M-am trezit cand razele soarelui incercau sa alunge noaptea si mi-am tras perna pe ochi cu gand sa mai raman putin in pat. Prima zi de scoala dupa o saptamana de stat in casa. Ma gandeam la ce voi face de azi inainte. Cum voi reusi sa trec peste asta? Cum ma voi comporta in continuare? Alarma a inceput sa tiuie si am oprit-o cu un dos de palma.
- Na, m-am trezit inaintea ta….am spus si m-am ridicat lenes din pat, ducandu-ma spre baie. Mi-am facut ritualul de dimineata, m-am imbracat, mi-am luat ghiozdanul si am coborat la bucatarie. Charlie se chinuia sa incalzeasca ceva la cuptorul cu microunde.
- Buna dimineata tata.
- Neata Bells, cum ai dormit?
- Bine. Mi-am luat din dulap cerealele, am luat o sticla cu lapte din frigider si m-am asezat la masa. Charlie se aseza langa mine si lua o felie de paine prajita din farfurie. Deodata se auzi un pocnet in cuptorul cu microunde. Am tresarit amandoi si m-am uitat la Charlie. El a lasat capul in jos rusinat:
- Am vrut sa incalzesc ceva, dar se pare ca nu ma pricep.
- Dar ce ai bagat acolo? Dinamita?
M-am ridicat si am deschis usa cuptorului, un fum negru navalindu-mi peste fata. Cand imaginea a devenit mai clara, am observat un borcan cu capac bagat inauntru. Sau ce mai ramasese din borcan.
- Tataaaa…..nu se baga niciodata borcane inauntru. Mai ales cu capacul pus. Am luat rapid o carpa si am scos bucata de borcan care mai avea mancare in ea, aruncand restul din cuptor la gunoi.
- Scuze, nu ma mai bag deacum, spuse Charlie cu spatele la ine.
- Ar fi bine. Ma mir cum de nu ti-ai dat foc la casa in atatia ani.
I-am pus ce mai ramasese in farfurie si eu mi-am terminat cerealele plictisita.
- Prima zi haa? ma intreba el cu ochii in farfurie.
- Mda. Nu stiu cum voi trece peste ziua de azi.
- Va fi bine. Uite….spuse el si lua un tub din geanta lui pe care mi-l dadu.
- Ce e asta?
- Spray lacrimogen.
- Dar tata…
- Nici nu vreau sa aud Isabela. Il tii cu tine. De astazi voi pune pe cineva sa aiba grija de tine la acoala pana ii prindem pe nenorociti.
- As putea sa intreb pe cine anume pui?
- Edward Cullen.
- Ceeee? De ce? De ce toata lumea are numele asta pe buze? Ce este el? Cine este el? Se crede buricul pamantului sau ce?
- Hey domnisoara, calm da? Este spre binele tau. In plus Edward te cunoaste cat de cat si are o relatie apropiata cu mine si cu tatal lui, doctorul Carlisle.
- Bine, am spus eu invinsa. Dar sa nu se apropie de mine.
- Nu va fi nevoie. Te va supraveghea de la departare.
- Ok, am plecat. Pa.
- Pa Bells.
Am iesit din casa trantind usa. Nu am nevoie de gorile langa mine. Totusi ma simteam in siguranta avandul pe el pe langa mine. Ma bucuram ca nu este altcineva. Am vazut camioneta parcata in fata casei si m-am urcat in ea. Am dat drumul la radio si am plecat spre scoala. Tot schimband posturile sa caut ceva muzica buna, am lasat pe unul la intamplare. Era o melodie cantata la pian si simteam cum ma relaxez.
Ernesto Cortazar – beethovens_silence
Dupa ce melodia s-a terminat, au inceput stirile locale. Nu prea dadeam atentie, dar m-a captat o singura stire:
- Buna dimineata ascultatorilor nostri. Se pare ca nu scapam niciodata de cei care ne pun in pericol vietile. Astazi dis de dimineata, o tanara a fost gasita moarta in padurea care imprejmuieste oraselul nostru. Numele ei este Linda Perez, in varsta de 17 ani. A fost gasita cu un pumnal infipt in inima. Se pare ca a fost violata, deoarece nu au fost gasite haine asupra ei. Politia este in stare de alerta, mai ales ca in ultima vreme, violurile sunt la ordinea zilei. Vom reveni cu mai multe detalii la stirile de la ora 9.
- Oh Doamne, nu se poate. Plangand, mi-am scos telefonul si l-am sunat pe Charlie.
- Da Bells, s-a intamplat ceva?
- Tata, tocmai am ascultat la stiri…mi-e frica. Pot sa ma intorc acasa? am spus eu printre sughituri.
- Bella, Edward te va astepta in parcare. Vei merge la scoala. Ii vom prinde scumpo. Nu-ti fie teama. O sa-l sun acum.
- Bine….am spus eu si am inchis telefonul. Mainile imi tremurau pe volan si am fost mai atenta ca niciodata la trecatorii din trafic. Am ajuns la scoala si am parcat langa poarta, acolo unde mai ramasesera locuri libere. Nu m-am dat jos din masina si m-am uitat dupa cea a lui Edward. Cand i-am vazut Volvo-ul parcat in fata secretariatului, m-am mai linistit. Dar unde era el? Nu ma dau jos din masina pana nu il vad.
- Cioc-cioc….se auzi un ciocanit in geam si am scos un tipat. M-am uitat si Edward zambea. Cand m-a vazut cu lacrimi in ochi, s-a incruntat si a deschis portiera.
- Bella ce e? De ce plangi?
- Nu am nimic, am spus eu si am coborat din masina.
- Vrei sa-l sun pe Charlie? spuse el si se cauta in buzunare dupa telefon.
- Nu. Am vorbit cu el mai devreme. M-am asezat in fata lui, la o distanta de un metru si am oftat. Am ascultat la stiri despre o crima…ei…ei au…
- Linisteste-te. Nu o sa se intample nimic. Te supraveghez eu cat timp esti la scoala. Dar iti voi pune cateva conditii.
- Ce conditii? Nu-mi convine treaba asta Edward.
- Cum vrei atunci. Dar sa nu vii la mine mai tarziu sa te plangi, a spus el si se intoarse cu spatele lasandu-ma singura. Frica se cuibari din nou in stomac si mi-am dat seama ca are dreptate. Cine sunt eu sa fac asta? De ce nu accept ajutorul lor? Am alergat pana l-am ajuns, el aproape sa intre la secretariat.
- Edward, asteapta, l-am strigat eu si i-am prins maneca, dar am tras mana rapid inapoi.
- Da? spuse el si se intoarse spre mine incruntat. Acum ce doresti? Am vrut doar sa ajut Bella. Si nu o fac pentru tine, o fac pentru Charlie, pentru ca imi este prieten. Tu nu esti decat o fata rasfatata si ingamfata.
A lasat privirea in jos si am inceput sa plang usor. Mi-am sters lacrimile cu maneca si am ramas asa cateva secunde fara sa-i spun ceva. Are dreptate intr-un fel. Cine sunt eu ca sa primesc ajutorul lui? Sunt un nimic, un nimeni. Nu merit. Dar totusi, erau persoane care vroiau sa-mi ofere ajutorul. De ce sunt atat de egoista incat sa nu-l accept? Mi-am ridicat privirea si m-am uitat in ochii lui. Inca era incruntat.
- Imi pare rau… imi pare rau. Te las sa ma ajuti. Ba nu…. te rog sa ma ajuti. Te rog ajuta-ma Edward. Mi-am acoperit fata cu mainile si am inceput din nou sa plang. Nu-mi pasa ca treceau elevi pe langa mine si susoteau cand ma vedeau. Nu-mi pasa ca ma vedea atata lume. El ofta si-mi trase usor mainile de pe fata.
- Uita-te la mine. Bella…
Mi-am ridicat privirea si da…m-am uitat in ochii lui. Privirea lui parca m-a lasat fara glas, sentimente noi facandu-si prezenta in mine. Nu stiam ce se intampla, dar nu era un sentiment rau, din contra.
- Imi pare rau ca ti-am vorbit asa, dar vreau sa ma asculti.
- O sa te ascult. Promit.
Un zambet ii aparu pe fata si eu m-am mai linistit.
- In regula atunci. Vorbim dupa ora. Stii ca sunt noul tau profesor timp de o lunu nu? ma intreba el amuzat.
- Da stiu, mi-a spus Angela ieri. Am pufnit cand mi-am imaginat fetele vazandu-l.
- In regula. Ne vedem la ora si vorbim dupa da?
- Bine, am spus eu si m-am intors cu spatele la el.
- Apropo….imi place masina ta, spuse el si intra razand la Secretariat.
M-am trambat si am pornit spre clasa. La usa m-am intalnit cu Angela.
- Hey Bella, ma striga ea si ma lua in brate. Imi era usor acum cu ea asa ca am stans-o si eu.
- Buna Ang.
- Ti-e mai bine acum? ma intreba ea.
M-am incruntat o clipa nedandu-mi seama la ce se referea. Ahhh…da. Raceala mea. Va trebui sa fac o notita mare si sa o lipesc pe frigider, sa nu mai uit.
- Da, e mai bine acum. Mersi.
Am intrat la ora si ne-am dus la locul nostru in spatele clasei. Elevii ceilalti discutau diverse lucruri intre ei. La un moment dat, cineva, cred ca era Mike spuse:
- Ati auzit de crima din padure? Cica ar fi fost violata inainte sa o omoare. Oare ii vor prinde?
- Mai termina Mike, spuse Jessica. Poate ca fetei i-a placut. Ce cauta in padure?
- Of Jess, sper sa nu fii tu urmatoarea. La cat de tampita poti sa fii.
- Dute naibii.
Instantaneu m-am strans mai mult pe scaun si am inceput sa tremur. Mi-am pus capul pe banca incercand sa ma gandesc la altceva. Deodata se facu liniste. Mi-am ridicat capul si l-am vazut pe Edward intrand in clasa cu catalogul in mana. Am zambit cand l-am vazut in postura asta.
- Edward… ai venit in sfarsit, se auzi vocea pitigaiata a Jessicai.
- Pentru tine domnisoara Stanley, sunt domnul profesor Edward, da? E valabil si pentru toti ceilalti.
- Dar Edward, esti atat de tanar si frumos si simpatic si sexy…..
- Domnisoara, vreti sa va fac cadou un 2?
- Nu, ma omoara mama.
- Atunci stai bine pe scaun si te rog sa raspunzi doar atunci cand te intreb ceva.
- As vrea sa ma intrebi mai des…pardon…intrebati mai des.
Edward nu a mai spus nimic si a deschis catalogul facand prezenta. Cand a juns la mine, m-am ridicat si mi-a facut semn sa ma asez. Neluandu-si privirea de la mine a spus:
- Astazi vom face cateva schimbari printre voi. Stanley si Newton, veti sta in prima banca.
- Nuuuu…de ceee? Nu vreau sa stau cu tampitul asta.
- Vaco.
- Boule.
- Cretino.
- Impotentule.
Toata sala a inceput sa rada si Edward le facu semn sa faca liniste.
- In prima banca acum. Ei s-au ridicat si s-au asezat in prima banca, strambandu-se unul la celalalt.
- Curvo.
- Poponarule.
- Liniste. Angela si Bella, va rog sa stati in banca a doua.
Imi era indiferent in ce banca voi sta. M-am uitat la Angela si mi-a dat din cap aprobator. Ne-am ridicat si ne-am asezat in banca aratata de Edward fara sa scoatem un cuvant.
- Nu puteti sa fiti asa linistiti ca ele? intreba Edward uitandu-se la cei din fata noastra.
Jessica se intoarse spre mine si se stramba cand se uita la Edward.
- Nu o vreau pe ea in spatele meu.
- De ce? Ti-e teama ca nu ai de la cine copia? Stai linistita. Bella stie mai multe decat tine oricum, spuse el si se uita zambind la mine.
Am zambit si eu si mi-am pus capul pe banca. Sper ca macar Edward sa ma lase in pace, macar la ora sa. Si asa a si fost. I-am multumit in gand. Dupa ce a tot vorbit despre Inteligenta emotionala, s-a sunat de iesire.
- Ce ora ai acum? ma intreba Angela.
- Muzica, am spus eu.
- Ohh, se pare ca suntem impreuna si la ora asta.
- Da? Ok.
Cand ne pregateam sa iesim din clasa Edward ma striga incet.
- Bella, tu mai ramai putin.
Am dat din cap si m-am asezat in prima banca. Jessica se uita urat la mine dar iesi imediat. Angela imi zambi si iesi si ea. Dupa ce clasa s-a golit, am asteptat ca Edward sa inceapa discursul.
- Bun. Revenim la ce am inceput dimineata. Am cateva conditii pentru a putea sa te supraveghez.
- Ok.
- In primul rand, sa stii ca nu te voi urmari pas cu pas, pentru ca asta este imposibil. In timp ce eu nu o sa pot sta cu ochii pe tine, il voi pune pe fratele meu Emmet sa te supravegheze.
- Edward, nu trebuie sa-i pui pe toti in alerta pentru mine.
- Nu pe toti. Doar pe Emmet si pe Alice. Alice este sora mea mai mica. Vei vedea ca o sa te intelegi foarte bine cu ea.
- Bine…altceva?
- Cand eu sunt prin preajma, imi vei spune oriunde vrei sa te duci. In felul asta voi putea sti ce sa fac. Si nu vreu sa aud ca negi ceva, spuse el cand a vazut ca vroiam sa protestez.
- Si daca ma duc la baie?
- Imi vei spune..
- Edward…
- Bine…dar totusi…macar imi spui…ma duc la baie.
- Edward, nu am nevoie de dadaca…dar…ok….fac cum spui tu.
El zambi si se apropie de banca mea punand mainile pe ea si se apleca mai in fata, aproape de fata mea. Am inceput sa ma agit cand m-am uitat la buzele lui, dar am inchis ochii si mi-am lasat privirea in jos.
- Bella, stiu ca pare de parca as supraveghea ceva valoros….si asta si esti.
- Pfff, ce sa spun. Eu valoroasa? Pentru cine? am intrebat eu razand sarcastic.
- Pentru Charlie.
Cu asta mi-a inchis gura. E drept ca relatia mea cu Charlie era buna si il iubeam. Dar nu ma gandisem ca as putea fi atat de valoroasa pentru el. M-am amagit atata timp cautand afectiune, mai ales din partea mamei, incat pe Charlie nici nu l-am pus la socoteala. Dar Edward avea dreptate. Tata ma iubea, eu la fel. Deci da, eram valoroasa pentru cineva, pentru tatal meu.
Mi-am ridicat privirea si l-am privit in ochi.
- Accept.
- In regula. Ma bucur. Gandeste-te ca este spre binele tau.
- Si tu ce castigi din afacerea asta? l-am intrebat eu ridicand o spranceana.
- Nu este o afacere. Ii fac un serviciu lui Charlie, mi-a spus el si s-a indreptat spre catedra luand catalogul.
- Ce ora ai acum? ma intreba cand ne indreptam spre iesire.
- Muzica….de ce? Trebuie sa-ti spun si orarul meu?
- Vei vedea, imi spuse el zambind si iesi din clasa dupa mine. Se duse spre cancelarie iar eu m-am indreptat spre ora de muzica. Imi aduc aminte ca incercasem cand eram mica sa cant la chitara dar nu mi-a reusit. Pe urma, am invatat cat de cat sa cant la pian. Si am descoperit ca imi place. Nu am avut bani sa-mi iau unul, macar o pianina, dar cantam mult la scoala. Cand eram trista, ma relaxam cantand la pian. Mi-as fi dorit sa pot continua.
Angela ma astepta in banca si-mi facu semn cand am intrat in clasa. M-am uitat la colegii mei si am observat ca erau multi pe care nu-i cunosteam. Jessica nu era, insemna ca avea alta ora. Am rasuflat usurata. M-am asezat in banca si m-am uitat in jurul clasei. Peretii erau acoperiti cu diversi maestri ai muzicii, panouri cu date despre istoria muzicii, instrumente in miniatura erau prinse in cuie. In fata clasei erau cateva chitari asezate frumos si un…pian. Pian?
- Iti place muzica? ma intreba Angela cand observa ca ma uitam tamp la pianul acela.
- Da. Foarte mult. Am cantat putin la chitara dar nu am reusit sa invat. Pe urma am pornit cu pianul si am observat ca imi place.
- Poate ne vei canta ceva, sugera Angela.
- Nu prea cred, am cam uitat.
- Lasa ca-ti aduci tu aminte, imi spuse ea si imi zambi. Nu m-a intrebat nimic de ce anume m-a oprit Edward si i-am multumit pentru asta in gand. Era usor sa te imprietenesti cu ea, era o fata linistita.
- Buna dimineata copii, spuse o profesoara care intra in clasa. Avea cam vreo 30 de ani si arata foarte bine. Parul ei blond era prins intr-un coc, era imbracata intr-un costum alb si avea un corp perfect. Toate fetele erau invidioase si se simteau prost numai daca se aflau in aceeasi sala cu ea. In urma ei intra…..Edward? Cand ma vazu, imi zambi. Am marait incet si m-am incruntat la el. Chiar avea sa ma urmareasca si la ore? Am sa vorbesc cu el despre asta.
- Buna dimineata doamna profesoara, raspunsera ceilalti in cor. Eu ma uitam la Edward zambea.
- Ei bine, asa cum v-am promis data trecuta, l-am invitat pe colegul meu Edward Cullen, sa ne incante cu cateva melodii.
Deci Edward canta la pian? Wow.
- Daaaaa…am auzit glasul celorlalti colegi ai mei.
- In regula copii, voi incepe cu ceva usor, spuse el si dau la o parte panza care acoperea pianul. S-a asezat pe scaun si a trecut cu degetele usor pe cateva note. Am inchis ochii si am lasat ca notele linistitoare sa mi se intipareasca in menorie, sa ma linisteasca. Melodia curgea usor la inceput, apoi deveni din ce mai rapida.
Robert Pattinson – Bella\'s Lullaby
Dupa ce termina melodia, toti din clasa au aplaudat si el s-a ridicat stand cu fata la noi.
- Mai vrem, strigara cativa colegi.
Edward rase si spuse:
- Urmatoarea melodie, o veti canta voi. Stie cineva sa cante la pian?
- Aaaa…nuu, aaa…eu putin…aaa….mmmm…se auzeau cateva zumzete provenite de la alti colegi.
Mi-ar fi placut sa ma ridic si sa ma duc sa cant, dar imi era rusine. Niciodata nu am fost in centrul atentiei, dar sa mai cant si in fata clasei. Nuuuu.
- Bella stie….
Am auzit vocea de langa mine si m-am uitat incruntandu-ma la ea.
- Angela….ce faci? Nu ma duc.
- De ce nu? Daca tot spui ca-ti place sa canti…de ce nu ne arati? Stii ce? Eu nici nu cred ca ai vazut un pian adevarat in viata ta.
- Sa stii ca am cantat la pian.
- Nu te cred. Demonstreaza.
Mi-am strans buzele si m-am uitat in fata clasei. Edward zambea si-fi facu semn cu mana spre scaunul din fata pianului. Am rosit si mi-am strans buzele. Ceilalti colegi se uitau la mine. Ohh nuuuuu.
- Haideti sa o aplaudam pe colega voastra. Este timida si are nevoie de incurajari, spuse Edward si l-am vazut cum a inceput sa aplaude, ceilalti colegi urmand exemplul. M-am ridicat si i-am spus Angelei:
- O sa platesti pentru asta.
- Da da, cum spui tu, imi spuse ea razand.
M-am indreptat spre pian si am tras aer in piept de cateva ori. Edward veni langa mine.
- Bella, o sa fie bine. Incearca sa-ti imaginezi ca esti singura.
- Sau macar ca sunt cu tine, i-am spus eu regretand apoi cuvintele. Aaaa…adica ma simt in siguranta cu tine, asa ca nu cred ca mi-ar fi atat de rusine sa cant.
- In regula. Imagineaza-ti ca esti doar tu si cu mine, imi spuse el incet aproape soptindu-mi la ureche.
M-am cutremurat si el a ras departandu-se de mine. M-am asezat pe scaun si am inchis ochii, cautand prin minte melodiile care imi placeau sa le cant. Ahhh…da, asta o cant. Mi-am facut putin incalzirea, apasand cateva clape la intamplare si am auzit cativa colegi razand. Ma-m incruntat si atunci l-am auzit pe Edward.
- Mai usor copii, asta este doar incalzirea. Se facu liniste, am tras aer in piept si cu ochii inchisi am inceput.
Tom Barabas – Free Spirit
Dupa ce am terminat, toata clasa nu scosese nici un sunet, apoi am auzit aplauzele tuturor. M-am ridicat si am lasat privirea in jos, inrosindu-ma. Edward se apropie de mine si-mi sopti la ureche.
- Bravo, esti fenomenala.
Am ridicat privirea si m-am uitat in ochii lui albastri, pierzandu-ma in ei.
- Multumesc.
- Cand ai inchis ochii, ce ti-ai imaginat?
- Ca sunt cu tine, i-am spuss i mi-am muscat buza.
- Ma bucur ca am asa o influenta asupra ta.
Am zambit si m-am indreptat spre banca mea. Angela radea de fata mea.
- Ei acum ma crezi ca am mai cantat la pian, am intreb cand m-am asezat langa ea.
- Da…. Bella, credeam si inainte, dar te-am facut sa canti in felul asta.
- Stiu, mi-am dat seama. Si eu imi doream sa cant.
Dupa ore, i-am multumit lui Edward pentru tot si am plecat spre masina. Am descuiat si m-am urcat, amintindu-mi de ora de muzica. Chiar mi-a placut. L-am privit pe Edward indreptandu-se spre masina lui si mi-a facut cu mana. L-am salutat si am zambit. De ce cand sunt in preajma lui imi schimb comportamentul? Ce e cu mine? Am pornit masina si cand m-am uitat spre iesirea din parcare am inghetat. Erau ….ei.