-Totu-i pregatit? Baiatul cu par negru se inclina spre fata roscata de langa el.
-Totu-i pregatit.
-La ora 4?
-La ora 4.
-La intrare?
-La intrare.
-Nimeni nu stie?
-Nimeni nu stie.
-De ce repeti ce spun?
-De ce soptesti ?
Isi scutura capul intr-un mod care arata ca il amuza.
-Doar stii ca e secret, ii zise Severus.
-Ah da… secretul, ii raspunse cu un zambet strengar, atotstiutor.
Cei din anul patru se despartira la intrarea in Marea Sala. Lily ii urma pe Miranda si Longbottom la masa Cercetasilor.
-Avem dupa-amiaza libera, aveti chef sa facem ceva? Intreba Frank, intinzandu-se dupa un pahar cu suc de dovleac.
-Mda, zise Miranda. Hai sa jucam sah. Vrei Lily?
-Uhm... am ceva de facut.
-Vineri? Ce ai de facut vinerea?
-Pregatesc o surpriza pentru ai mei de Paste si vreau sa ma duc pe la biblioteca.
Longbottom si Miranda se uitara unul la celalat si nu mai zisera nimic. O dupa-amiaza la biblioteca nu intra in planurile lor.
*
Peste cateva ore, Lily cobora scarile cu un maldar de carti in brate. Cand o vazu ca se apropie, Severus se duse s-o ajute.
-De ce ai adus atatea carti? Credeam ca facem practica mai mult.
-Da, stiu, dar m-am gandit ca poate ne ajuta cu ceva.
-In fine, vom vedea. Si acum, voi afla, in sfarsit, care-i locul acela ingenios pe care l-ai gasit.
Se distra in sinea ei pe tot parcursul drumului. Trecand prin gradina arata spre casa pastratorului de chei de la Hogwarts si ii spuse lui Severus:
-E bine sa ai multi prieteni. Hagrid m-a ajutat.
Stiu imediat cine putea fi Hagrid. Cui i-ar fi dat prin cap sa devina prieten cu unul dintre angajatii castelului daca nu lui Lily? Pentru un moment se temu ca locul ales de ea fusese chiar coliba acestuia, insa isi continuara drumul, trecand de ea, si se oprira langa un gard darapanat. Dincolo de acesta se afla inca o coliba, dar mai mica decat cea a lui Hagrid. Lily deschise poarta si ii facu semn lui Severus sa o urmeze. Puse mana pe clanta si, impingandu-se in usa, descoperira o camera ticsita cu lucruri inutile pe care pastratorul cheilor le adunase pe parcursul anilor lui la Hogwarts. Peretii erau acoperiti in intregime de cufere vechi, plase de prins vanat si alte ustensile defecte. Singura fereastra din incapere era blocata de o cusca imensa in care se mai aflau pene. Mirosea de parca nimeni nu o mai vizitase de ceva timp.
Lily observa ca Hagrid incercase, fara succes, sa le faca loc printre maldarul de lucruri. Reusise doar sa faca o carare ce ducea spre un birou instabil, plin cu zgarieturi si mazgalituri ale elevilor, pe care se aflau cateva lumanari ce, probabil, erau pentru ei.
Severus observa cu atentie camera si incerca din rasputeri sa nu se strambe din cauza mirosului. Chiar nu i se parea un loc adecvat pentru a invata, dar, cand vru sa-si exprime parerea, observa ca Lily deja incepuse sa faca ordine cu entuziasm.
-Mi-a zis Hagrid ca o sa fie mizerie, dar nu m-am gandit ca o sa gasim asa dezordine. Saracul Hagrid, el nu are voie sa foloseasca magia si a zis ca putem sa facem orice dorim. O sa miscorez lucrurile doar, si cand va avea nevoie de ele, o sa le readuc la forma lor normala.
Severus se stramba putin, dar ii facu pe plac si, in cateva minute, camera parea suficient de incapatoare.
Toate cartile pe care le adusesera se aflau acum pe birou. Severus incepu sa dea paginile primului manual de Aparare impotriva Magiei Negre pe care il folosisera la Hogwarts.
-Cartea asta chiar a fost utila, zise el, deschizand-o la o pagina oarecare. Ce pacat ca profesorul n-o prea folosea. Am citit-o pe toata inainte sa vin la Hogwarts.
-Da! Si eu la fel! De obicei ma furisam in biroul tatalui meu s-o citesc noaptea, ca sa n-o speriu pe sora mea.
Severus zambi, imaginandu-si-o pe Lily mergand in varful picioarelor pe coridor.
-Bine atunci. Avand in vedere ca deja stii ce contine, eu zic ca putem sari peste. Oricum are mai multa teorie. Sunt cateva vraji, dar probabil le stii deja.
Lily aproba cu o miscare din cap si Severus lua urmatoarea carte.
-Trebuie sa recunosc ca pe asta nu am folosit-o decat foarte rar. Nici macar nu eram atenti la ore, spuse Lily.
-Pai in mare parte oricum e despre creaturi, asa ca nu e ceea ce ne intereseaza. In anul trei am invatat cateva vraji mai importante, dar imi amintesc ca erai foarte priceputa.
-Da, zambi larg si visator. Il adoram pe profesorul Barbilian. El a fost cel care ne-a aratat cat de importanta este materia in zilele noastre.
Se asternu o tacere stanjenitoare cand Lily spuse ultima propozitie. Severus stia exact la ce se referea fata. De cativa ani, Magia Neagra capatase o atentie deosebita. Unii chiar ziceau ca va urma un adevarat razboi. Fiind Viperin, Snape auzea adesea povestile colegilor lui despre evenimente care se petreceau in lumea vrajitorilor, dincolo de portile castelului. Multi dintre ei chiar aprobau ideile raspandite si metodele celor care se numeau ,,Devoratorii Mortii", exprimandu-si dorinta de li a se alatura lor candva.
Evitand s-o priveasca in ochi, spuse mai mult pentru sine:
-Da, este important sa stim cum sa ne protejam. Bineinteles, apararea impotriva Magiei Negre este un subiect fara inceput sau sfarsit. Magia Neagra se dezvolta continuu, dar nu uita: daca te vei stradui, vei reusi sa pui bazele unei aparari redutabile. In primul rand trebuie sa cunosti ceea ce vrei sa combati, iar apoi, sa-ti extinzi cunostintele pana cand vei considera ca poti face fata unui atac neprevazut.
-Severus, habar n-am despre ce vorbesti. Nu am nici cea mai vaga idee care sunt bazele apararii impotriva Magiei Negre.
-Of, cartile astea care le folosim la scoala sunt aproape inutile. Avem nevoie de ceva mai nou.
-Aha! Stiam ca o sa ne ajute!
Lily scoase o carte micuta, pe care scria cu albastru: ,,Ghid modern pentru apararea impotriva Magiei Negre". I-o inmana lui Severus care incepu s-o rasfoiasca.
-Imi place. Te ajuta mult. Incepe cu cele mai simple vraji si vad ca ajunge la un nivel destul de avansat.
Deschise la prima pagina si ii citi cu voce tare:
,,Pentru un vrajitor este important sa-i arate oponentului de care parte se afla: de partea celor care folosesc magia pentru a cauza rau, sau de partea celor care o folosesc pentru a se apara. Intr-un duel, nu exista o metoda mai buna de a demonstra intentiile decat folosirea vrajii Expeliarmus. Astfel demonstrezi ca nu intentionezi sa folosesti violenta si ca vrei sa le dai o sansa ca sa se razgandeasca. Vraja il lasa de asemenea pe oponent incapabil sa mai arunce alte vraji asupra ta." Terminand paragraful, inchise cartea, pasi spre centrul incaperii, isi ridica bagheta si spuse:
-Incercam?
-Pare amuzant! Expeliarmus!
Severus simti o incercare usoara a baghetei de a-i aluneca printre degete.
-Randul tau! Zise Lily.
-Expeliarmus!
Cand vraja ajunse la ea, simti cum bagheta ii zboara din mana si o vazu aterizand pe podeaua din piatra.
Severus o incuraja sa mai incerce o data, insa tot nu reusi sa-l lase fara bagheta.
-Ceva nu e bine in modul in care faci vraja. Nu e ca si in cazul farmecelor, cand trebuie sa-ti misti mult bagheta. Aici ai nevoie de concentrare. Trebuie sa iti canalizezi energia si sa o trimiti prin bagheta, cu ajutorul mintii. Magia trebuie sa vina dinauntru.
Lily inspira adanc si inchise ochii pentru o secunda iar apoi spuse cu hotarare:
-Expeliarmus!
Vraja nu doar il facu pe Severus sa scape bagheta ci il determina sa faca un pas inapoi. Se impiedica de una din uneltele lui Hagrid si cazu pe spate, intre niste saci plini cu plante uscate si mancare pentru hipogrifi, imprastiind nori desi de praf. Lily fugi sa-i dea o mana de ajutor si, spre surprinderea ei, il vazu ca radea in hohote. Ochii lui straluceau de voie buna si ii luminau fata, lucru foarte rar intalnit la el.
-Se pare ca esti un profesor mai bun decat te-ai fi asteptat, glumi Lily.
Severus inca radea.
-Trebuie sa recunosc, e o slujba absolut mizerabila, raspunse, scuturandu-si roba si tusind din cauza prafului. Declar vraja reusita. Desi se presupunea ca trebuie doar sa-ti lasi oponentul fara bagheta, presupun ca n-o sa ai nimic impotriva daca o sa cada intr-o gramada de mancare pentru gaini imense.
De data asta fu randul lui Lily sa rada in hohote.
Ea ar fi vrut sa continue cu exersatul dar Severus declara hotarat ca fusese suficient pentru prima zi.
*
Pasii ii duceau pe unul din cordioarele de la primul etaj. Severus mergea in spatele lui Lily, avand un zambet enigmatic pe fata. Orice greseala ar fi dus planul la un esec sigur. Vazu ca se apropiau de armura Marelui Razboinic. Acesta era momentul pe care il astepta.
-Ai incredere in mine? Intreba el. Nu nu, nu te intoarce, raspunde-mi doar.
Isi aseza mainile pe umerii ei si nu-i dadu voie sa-l priveasca.
-Uhm... nu stiu, raspuse jucaus.
-Pai nu prea ai de ales.
Zicand acestea, facu sa apara de nicaieri o esarfa pe care i-o lega in jurul ochilor.
-Continua sa mergi, tot inainte!
Fata isi intinse mainile in fata, bajbaind prin intuneric.
Mersera catva timp asa, Severus negand cu desavarsire orice intrebare pe care i-o adresa Lily. In cele din urma, cand se oprira, Severus ii lua mana si i-o aseza pe perete. Fata putea simti suprafata unui tablou.
-Gadila aici! Ii spuse el.
-Ce? Fata rase.
-Fa-o!
Printre rasete infundate, reusi sa zgarie suprafata pe care o considera a unui tablou. Apoi auzi un zgomot care o facu sa se gandeasca la faptul ca peretele se daduse la o parte. Simti mainile lui Severus impingand-o de la spate si desfacandu-i nodul esarfei. Cand aceasta ii cazu de pe ochi ramase inmarmurita de uimire. Zeci de spiridusi de casa erau adunati in jurul ei, cu un tort alb, imens, cu lumanari aprinse, iar deasupra lor pluteau niste litere sclipicioase care formau cuvintele : La multi ani, Lily!
Isi duse mainile la gura de uimire. Se aflau in bucataria castelului. Spiridusii incepusera sa se aplece respectosi in fata lor.
-La multi ani! Ii spuse Severus.
-Waw!!! Mersi, mersi, mersi.
Se arunca in bratele lui si il stranse tare de tot.
-Chiar nu ma asteptam!
Se uita uimita cum spiridusii aproape ii luara pe sus si ii condusera langa semineu. Ii pusera sa se aseze pe canapeua confortabila. Spiridusul care parea cel mai in varsta pocni din degete si, intr-o clipita, tortul fu asezat intre ei. Apoi, spiridusul isi lasa capul atat de jos incat parea ca isi lipise fruntea de podea si i se adresa lui Snape:
-Stapane, totul e gata; si se retrase.
-Stapane?? Intreba Lily extrem de amuzata.
-Ah da... intr-adevar! Poate nu stiai ca Dumbledore are un fiu. Asa mai inalt, cu parul negru si lung, la Viperini. Un zambet smecher se ivi pe fata lui si ii facu fetei cu ochiul.
-Way!!! Exclama ea. Saracii spiridusi... cum ai putut sa faci asa ceva?
-Aa... dar a meritat. Pune-ti o dorinta!
*
In ultimle ore vazuse o fata a lui Severus la care nu se gandise vreodata.
Taiasera tortul care se dovedise delicios de-a dreptul. Stateau amandoi pe canapea si, dupa o bucata de tort, luau si o inghititura din sticlele care le tineu in mana.
-Noroc! Spuse Severus cu o atitudine extrem vesela care tinea de ceva vreme.
-Chestia asta are gust de bere, ranji Lily.
-Poi a fost singura chestie ilegala pe care i-am putut convinge s-o aduca.
Lily deja isi facuse un obicei in a rade dupa fiecare propozitie rostita de Snape.
-Deci sa recapitulam: ai mintit, ai furat, ai trisat, ai profitat de saracii spiridusi. Ce alte lucruri oribil esti in stare sa faci?
-Pentru tine? Orice.
-Haha! Incep sa cred ca ai baut prea mult.
-Sa stii ca nu a fost in totalitate ideea mea. Prietena ta pot sa spun ca a dat o mana de ajutor.
-Laura?
-Aha.
Isi intoarse capul si, batand pe canapea zise:
-Mai piticot, ia vino putin!
Cu acelasi ,,stapane" pe buze si cu o plecaciune, spiridusul cel batran pocni din nou din degete. De data asta cinci spiridusi carau ceea ce parea un radio al incuiatilor.
-Haide, Lily, arata-mi magie!
Razand, Lily dadu drumul radioului. Imediat, ecoul muzicii se auzi in toata sala.
'You can dance, you can jive, having the time of your life
See that girl, watch that scene, dig in the dancing queen'
Cum auzi versurile, Lily exclama bucuroasa:
-Stiu melodia! E super!
Incepu sa cante si ea, apoi se ridica in picioare si incepu sa danseze.
'Anybody could be that guy
Night is young and the music's high
With a bit of rock music, everything is fine
You're in the mood for a dance
And when you get the chance...'
Severus o apuca de mijloc si o ridica pe masa.
-Haide, dancing queen, vrem sa te vedem petrecand! Strigatul lui abia daca acoperea muzica data la maxim.
'You are the dancing queen, young and sweet, only seventeen
Dancing queen, feel the beat from the tambourine
You can dance, you can jive, having the time of your life
See that girl, watch that scene, dig in the dancing queen'
-Dancing queen, only seventeen! Canta din toata inima in timp ce spiridusii ovationau si aplaudau neincetat. Din primul rand Severus striga:
-E o mincionoasa! Abia are cincisprezece ani. Vrajitoare inselatoare ce esti!
-Uite cine vorbeste! Ii raspunse Lily la randul ei. Lua o bucata de prajitura de pe masa si o arunca spre Severus, zicand: Bataie cu mancare!!!
El se duse direct spre tort si lua in mana o cantitate considerabila de frisca, apoi o arunca spre Lily. Ea nu se lasa mai prejos si incepu sa arunce cu orice fel de mancare pe care il gasea in jur. La sfarsit, cand epuiza toate sursele, il ameninta cu ultima sticla de bere pe care o mai aveau.
-S-o crezi tu! Ii zise el, si se napusti asupra ei. O lua in brate si o trase jos de pe masa. Apoi incepu s-o invarteasca in aer iar si iar pana cand se prabusira pe canapea. Statea in bratele lui si il privea inca razand.
-He he! Ciocolata!
Ii sterse obrazul si se cufunda in ochii lui adanci.
Dintr-un colt ii urmarea un spiridus de casa-copil, cu urechi lungi si ascutite. Vazu umbra unui tanar cu parul pana la umeri incolacindu-si bratele in jurul unei fete si imbratisand-o. Isi acoperi ochii si se intoarse cu fata spre perete.
*
Era aproape miezul noptii cand usa camerei se deschise si Laura vazu o Lily dansatoare intrand in zig-zag.
-Lily?
Isi duse un deget la buze si ii facu semn sa taca:
-Ssst!
Apoi se lasa pe spate si ateriza cu bratele deschise pe
pat cantand visator:
-I am the dancing queen.
*
Razele soarelui de vara abia treceau prin crengile dese ale salciei sub care se ascunsese Severus Snape. Statea sprijinit de trunchi si isi misca bagheta in cercuri visatoare. Inca un an la Hogwarts se sfarsise. Acum ca examenele trecusera, putea sta relaxat. Gandul il purta undeva pe parcursul primaverii cand el si Lily fusesera nevoiti sa intrerupa orele de aparare impotriva Magiei Negre. Parca abia ieri o tinea in brate in timp ce lacrimile i se scurgeau pe obraji. Fusese chiar a doua zi in care ar fi trebuit sa exerseze vraja Patronus, ultima de pe lista ghidului, fiind cea mai inalta treapta opusa Magiei Negre. Tatal ei suferea de o boala a Incuiatilor de ceva vreme si murise in acea zi. Severus nu se simtise niciodata mai aproape de sufletul ei ca in momentul in care ii fusese alaturi intr-un moment atat de greu. Apoi, dupa ce Lily se reintoarse de acasa, coliba in care exersau, fara ca nimeni sa stie, fusese daramata pentru ca Hagrid sa-si poata extinde gradina. Isi opri gandurile aici. Nu mai dorea sa-si aminteasca nimic trist.
Urmarind cu ochii miscarile circulare ale baghetei isi amiti de vraja Patronus care nu le reusise niciunuia. Ar fi fost un moment ideal sa incerce din nou, acum ca se simtea liber dupa un an atat de incarcat. Cauta o amintire vesela, una care sa il faca fericit. Era aproape sigur ca acel moment era legat cumva de Lily. Apoi isi dadu seama, ca nu era un moment anume cel care il cauta. Erau toate amintirile care il legau de ea, era anul acesta magic in care fusesera mai apropiati ca niciodata, era sentimentul ca se completau, se aveau unul pe celalalt, la bine si la rau.
-Expecto patronum!
Si atunci aparu. Creatura inconjura intr-un galop gratios salcia si, venind din spate, isi lasa capul argintiu pe umarul lui.
De undeva de departe, niste litere ondulate pe un pergament ii trecura prin fata ochilor: ,,Cred ca am experimentat ceva asemanator pentru ca ceea ce am vazut este putin probabil real.''
Atunci isi amiti totul: salcia, caprioara ... si inima i se stranse de fericire, apoi incepu sa bata de parca vroia sa-i iasa din piept.