Lily nu isi putea da seama ce anume o trezi in ziua urmatoare. Poate era soarele ce intra in camera, sau cantecul inganat de asistenta, sau plansul barbatului urias ce statea chiar langa patul ei, suflandu-si nasul intr-o batista pe masura dimensiunilor lui.

-Domnisoara Evans, v-ati trezit! Incepu sa planga si mai tare. Asistenta veni imediat langa ei si dupa ce il batu incurajator pe umar, ii dadu fetei o potiune aburinda.

-Ne-am facut multe griji pentru voi, continua Hagrid. A fost numai vina mea, spuse, izbugnind din nou in lacrimi. Trebuia sa fi stiut ca s-au intors centaurii in Padurea Interzisa si trebuia sa nu va las sa va duceti. Merit sa fiu dat afara de la Hogwarts. Dumbledore e pur si simplu prea bun.

Apoi incepu sa vorbeasca extrem de repede si nu se mai intelegeau cuvintele sale, amestecate cu plans si sughituri.

-Nu, nu! Nu mai plageti! Va rog, a fost vina noastra. Noi i-am infuriat.

Ii lua degetele micute in mana lui gingantica si i le saruta cu afectiune. Ea zambi.

-Si prietenul meu, Severus, unde e? Intreba, ridicandu-si capul si uitandu-se in jur, asteptandu-se sa-i vada capul ascuns sub vreo plapuma.

-A fost dus la Sf. Mungo, ii raspunse asistenta. Otrava se raspandise prea tare si aici nu aveam ce sa-i facem. Dar cred ca va fi bine pana la urma.

Parasi camera pentru a aduce niste prosoape curate.

Lily isi aminti momentul in care Severus fusese lovit de sageata. Isi aminti de asemenea cat de curajos suportase durerea in timp ce urmareau caprioara argintie prin padure. Caprioara! A fost reala? Chiar ii salvase de centauri? Dar cum?

-Unde ne-ati gasit?

-Oh… v-am cautat peste tot in padure. Habar n-am cum a reusit Dumbledore sa-i linisteasca pe centauri si sa-i convinga sa ne povesteasca despre dezastru pe care l-ati cauzat. Au zis ca ati disparut. V-am cautat aproape toata noaptea.

-Aha ! Si unde ne-ati gasit ?

-Pai, defapt Filch v-a gasit, sub o salcie, chiar langa lac. Amandoi erati inconstienti.

Lily inchise ochii si incerca sa-si aminteasca. O salcie... oare de ce i se parea asa de familiar? Nu-si putea aminti decat lumina argintie care inconjura caprioara. Bineinteles! Totul era argintiu, chair si salcia. Putea sa-si aminteasca zgomotele centaurilor si bratele lui in jurul ei, fata-i lipita de a lui si... sarutul! Isi deschise ochii brusc. Severus o sarutase?!

-Domnule Hagrid...

-Hagrid, doar Hagrid, te rog. Ii zambi cu bunatate.

-Uhm, bine... Hagrid, ce stii despre caprioarele argintii?

Aproape ca rase.

-Sa nu-mi zici ca ai vazut una. Fata rosi putin.

-Caprioara argintie-i o legenda si se spune ca daca vezi o caprioara trebuie sa promiti ceva si daca o vei reintalni, atunci sigur iti vei tine promisiunea. Se mai zice ca ea te poate face sa vezi lucruri care vrei sa se intample, care te pot face fericita.

-Ca un vis?

-Asa cred.

Se uita la ceasul de pe perete si, ridicandu-se greoi ii spuse:

-Am plecat. Te las sa te odihnesti, domnisoara Evans.

-E Lily, doar Lily, ii raspunse facandu-i cu mana.

Imediat ce Hagrid inchise usa, Lily isi ascunse fata in maini. Ce i se intamplase in padure? Era posibil sa se fi sarutat cu Severus? Nu-i venea sa creada. Acum, ca erau in siguranta, gandindu-se la el o facea sa simta o dezamagire profunda. Centaurii simtisera Magie Neagra in jurul baghetei lui. Nu stia ce sa creada si nici nu avu mult timp la dispozitie pentru ca o bataie in usa o anunta ca prietenii ei venisera s-o viziteze.

*

Undeva, la etajul 3 in spitalul Sf. Mungo, Severus Snape statea cu ochii deschisi, privind in gol, pe fereastra. Potiunea care o bause nu face altceva decat sa-l ameteasca, in loc sa-i calmeze durerea din picior. Nu isi putea aminti absolut nimic. Nu stia cum ajunsese la Sf. Mungo si nimeni nu stia sa-i raspunda la intrebari. Ii tot spuneau sa aiba rabdare caci va veni cineva de la Hogwarts sa-l duca inapoi imediat ce se va face bine. Era de-a dreptul disperat sa afle daca Lily scapase cu bine. Snape simtea manie curgandu-i prin vene de fiecare data cand isi amintea ca acele creaturi oribile au indraznit sa-i atace. Acum ii parea rau ca incercase toate acele vraji fiindca stia prea bine ca din cauza lui centaurii doreau sa-i omoare. Daca nu ar fi facut asta, ambii ar fi fost acum in siguranta la Hogwarts si impreuna.

Trecusera cateva minute dupa ora 11 noaptea cand o bufnita maro aparu de nicaieri la geamul spitalului si incepu sa-l loveasca. Cum nimeni nu mai era treaz la ora aceea, Severus se duse, cu greu, sa-i deschida geamul. Cand lua plicul in mana realiza ca acesta avea numele sau scris cu cerneala rosie. Se aseza pe podea, sub geam, isi indrepta bagheta spre scrisoare si zise ,,Lumos!''. Cand recunoscu scrisul simti ca i se ia o piartra de pe suflet si, inainte sa citeasca, isi plimba mana pe foaie pentru a se asigura ca nu visa.

Draga Severus,

Tocmai am aflat ca ai fost dus la Sf. Mungo. Sper ca nu esti ranit grav si ca iti revii. Am auzit numai vorbe de lauda despre Vindecatorii de acolo, asa ca sunt sigura ca esti pe maini bune. Imi cer scuze ca nu am putut sa-ti trimit ciocolata macar. Inca sunt in aripa spitalului. Nu-ti fa griji! Ma simt bine. Defapt nici nu stiu de ce insista asistenta sa mai raman inca o noapte.

Vrei sa auzi ceva amuzant? O stii pe Laura, prietena mea? Inainte sa plecam in padure, dupa m-am intors din aripa spitalului, mi-a zis ca voi ajunge de unde am plecat. Si, uite-ma! Iarasi sunt in aripa spitalului. Mereu are dreptate! He he he! Aaa... si Slughorn a spus ca nu mai e nevoie sa faci eseul. McGanagall nici nu vrea sa auda. Luni trebuie sa-l predau. Nu ma mira deloc...

Apropo, Dumbledore chiar e genial! Zau ca nu stiu cum a facut-o, dar i-a calmat pe centauri. Au fost de acord sa ne lase in pace. Nici nu vreau sa ma gandesc ce s-ar fi ales de noi daca nu ar fi fost Dumbledore.

Din pacate, am si niste vesti mai proaste. Ma gandeam sa nu-ti spun, dar Laura zice ca ar fi mai bine sa stii ce se intampla decat sa te ia prin surprindere. Se pare ca Viperinii sunt furiosi din cauza ta. Fratele mai mic al lui Black a venit in aripa spitalului sa-l viziteze pe James si pe Sirius (inca nu si-au revenit dupa Balul de Craciun) si l-a auzit pe unul din profesori sfatuindu-l pe Dumbledore sa-ti anunte parintii prin posta Incuiatilor din moment ce tatal tau nu e vrajitor. Viperinii zic toti ca esti un mincinos.

Dar nu inteleg, ce le-ai zis?

Oricum, situatia nu prea e roz, asa ca te rog sa ai grija de tine. Sper sa ne vedem luni

Cu drag,

Lily!

PS. Trebuie sa vorbim ceva.

Cand Snape termina de citit scrisoarea era inca in stare de soc. Lucrul pe care si-l dorea cel mai mult sa-l ascunda era aflat acum de intreaga scoala. Nu ca i-ar fi mintit vreodata. Nu le spusese niciodata nimic despre tatal sau. Ii lasase sa-si imagineze ce vroiau. Poate cel mai mult il supara in ce mod stupid fusese aflat. De parca tatal sau ar fi fost de acord sa il viziteze intr-un spital pentru vrajitori... si daca scrisoarea fusese trimisa prin posta Incuiatilor atunci in mod sigur avea sa ajunga dupa ce el ar fi plecat inapoi la Hogwarts.

In plus, era aprope sigur ca Regulus Black fusese trimis acolo pentru a o spiona pe Lily. Evident, misiunea sa avusese un succes neasteptat.

Se aseza pe pat, cu ochii inchisi. Somnul parea un vis indepartat acum.

*

In urmatoarea saptamana, Luni dimineata, Lily isi grabea pasii spre sala profesoarei McGanagall, care avea ora cu Viperinii. Fata tinea in brate eseul promis. Stia ca asta va fi prima data cand va da ochii cu Severus dupa vacanta. Nu isi putea explica de ce se simtea atat de nelinistita. Dupa ce batu in usa clasei, auzi o voce din interior:

-Intra!
Deshise usa numai pe jumatate si, ignorand privirile urate aruncate spre ea, spuse:

-Am adus eseul!

-Bine, domnisoara Evans. Haide inauntru cu el si pune-l pe catedra!

Apoi se intoarse sa se adreseze clasei:

-V-ati notat cu totii tema? Viperinii o aprobara cu o miscare din cap. Foarte bine, atunci puteti pleca!

Pe masura ce Lily se apropia de McGanagall, ochii ei cautau singura persoana pe care era interesata s-o vada. La inceput nu-l remarca deoarece statea undeva in spatele clasei, intr-un colt. Isi aduna cartile cu prea multa grija. I se paru ca vroia sa traga de timp ca sa iasa ultimul din clasa. Intentionat isi ascundea fata.

-Vino pana in biroul meu! Am ceva sa-ti dau ca sa duci in Turnul Cercetasilor.

Dupa ce aseza eseul pe birou, o urma pe McGanagall intr-o incapere de alaturi.

Doar Severus mai era in clasa, asa ca nimic nu-l impiedica sa se apropie de catedra si sa deschida pergamentul cu referatul ei. Nu paru surprins ca era despre caprioarele arginii, din moment ce stia cat de impresionata fusese Lily in urma cu cativa ani. Un citat ii atrase atentia:

,,Se spune ca o caprioara argintie intelege fiintele umane mai bine decat orice alta creatura. Are puterea de a te face sa vezi anumite lucruri, ca pe niste vise. Cred ca am experimentat ceva asemanator pentru ca ceea ce am vazut este putin probabil real. Ceea ce vreau sa subilinez este ca..."

Severus se opri din citit caci Lily tocmai iesea din biroul lui McGanagall. Aseza eseul la locul sau, fara ca ea sa-l vada.

-Buna, zise el.

-Buna, ii raspunse indiferent, indreptandu-se catre usa de la iesire, fara a se uita la el. Atitudinea ei il lasa impietrit. Chiar inainte de a iesi, striga in urma ei:

-Lily, stai putin! Unde te grabesti?

-Nu poti vedea? Trebuie sa duc ceva important in camera de zi.

Vocea ei avea ceva ciudat si Severus se gandi ca doar se prefacea, asteptand ca el sa puna intrebarea potrivita. O incerca pe aceasta:

-Ai patit ceva?

-Ce as putea pati?

Nu, nu era asta intrebarea.

-Esti suparata pe mine?

-Oh... dar de ce as fi? Ii raspunse cu tandrete ironica. Fiindca o duzina de centauri au vrut sa ne omoare fiindca iti place sa te joci cu Magia Neagra? Sau poate pentru ca te-am intrebat de atatea ori despre asta si m-ai mintit? Sau poate pentru ca atunci cand mi-ai zis ca nu conteaza daca ai parinti Incuiati ai zis ca nu, ca sa aflu dupa atatia ani ca nu le-ai zis nimic,,prietenilor" tai despre tatal tau??

Severus aproape ca vru sa-i spuna ca nu se ,,jucase'' cu Magia Neagra si ca pur si simplu nimeni nu intrebase de tatal sau dar isi dadu seama ca doar ar fi inrautatit situatia. Intr-un sfarsit se gandi ca nu ar fi fost bine sa intinda coarda.

-Despre asta vroiai sa vorbim? Ti-am mai zis ca-mi pare rau.

Pentru prima data in acea dimineata, Lily se uita la el. Ceea ce vazu ii domoli imediat atitudinea. Fata lui era plina de urme ale unor blesteme recente. Ingrozita, il apuca de umeri cu ambele maini.

-Ce ti s-a intamplat?

In loc de raspuns, acesta isi smulse imediat umerii din stransoare cu un sunet de durere. Abia atunci Lily observa ca pe dosul palmei lui erau arse in piele niste litere care continuau, probabil, pana sus.

-Ce ai acolo? Lasa-ma sa vad!
Severus se trase cu cativa centimetri, zicand:

-N-am nimic, serios!

-Viperinii ti-au facut asta?

Se indeparta mai mult de ea, pana isi lua geanta si se grabi sa iasa din sala.

-Trebuie sa-i spui lui Slughorn!

-Ba nu trebuie sa ii spun. Si nici tu... pot sa am grija de mine si singur.

*

Laura o gasi pe Lily stand cu capul ascuns intre maini, pe scari, la doar cateva momente dupa intalnirea cu Severus. Se aseza langa prietena ei si astepta ca aceasta sa rupa tacerea.

-De ce ii fac asta?

Laura nici macar nu trebui sa intrebe despre ce vorbea. Isi puse mainile pe dupa gatul ei si o stranse in brate.

-Trebuie sa intelegi ca unor familii le este teama ca fiii lor sa se amestece cu cei care nu sunt ca ei. Asa au fost invatati si asa isi vor invata si copiii. Dupa cate stiu eu, mama lui face parte din familia Prince. Probabil ca au izgonit-o imediat ce au aflat ca intentiona sa se casatoreasca cu un Incuiat.

Lily abia reusi sa-si retina lacrimile. Cu un efort deosebit reusi sa articuleze:

-Si ce se presupune ca trebuie sa fac ? Sa stau si sa ma uit ? Nu vrea sa-i spun lui Slughorn.

-Of, baietii si mandria lor ! N-o sa te lase sa-l ajuti atata timp cat se descurca singur. Am auzit ca Viperinii au fost luati prin surprindere de faptu ca stie vraji non-verbale.

Lily zambi in timp ce Laura rase pe infundate.

-Ai rabdare, se vor satura si ei candva.

*

Acel ,,candva'' i se parea la o vesnicie distanta de prezent. In ultimile doua luni, Severus o evitase constant: se facea ca nu o observa de fiecare data cand trecea pe laga ea, nu vorbeau niciodata cand aveau ore impreuna, iar in timpul meselor nici macar nu se uita la ea. Cateodata vedea noi urme de blesteme pe fata lui, sau ii vedea roba in dezordine, ori parul ciufulit. Mereu il gasea mergand singur pe coridoare.

Situatia devenea din ce in ce mai apasatoare.

Pana intr-o miercuri, dupa Ierbologie, cand Lily il zari pe Severus traversand grabit curtea, pe urmele lui aflandu-se doi Viperini. Pe unul dintre ei il recunoscu drept Algernon Rookwood, iar celalat, era chiar cel care tinuse discursul in camera de zi a Viperinilor inainte de plecarea lui Severus in Padurea Interzisa.

Auzi rasete in spatele ei si se intoarse ca sa-i vada pe Black si Potter.

-Si ce-i asa amuzant? intreba Miranda.

-N-ai auzit? Si mai spune ca-s prieteni. Black adresa ultimile cuvinte lui James, aratand spre Lily.

-Ne spuneti sau nu? Se uita la ei cu nerabdare.

James lasa un moment de suspans dupa care spuse lejer:

-Snivellus tocmai a pierdut vreo 20 de puncte. Cineva o sa-i multumeasca...

Lily nu astepta sa auda restul conversatiei, ci porni grabita in directia in care Snape disparuse.

-Nu veni cu mine, zise ea, intreptandu-si bagheta spre Miranda care incerca sa o urmeze.

Intrand in castel, auzi niste zgomote care nu puteau fi facute decat de vraji. O lua la fuga pe un coridor lateral, ingust, care ducea spre aripa din nord a Hogwartsului. Zgomotele erau din ce in ce mai puternice. Isi dadu seama ca lupta se dadea chiar dupa colt. Se ascunse in spatele unei statui imense, ca sa se gandeasca ce-ar putea face. De acolo putea sa-l vada pe Severus luptandu-se cu cei doi Viperini. Cu toate ca erau mult mai masivi decat el, se descurca admirabil. Trimitea rapid vraji puternice spre ei, forma scuturi ca sa se protejeze, atat de rapid incat fetei ii era greu sa-si dea seama cum anume ar putea ajuta. Doar pentru un moment, Snape isi intrepta ochii spre locul in care Lily statea cu bagheta ridicata, iar privirile lor se intalnira. Atunci Lily fu sigura ca era momentul ideal pentru a i se alatura, insa o vraja trimisa brusc de Severus spre ea o impietri instantaneu, iar corpul ei se prabusi in spatele statuii.

Profitand de neatentia lui, Rookwood il lasa pe Severus fara bagheta, in timp ce era trantit la pamant de catre celalat Viperin.

Din fericire pentru ea, cei doi Viperini crezura ca vraja le era destinata.

-N-ai nicio treaba cu tinta! Esti patetic! Nici macar nu esti in stare sa folosesti magia cum trebuie. Si cand te gandesti ca noi te-am tratat ca pe un vrajitor.

Amandoi incepura sa rada.

-Daca nu poti folosi magia, sugerez sa incercam prin metode Incuiate. Ce zici? Rokwood, te-ai prins? Incuiate...

Ii auzi razand pentru un moment, apoi simti lovitura venind de nicaieri.

Lily nu putea sa vada absolut nimic fiindca inchisese ochii, dar isi putea imagina tot ce se intampla. Ii vedea clar lovidu-l fara incetare. Severus nu scotea niciun sunet de durere, in schimb Lily ar fi putut urla daca nu ar fi fost legata complet de vraja. Fiecare lovitura noua o traia si ea si nu putea sa faca nimic. Neputinta ei nu fusese nicicand mai groaznica.

-Ce se intampla aici?

Vocea puternica a profesorului de Aritmantie nu fusese niciodata mai bine-venita ca in acel moment. Lily deschise ochii si ii vazut pe cei doi Viperini fugind pe coridor, urmati de catre profesor, cu bagheta ridicata si urland de furie, aruncand amenintari.

Apoi isi intoarse privirea cu greu spre Severus. Il vazu ridicandu-si capul si, pentru un moment zari cum acesta isi curba gura intr-un zabet malitios si i se paru ca buzele lui formara cuvantul ,,perfect''.

Nu reusi sa se ridice in picioare, asa ca se tari spre locul in care o lasase pe Lily. Ii atinse capul iar fata simti valul de caldura ce ii aduse corpul la normal. Se ridica doar sprijinindu-se putin de podea, ramand acolo, la acelasi nivel cu Severus.

-Imi pare rau, ii zise el, plimbandu-si degetele-i lungi prin parul ei roscat.

Nu reusi sa-si opreasca lacrimile cand vazu cum sangele i se scurgea pe fata si nici nu dori sa-si ascunda emotia. Ochii ei incetosati ii intalnira pe ai lui, apoi isi arunca bratele in jurul gatului sau, strangandu-l intr-o imbratisare fara de sfarsit.

*

Dupa cateva ore, Snape o gasi pe Lily cu o carte imensa in brate, numita ,,Magia Neagra dintr-o perspectiva moderna''. Cand il vazu ca se apropie, puse cartea jos si intreba jucaus:

-Ceva detentie?

-Yep, zambi cu subinteles, se aseza vis-a-vis de ea, la masa.

Nu dori sa mai insiste asupra subiectului. Vazandu-l acolo, fericit si vorbind cu ea, era mai mult decat suficient.

-Ce citesti? O intreba atunci cand atentia ei se indrepta spre carte.

-O carte despre apararea impotriva Magiei Negre.

-Ah, se uita cu discomfort. Teme deja?

-Pai nu chiar...stiai ca e singura materie la care as vrea sa ma pricep. La inceput ma descurcam, dar acu` mi se pare ca gresesc si la cele mai simple vraji.

-Nici nu-i de mirare, la ce profesori ingrozitori avem. Profesoara de anul asta pot sa spun ca atinge apogeul in ignoranta.

-Probabil.

Isi lasa capul sa cada pe carte, inconjurandu-l cu bratele.

-Ce ma fac?

Severus calcula posibilitatile pentru cateva clipe.

-As putea sa te ajut.