plang si am pus receptorul in furca. M-am prabusit pe podea prinzandu-mi capul cu mainile.
- Ma uraste, stiam asta, dar nu era nevoita sa-mi spuna in fata. Asta doare tata….doare al naibii de tare, am spus eu plangand in hohote.
- Bella, fetita mea, nu plange, spuse Charlie asezandu-se langa mine pe podea si ma lua in brate.
- Lasa-ma sa plang tata, vreau sa ma descarc, am spus eu punandu-mi capul pe pieptul lui. Nu stiu cat timp am stat asa imbratisati. El imi mangaia parul si ma lasa sa-i murdaresc camasa stergandu-mi nasul.
- Bells, hai sa te culci. De maine vei incepe o viata noua.
M-am ridicat ametita de la atata plans si am urcat in camera mea.
Am deschis fereastra si ma uitam la picaturile de ploaie care curgeau de pe streasina. Am inspirat aerul curat si mi-am umplut plamanii. M-am bagat in pat si am adormit imediat.
Dimineata veni parca prea repede. Am cazut intr-un somn adanc fara vise. Am intredeschis ochii bucuroasa de aceasta noua zi care va incepe. Nu tu ceas, nu tu certuri, nu tu trezit la 4 dimineata sa faci prajituri, nu tu inghetat de frig in piata. M-am intins si apoi am privit spre geam. Soarele era deja sus. Soare? Uraaaa! Va fi frumos astazi. M-am dat repede jos din pat impiedicandu-ma de haine si m-am impleticit pana la baie. Era liniste in casa. Charlie inca mai dormea? Doar era sambata. Dupa ce am facut un dus rapid, m-am spalat pe dinti si mi-am privit chipul in oglinda. Eram diferita. Nu mai eram Bella cea de ieri. De astazi voi incepe o viata noua. Ochii aveau aveau stralucirea demult pierduta. De astazi voi fi o noua Bella. Am iesit din camera si m-am imbracat cu un tricou si o pereche de pantaloni de trening. Am adunat hainele de pe jos si le-am pus pe scaun. Va trebui sa invat sa fiu putin mai ordonata. Am coborat la parter si am intrat la bucatarie cu gandul sa-mi fac micul dejun. Mic dejun? Cu ce? Am cautat prin frigider dar nu am avut ce sa aleg. M-am uitat in dulap si am gasit o cutie cu cereale. Bine ca mai este putin lapte. Am luat laptele si cand m-am sezat la masa am vazut un biletel. L-am luat si l-am citit mestecand lenes.
"Bells, eu am plecat la pescuit cu Billy. Camioneta este in fata casei. Bani pentru mancare gasesti in dulap intr-un borcan. Chiar ma bucur ca esti cu mine. In felul asta nu mai dau foc la casa. Te pup, tata"
Am zambit si am pus biletelul pe masa. Dupa ce am mancat, mi-am spalat farfuria si am cautat in dulap borcanul cu bani. Mi-am facut rapid o lista cu ce sa cumpar. M-am dus in camera si m-am imbracat cu o pereche de blugi negri, o bluzita rosie si o geaca de piele alba. M-am incaltat, mi-am luat poseta si am iesit afara.
Spre usurarea mea motorul a pornit repede,cu un zgomot infiorator,apoi s-a stabilit la un volum ,un camion atat de vechi trebuia sa aiba un defect…Radiatorul antic functiona,un avantaj la care nu ma asteptam.
Am gasit destul de repede supermaketul din Forks. Am parcat dar zgomotul produs de camioneta intorcea toate privirile. Ce va uitati? Nu ati mai vazut?
Era bine inauntrul supermarketului ;ma facea sa ma simt normala. Eu faceam cumparaturile acasa,asa ca m-am bucurat sa fac din nou un lucru familiar. Cand am ajuns acasa, am scos toate cumparaturile din pungi, indesandu-le pe oriunde am gasit un loc liber. Speram ca Charlie sa nu se supere. Am invelit cartofii in folie de aluminiu si i-am bagat la cuptor sa se coaca,am acoperit friptura marinata si am pus-o in frigider, balansand-o deasupra unui carton cu oua. Mi-am scos caietele cumparate, alte rechizite, geanta de scoala si le-am dus sus in camera. Am dus rufele mele la spalat precum si pe cele ale lui Charlie, apoi am coborat la bucatarie. Seara veni repede si am auzit cauciucurile in fata casei. Cred ca a prins o captura impresionanta.
- Bells?
- Aici tata. M-am ridicat de pe scaun si m-am dus la usa.
- Cum a fost ziua ta astazi? ma intreba tata in timp ce mergea spre bucatarie. Umm…ce bine miroase. Ce ai pregatit? Nu am mai mancat demult mancare calda.
- A fost bine azi. Am facut pui la cuptor. Este inca fierbinte. Am fost la market si am cumparat mai multe lucruri, mancare, caiete, rechizite si o geanta pentru scoala.
- Ohh, bine.
Am intrat in bucatarie si am scos doua farfurii. Am asezat masa si apoi am scos puiul din cuptor.
- Miroase delicios, spuse el adulmecand mirosul.
- Mersi tata. Ceea ce fac acum ma face sa ma simt normala.
- Dar esti o fata normala, numai ca nu ai avut ocazia sa traiesti asa.
- Sper sa fie asa.
Masa a fost linistita. Dupa ce am terminat de mancat, am spalat farfuriile si le-am pus la locul lor.
- Eu ma duc in camera. Mai ai nevoie de ceva? l-am intrebat.
- Nu Bells, eu ma uit la meci si apoi fac un dus si ma culc. Sunt foarte obosit.
- Ok, atunci pe maine.
- Pe maine.
M-am dus in camera si m-am asezat pe pat. Se inserase de-a binelea si razele lunii patrundeau pe geam, dand forme ciudate prin camera. Am inceput sa ma joc cu mainile, proiectand umbra lunii p perete sub diverse forme. Imaginea tanarului din aeroport inca imi veni in minte. Am zambit si am luat perna in brate, visand cu ochii deschisi. "Se pare ca ne vom vedea curand". Cu aceste cuvinte, am adormit.
Dimineata veni repede. M-am trezit tipand. Gafaiam si eram transpirata. Visasem ca Charlie pierduse procesul cu mama, iar acum ma tara inapoi in Phoenix. Cand am vazut ca sunt in camera mea, m-am linistit.
- Bella, ce ai patit? intreba tata cand intra in camera mea.
- Ahh, doar un vis. Nu-ti face griji. Nici nu mai tin minte, am mintit eu. Nu vreau sa-i mai incarc memoria cu visele mele tampite.
- Ok, ne vedem la bucatarie.
DUPA DOUA SAPTAMANI
Trecusera doua saptamani dupa mutarea mea la Charlie. Viata mea parea ca se indrepta spre un fagas normal. Mama a mai sunat de doua ori de atunci, spunandu-mi sa ma duc acasa. Am refuzat. Ma simt bine acum. Chiar ma simt bine. Am iesit la plimbare prin Forks, m-am mai intalnit si cu Jake din cand in cand, am facut de mancare, curatenie si uite asa mi-am petrecut timpul. Imaginea tanarului din aeroport incepuse sa dispara. Nu l-am revazut de atunci. Poate ca nu-l voi mai revedea niciodata. Maine incep scoala. Prima mea zi in liceul Forks. Ma vor privi ca pe o ciudata maine. Doar sunt fata cea noua nu? Vom vedea ce se va mai intampla.