- Edward? Am spus eu cu ochii plini de uimire.
- Bella…spuse el usor inghitind in sec vazandu-mi starea. Se incrunta usor vazandu-mi pansamentele si abia daca schita un zambet mic, mic, mic.
- Nu ma mai privi asa, nu am nevoie de mila, am spus eu intorcandu-mi capul spre fereastra. Ma simteam patetic.
- Cum te simti? Ma intreba el dupa cateva minute de liniste.
- Cum dracu ai vrea sa ma simt? Am rabufnit eu incruntandu-ma la el.
- Calmeaza-te, imi sopti Charlie.
- Lasati-ma singura, am soptit eu printre lacrimi, inca uitandu-ma la geam.
- Dar Bells…
- Tata, ce parte nu intelegi din vreau sa fiu singura? Am spus eu ridicand tonul. Chiar nu vroiam sa vorbesc asa cu el, dar nu-mi placea cand imi erau puse tot felul de intrebari si cand ma priveau cu compasiune.
- Charlie, Edward, hai sa o lasam singura. Sa se linisteasca, a spus Carlisle.
- In regula atunci, dar daca ai nevoie de ceva, sa ma anunti, imi spuse Charlie ridicandu-se de langa mine.
- Bella…
- Pleaca si tu Edward, te rog, acum cat sunt calma, am spus eu soptit.
- Bine, dar voi veni mai tarziu, a spus el cu o voce hotarata.
- Ba nu o sa vii. Nu vreau sa vii aici. Nu ai de ce, am spus eu fornaind.
- Cum spui tu, sopti el dar in vocea lui am simtit o urma de zambet si apoi usa se deschise.
- Tata…. am strigat eu inainte ca el sa iasa pe usa.
- Da Bells, imi raspunse intorcandu-se pe jumatate spre mine.
- Mama….stie?
- Da…. Dar va veni putin mai tarziu, imi spuse el incruntandu-se usor.
Mi-am dat seama imediat ca nu va veni niciodata.
- Ihi…am spus eu neincrezatoare si mi-am intors capul spre fereastra, scufundandu-mi capul in perna si am inchis ochii.
DUPA TREI ZILE
Ma simteam putin mai bine si doctorul Cullen mi-a dat voie sa plec acasa. Asa cum m-am gandit, mama nu venise la spital. Edward a venit in fiecare zi sa ma vada, dar nu a evoluat nimic intre noi. El statea tot timpul la usa, sprijinindu-se cu spatele de ea. Vedeam ca ma viziteaza din mila. Ma simteam destul de prost. Charlie a mai incercat sa-mi atinga degetele dar eu tresaream de fiecare data si ma incruntam la el. Nu eram pregatita pentru asta.
Cand am ajuns acasa, m-am bucurat totusi ca era dezordine, in felul asta imi umpleam timpul cu ceva. Am spalat, am facut curat si mancare. Carlisle si Charlie imi tot spuneau sa ma odihnesc si sa nu fac efort. Inca nu eram pe moarte ca sa nu ma pot misca. Aveam o saptamana libera. Profesorii m-au invoit, ei stiind ca eram doar bolnava. Asta multumita lui Carlisle. In afara de Charlie, Carlisle, Edward si mama, nu mai stia nimeni ce se intamplase. Eram la bucatarie cand am auzit un ciocanit usor in usa. Am tresarit si am stat asa in picioare ceva timp. Eram singura si frica ma cuprinse. Dupa al doilea ciocanit, m-am indreptat prudent spre usa, uitandu-ma pe vizor. Era Angela, asa ca am deschis.
- Buna Bella, imi spuse ea zambind cand am intredeschis usa.
- Angela…ce faci aici? O intreb eu incruntandu-ma.
- Temele? Nu vrei sa recuperezi?
- Oh, da. Scuze. Intra te rog, am spus eu si m-am departat destul de mult ca ea sa nu ma atinga cand intra pe langa mine.
- Cum te mai simti? Dl profesor Cullen ne-a spus ca ai racit puternic si ai fost la spital.
- Aha…ma simt ceva mai bine acum, am spus eu uitandu-ma sceptic la ea. Dar nu-mi ascundea nimic. E bine ca nu mai stie nimeni. I-am multumit in gand lui Carlisle.
Ne-am dus la bucatarie si am invitat-o sa stea pe scaun. Si-a scos caietele si le-a imprastiat pe masa. Eu m-am asezat in celalalt colt al mesei, fiindu-mi teama sa stau langa ea.
- Ce stai tocmai acolo? Trebuie sa-ti arat si sa-ti explic, imi spuse ea si se ridica sa vina langa mine.
- Nuuu, am spus eu facand ochii mari. Stai acolo. Inca nu mi-a trecut raceala si nu vreau sa iei si tu, i-am spus eu incercand sa ma apar.
- Cum vrei, oricum nu este chiar atat de mult de invatat. E mai greu la trigonometrie.
- Multumesc, i-am spus eu. Ce fel de gazda sunt? M-am ridicat si am scos din frigider sucul de portocale pe care-l facusem. Am turnat in doua pahare si i-am intins si ei unul.
- Imi cer scuze ca ti-am vorbit pe tonul asta, dar inca ma simt rau. Si nu vreau sa faci asta din mila. Urasc lucrul asta.
- Din mila? Bella, toata lumea raceste. Nu mi-e mila ca ai racit. Eu chiar vreau sa fim prietene, imi spuse ea si lasa privirea in jos.
- Si eu vreau sa fim prietene. M-am plesnit mental ca eram sa ma dau de gol cu "raceala" mea.
M-am dus in camera si mi-am adus caietele. Dupa trei ore, am terminat. Angela nu a mai stat mult si a plecat. La cinci minute in urma ei a venit Charlie, am pus masa si am mancat in liniste. Nu m-a mai intrebat nimic despre ceea ce s-a intamplat in urma cu cateva zile, dar stiam ca nu o sa lase lucrurile asa pentru mult timp.
Sfarsitul de saptamana veni repede, eu incarcandu-mi timpul cu facut curatenie, mancare si temele pe care mi le mai aducea Angela. Stateam tot in celalalt capat al mesei, cu pretextul ca inca sunt racita. Angela a inteles si ma lasa in lumea mea.
Duminica dimineata m-am trezit transpirata si tremurand. Visele nu-mi dadeau pace. Aproape in fiecare noapte visam mainile acelea care ma strangeau, ma framantau, ma pipaiau. I-am spus lui Carlisle despre ele si-mi spuse sa ma duc la un psiholog. Am refuzat dar el a spus ca totusi ar trebui sa incerc daca visele continua sa apara.
M-am dus la bucatarie sa fac micul dejun. Am gasit un biletel pe masa in care scria ca Charlie era la pescuit si ca ajunge pe seara. Stiam ca asta era rutina lui in fiecare weekend si eu nu vroiam sa ma bag sa-i stric micul univers linistit. Pe la pranz cineva ciocani la usa. Nu asteptam pe nimeni. M-am grabit sa deschid cu gandul ca poate era Angela.
- Jake…
- Buna Bella, ti-a trecut raceala? Imi spuse el cu ranjetul lui acoperindu-I fata.
- Ohh, inca nu de tot… dar nu am apucat sa termin ca el sari in prag si ma lua in brate.
- Lasa-ma, da-te de pe mine, i-am spus eu si i-am tras un pumn in fata. Metodele lui Charlie de aparare.
Jake imi dadu drumul imediat si se departa cativa pasi, uitandu-se la mine uluit si-si freca obrazul cu palma.
- La dracu Bella, ce am facut? Vroiam sa te imbratisez ca mi-a fost dor de tine. Ce naiba te-a apucat?
- Nu te vreau aproape Jake, i-am spus eu departandu-ma cativa pasi. Nu vreau sa iei raceala de la mine, i-am spus eu balbaindu-ma.
- La naiba Bella, puteai sa-mi spui asta si fara sa-mi spargi dintii. Atat de mult tii la mine, incat sa-mi spargi fata?
- Nu tin la nimeni Jake…am lasat privirea in jos, parandu-mi rau ca am dat in el, dar el nu are de unde sa stie ce ma preocupa pe mine.
- Ok, scuze ca te-am luat in brate, promit ca data viitoare o sa-ti cer permisiunea, sa nu ma trezesc si cu altceva din partea ta. Nu te stiam atat de dura.
- Scuze Jake, nu ma simt bine, mai bine ai pleca, i-am spus eu si i-am trantit usa in nas.
Am intrat in bucatarie si m-am uitat pe geam. L-am vazut pe Jake departandu-se de casa, cu mana in par si cu cealalta frecandu-si obrazul. Imi parea rau, dar era cel mai bun mod in momentul acela sa-l fac sa ma lase. Voi reusi vreodata sa fac ceva ce trebuie? Dupa vreo doua ore, un alt ciocanit in usa, ma trezi din visare. Am pasit usor si m-am uitat pe vizor, era Angela. Am deschis si i-am zambit, invitand-o inauntru. Ne-am dus amandoua la bucatarie si ne-am asezat la masa, ocupandu-ne aceleasi locuri ca de obicei. Imi intinse doua caiete.
- Dar nu mi-am luat toate temele de la tine? am intrebat-o eu privind caietele.
- Ba da, dar aici sunt temele rezolvate la trigonometrie si la spaniola. Eu le-am facut pentru maine si vroiam sa ti le dau si tie, sau putem sa le corectam impreuna, imi spuse Angela zambind.
- Multumesc frumos, i-am spus eu zambind. Aproape mi-au dat lacrimile.
- De ce plangi? Ma intreba ea incruntandu-se usor.
- Pentru ca nu sunt obisnuita cu atata afectiune. Am spus eu inghitind in sec.
- Daca ai nevoie de un umar pe care sa plangi, daca ai nevoie sa te descarci, eu sunt aici Bella. Mi-a placut de tine din prima zi cand ai venit la scoala, a spus ea si si-a intins mana peste masa aproape de a mea.
Am tresarit dar nu mi-am luat mana de pe masa. Ce rau poate sa-mi faca Angela? Am intins si eu mana tremurand si am atins-o pe a ei. Avea mana calda. Am inghitit in sec si i-am zambit timid. M-am uitat in ochii ei si am vazut o urma de usurare.
- Bella, eu incerc sa te ajut. Stiu despre relatia cu mama ta. De fapt, cam tot orasul stie. Mama ta nu face un secret din asta. A fost de ajuns sa se planga de tine la cineva, ca apoi a aflat tot orasul.
- Ceee? Cum adica? Toti din Forks stiu ca eu…ca mama…ca…
- Linisteste-te. O sa fie bine. Nu trebuie sa le dai nas. Nici nu trebuie sa-i asculti. Oricum, marea majoritate sunt de partea ta sa stii.
- Chiar? Ma intreb oare ce a spus mama prin Forks.
- Hai sa lasam asta deoparte deocamdata, imi spuse Angela. Continua sa-si tina mana pe a mea si-mi mangaie usor degetele. Eu chiar vreau sa fim cele mai bune prietene.
- Si eu vreau asta si ma simt foarte bine in preajma ta, i-am spus eu si mi-am tras usor mana din a ei, dar nu ca sa o tin departe, ci ca sa o servesc cu ceva. Inca eram o gazda groaznica.
- Hai sa-ti spun ultima veste, imi spuse ea chitaind pe scaun, cat timp eu puneam niste suc pe masa si cateva prajituri.
- Ce veste? Am intrebat eu fara o atentie deosebita.
- Despre Edward Cullen, spuse ea oftand usor.
- Ha? Deodata am devenit foarte atenta la discutie, chiar prea atenta.
- Va preda o luna la clasa noastra. Domnul profesor Cullen pleaca pentru o luna in Franta, la un Congres al medicilor si l-a pus pe Edward inlocuitor. Deci Edward Cullen va fi profesorul nostru de psihologie pentru o luna. E buna vestea nu?
- Da, cu siguranta, am spus eu entuziasmata, poate cam prea entuziasmata.
- E un tip tare dragut si de gasca. A mai venit la noi la clasa cand domnul Cullen a avut alte treburi. Vreau sa spun ca majoritatea fetelor erau lesinate. Pana la sfarsitul orei, creau o gramada de fantezii cu el, spuse Angela chicotind.
- Cred si eu, am spus razand. Mi-am imaginat cum fiecare fata avea propria ei fantezie cu Edward. Si eu am avut la un moment dat fantezii cu el, dar macar erau decente: o atingere usoara de mana, o privire mai intensa, un zambet…. Dar nu am indraznit sa visez mai mult.
- Ok, eu plec acum, dar ne vedem maine la scoala. Abia astept ora de psihologie sa vad chipurile fetelor cand Edward va intra in clasa. Va fi distractiv, imi spuse Angela si se ridica de pe scaun indreptandu-se spre usa.
- Da si eu vreau sa vad asta. Nu-ti iei caietele? Am intrebat eu aratand spre cele doua caiete de pe masa.
- Nu, ti le las sa copiezi temele si mi le aduci maine.
- Ok, multumesc. Emotiile iar mi s-au cuibarit in stomac, gandindu-ma cata nevoie aveam de afectiune. Incepusem sa ma simt foarte bine in preajma ei. Din instinct mi-am indreptat bratele asupra ei si am imbratisat-o. Ea m-a strans in brate si m-a mangaiat pe spate. Abia cand mi-am dat seama ce am facut, am inghetat si m-am chircit, dandu-ma rapid inapoi.
- Bella, o sa treci si peste asta, chiar daca mama ta nu-ti da afectiunea pe care o doresti, eu pot sa o fac, cat voi putea. Te pot ajuta. Si nu fac asta din mila, ci pentru ca te consider o fata buna si sufletista. Si imi place sa stau cu tine.
- Multumesc Angela. Esti cam tanara sa-mi fii mama, am spus eu si am inceput sa rad. Imi placea cu Angela, ma facea sa rad des si aveam nevoie de asta. Voi incerca sa fiu mai apropiata de ea.
- Bine draguta, ne vedem maine la scoala, imi spuse ea si iesi pe usa.
- Pa Ange, i-am spus eu si mi-am fluturat mana in semn de la revedere.
Am inchis usa si am zambit pana la bucatarie. M-am dus in camera, mi-am luat caietele si am coborat. Am pus un pui la cuptor cu cativa cartofi inveliti in folie de aluminiu, pentru cand va veni Charlie. Maine voi face peste. Dupa ce mi-am terminat temele, mi-am pregatit hainele pentru a doua zi si l-am asteptat pe Charlie. Cand am auzit cauciucurile, am sarit din scaun si am scos puiul din cuptor. Aranjam farfuriile cand el intra in casa.
- Bells?
- Da tata, sunt la bucatarie.
- Mmm, miroase delicios, imi spuse el cand intra in bucatarie.
- Mersi, am spus eu si i-am facut semn sa se aseze.
Il vedeam cum ma privea insistent. Ce vedea pe fata mea?
- Si cum a fost ziua ta? Ma intreba el inca uitandu-se atent la mine.
- Buna, a venit Angela pe la mine. Ma simt foarte bine cu ea. Chiar am reusit sa o imbratisez la plecare. Aveam niste emotii in stomac…
- Ma bucur sa aud asta. Dar altceva ce s-a mai intamplat?
Incercam sa-mi aduc aminte daca s-a mai intamplat ceva si apoi mi-am adus aminte….Jake.
- Ah…am reusit eu sa spun si zambetul imi pieri. Am lasat privirea in jos si m-am asezat pe scaun.
- Da…am aflat si eu. Bella, trebuie sa mergi la un psiholog.
- Nu tata, nu merg, am spus eu incruntata.
- Bells, stiu ce simti cand cineva se apropie de tine…
- Ba nu stii nimic, am spus eu ridicand tonul.
- Scuze atunci. Ai dreptate. Nu stiu cum te simti in legatura cu asta si-mi pare rau ca nu stiu cum sa te ajut.
- Ma ajuti mult asa tata. Lasa lucrurile sa se mai linisteasca si vei vedea ca si eu o sa ma schimb. Dar incet. Trebuie sa ai rabdare.
- O sa am cata rabdare vei avea nevoie Bells.
- Mersi tata, hai sa mancam, i-am spus eu cu gandul ca el sa nu reia discutia asta. Si nu a facut-o. Am mancat in liniste si dupa ce am terminat am strans masa.
- Si totusi…imi spuse Charlie si eu m-am intors spre el. E amuzat felul cum l-ai pocnit pe Jake. Dar trebuie facut ceva in privinta asta. Nu e tocmai placut sa plesneti pe oricine care te atinge. Pe viitor e mai bine daca ar pastra distanta fata de tine. Voi vedea ce-i voi spune.
- Ha… ca am raie, am spus eu si am inceput amandoi sa radem. Si sa stii ca pe Angela nu am plesnit-o.
- Nu vreau sa-mi imaginez asta, spuse Charlie si iesi din bucatarie.
Dupa ce am terminat prin bucatarie, ne-am spus noapte buna si ne-am dus fiecare la camerele noastre. Mi-am facut un dus si m-am bagat in pat. Mi-am luat castile si am dat drumul la muzica. Rock? Ce naiba? Am pus un alt CD in player si i-am dat drumul. Debussy. Ma linistea. Am adormit imediat, intr-un somn adanc si fara vise.