Se ridica de indata si porni spre castel, aproape in fuga. Mai erau cateva ore pana cand trenul urma sa plece si bagajele lui inca se aflau in camera. Inima inca ii mai batea nebuneste cand isi aduna lucrurile, totul parea atat de departe si ireal... si totusi era adevarat. Si ea stia. Nu se putea sa fie altfel. Dar oare cum avea sa-i spuna? Un milion de idei ii trecura prin cap, pe tot drumul spre peronul din Hogsmade. Nu vedea in fata ochilor decat acel moment, derulandu-se tot mereu, de parca nu-l uitase niciodata, de parca abia se intamplase.
Ajuns pe peron, se uita neincetat dupa Lily. Prin multimea de Cercetasi nu putu s-o vada nicaieri. In schimb le vazu pe Laura si Miranda. Se strecura printre Viperini si ajunse in spatele lor, fara ca ele sa-l vada. O auzi clar pe Miranda zicand:
-Ce bine! Incepusem sa cred ca ii place de Snape ala. Si e demult cu el ?
Laura ridica din umeri si urca in tren, urmata de Miranda.
Severus ramase blocat. Le urmari cu privirea prin geam. Putin mai incolo de intrarea in compartiment era si Lily... un baiat blond, firav, cam de intaltimea ei, o tinea de mana. Severus se incruta pentru ca i se paru ca nu vede bine, apoi buzele i se departara si nu mai putu respira. Inchise repede ochii, se intoarse brusc si porni spre ultimul compartiment al trenului. Cu picioare tremurande, urca scarile si tranti usa. Se incuie pe dinauntru si trase perdeaua. Se aseza pe unul din locuri, apoi se intinse, cu fata in jos, acoperindu-si capul cu pelerina. Totul in jurul lui se darama cu viteza coplesitoare si simtea cum il ard ochii, apoi, pe fata-i alba ca marmura i se prelinse prima lacrima. Isi inclesta pumnii si vru sa loveasca, dar, in schimb, lasa bagheta-i sa cada pe podeaua de lemn si aseza langa ea, suspinand neincetat; si isi ascunse fata in maini de parca ar fi putut astfel opri raul de lacrimi ce urma. Ramase asa tot restul drumului.
*
Trenul se opri cu un zgomot asurzitor cand ajunse pe platforma peronului 9 ¾. Severus astepta ca restul pasagerilor sa coboare. Ochii inca mai ii erau umflati cand isi lua cufarul si parasi statia.
Se facu seara cand autobuzul Incuiatilor ajunse pe strada Fusului. Cobori cu gesturi mecanice si porni spre aleea ce-l ducea acasa. Nu putea sa-si dea seama daca tot ce se traia se derula cu o viteza ametitoare sau daca timpul se oprise. Uneori i se parea ca lucrurile care le cunostea nu le-ar mai fi vazut niciodata. Straniu i se parea sa apese pe clanta usii de la intrare, straniu i se parea sa treaca pragul si sa ajunga in camera-i neincapatoare, sa-si arunce pelerina de drum pe patul scartaitor.
Isi ingramadi cufarul intr-un colt si se uita cu ciuda la el, fara sa stie de ce. Apoi, dintr-un impuls de necontrolat, il lovi cu toata forta. Acesta se deschise cu un click scurt si Severus vazu deasupra tuturor lucrurilor, intr-o rama, o poza pe care, cu incantare, chiar el o asezase cu cateva ore in urma. I se paru ca trecusera ani de atunci.
Se intinse si o apuca in mana. Isi plimba degetele lungi pe suprafata ei. Din poza ii zambeau doua fete: a lui si a lui Lily. O facusera in timpul orelor de aparare impotriva Magiei Negre. Amandoi erau in aer, cu capul in jos, amuzandu-se de vraja pe care tocmai o inventase Severus. Lily ii facea cu mana si ii zambea. Nu-si putu abtine un zambet trist. Aseza poza pe birou, lasand urme pe praful dens care il acoperea, apoi ramase in tacere, cu privirea pierduta prin geam.
Dintr-o alta camera auzi o voce care nu i se parea deloc familiara. Nu isi putea aminti cand avusesera ultima data musafiri. Iesi, in varful picioarelor, pe hol, apoi intra in sufragerie, unde isi lipi urechea de usa alaturata a bucatariei. Era o femeie cu o voce vesela.
-Ce ma bucur ca ne-am intalnit. Daca nu te vedeam azi pe strada, din intamplare, probabil nu ne-am mai fi revazut vreodata. Zau ca nu stiu cum de ai reusit sa te ascunzi asa de bine atatia ani.
Apoi auzi replica venind din partea mamei lui. Aceasta pare destul de incantata de evenimente.
-N-a fost prea usor, trebuie sa recunosc. Tata ce mai face?
Ultima propozitie fu incarcata de tristete.
-Dupa ce ai plecat, te-a cautat o vreme fiindca era hotarat sa-l omoare pe... sotul tau.
Femeia se incurca evident la ultimile cuvinte, insa reusi sa-si recapete fluiditatea in vorbit:
-Apoi, cred ca stii si tu, dupa ce a renuntat, le-a zis tuturor ca ai fost rapita. A negat orice anunt din ziar cum ca te-ai fi casatorit. Au dat de bucluc editorii care au publicat anuntul ala. Ma intreb cum ar reactiona daca ar sti ca totusi are un urmas.
Urma o pauza, dupa care femeia continua :
-Nu prea seamana cu tine.
-Da, asa e. Cateodata imi aduce aminte de bunicul lui.
-E inalt?
-Intodeauna a fost. Si cand ma uit in ochii lui, cateodata il vad pe tata.
-Si... regreti ce ai facut? A meritat?
Severus astepta un raspuns din partea ei, dar tot ce auzi fura suspine. Apoi auzi pe cineva ridicandu-se de pe scaun si presupuse ca prietena ei o consola.
-Am vrut de multe ori sa ma intorc, continua mama lui printre lacrimi. Pe semineu tin mereu polen-zvarr, dar nu pot. N-am niciodata suficient curaj sa-l privesc in ochi dupa tot ce am facut.
Cat timp femeia incerca din rasputeri sa-i spuna ca totul va fi in regula, usa de la intrare se deschise cu un scartait. Severus fu sigur ca tatal sau se intorsese. Ii auzi pasii traversand holul. Un zgomot de enervare se auzi din camera lui, apoi strigatele invadara toata casa. Din bucatarie o auzi pe mama lui zicand:
-Hai repede! Dispari te rog! Nu vreau sa te vada.
Isi luara la-revedere in graba, dupa care se auzi un poc ! Severus stiu ca vrajitoarea Disparuse.
Pasii nervosi strabateau iarasi holul asa ca Severus se hotari sa se strecoare in bucatarie. Mama lui se intoarse surprinsa si se duse sa-l imbratiseze, evitand sa se uite in ochii lui. Era oarecum ironica situatia: amandoi incercau sa ascunda ca plansesera nu demult.
Imbratisarea nu dura mult, caci usa fu data de perete cu forta.
-Ce vrea sa fie asta? Parca am vorbit despre lucruri ciudate in casa.
Tatal lui avea in mana poza pe care Severus o asezase pe birou si o scutura cu forta. Vru sa spuna ceva insa, ochii tatalui sau se fixasera pe o pelerina de drum aruncata pe unul din scaunele bucatariei. Inainta cativa pasi, o lua in mana libera si se intoarse cu fata spre mama lui, infuriat de-a dreptul. Aceasta isi duse mainile la gura, de-a dreptul terorizata. Prietena ei o uitase acolo si acum, avea explicatii de dat. Se repezi la Severus si il dadu afara din camera.
In bucatarie incepura urletele. Mana lui Severus statea inclestata in buzunarul robei de la Hogwarts, in timp ce nervii ii erau intisi la maxim. Ii auzi cum isi aruncau reprosuri, strigand unul la celalalt. Tatal sau isi daduse seama ca pelerina apartinea unei vrajitoare si o acuza pe sotia lui ca dorea sa-l paraseasca. Apoi, totul se inrautati cand acesta ii gasi bagheta ascunsa intr-unul din buzunare.
Se auzira zgomotele unor obiecte prabusindu-se pe podea si un tipat ingrozitor il determina pe Severus sa deschida usa din nou. Intra exact in momentul in care tatal sau deschise usa sobei si ii arunca bagheta in foc. Dianutru incapura sa iasa scantei si un fum innecacios acoperi bucataria. Severus isi scoase bagheta, fara a se mai gandi la consecinte. Insa un brat tremurator ii cuprinse incheietura inainte ca acesta sa poata face vreo vraja. Intorcandu-se, vazu fata maimei sale contorsionata, cu pielea-i mov si gura-i incercand sa traga aer in piept. Se apropie de urechea lui si ii spuse:
-Nu fa vraji! Langa semineu... Conacul Prince, intreaba de Edward Prince. Acum!
Severus nu mai astepta sa ii spuna si altceva pentru ca intelese imediat ce ii cerea mama sa. O lua in brate, si o ajuta sa ajunga in sufragerie pe canapea. Culorile fetei i se schimbau neincetat si Severus putu sa-si dea seama imediat ca era vorba de ceva legat de faptul ca bagheta ardea in cealalta camera. Tusind, tatal sau iesi val-vartej din bucatarie. Cand il vazu, Severus apuca un pumn zdravan de polen-zvarr, il arunca in foc si zise hotarat:
-Conacul Prince!
*
Imaginea i se rotea ametitor in fata ochilor. Ateriza pe podeaua de marmura neagra. Isi ridica privirea din pamant si ochii i se atintira pe o bagheta intinsa amenintator spre el. Se indrepta, in timp ce bagheta cobori in dreptul pieptului sau. Severus privi in fata. La acelasi nivel cu ochii sai negri vazu, ca in oglinda, ochii celui care il amenintau. Erau ingustati de suspiciune, insa te puteai rataci in adancimea lor. Doar ridurile din jurul lor ii deosebeau de perechea ce ii studia.
-Cine esti ? urma vocea joasa din spatele baghetei.
Mantia lui de matase scumpa ii acoperea incheietura mainii, unde erau brodate literele ,,EP'', lasand la vedere niste degete lungi si gratioase. In alte circumstante, prezenta lui l-ar fi tulburat ingrozitor, insa acum nu avea decat putin timp la dispozitie.
-Nepotul dumneavoastra, ii raspunse, fara nici o urma de entuziasm in voce.
Acesta isi rasuci bagheta si ochii i se fixara pe emblema Viperinilor. Apoi il impunse cu aceasta.
-De ce ai venit?
-Am fost trimis dupa ajutor. Fiica dumneavoastra e in pericol. I-a fost aruncata bagheta in foc.
Vazu urme de soc pe fata lui.
-Unde e ?
-Strada Fusului, langa lac.
-Stai aici ! Ii porunci acesta.
Edward Prince se misca mai repede decat s-ar fi asteptat Severus. Si, intr-o clipa, disparu prin acelasi semineu prin care sosise si nepotul sau cu cateva momente inante.
Severus se aseza pe unul din fotoliile de langa semineul de marmura neagra si isi fixa ochii pe ceasul care se afla pe perete. Statu nemiscat timp de aproape o ora, mutandu-si ochii cand pe ceas, cand pe semineu. Nu veni nimeni sa-l anunte despre ce se intampla si nici bunicul sau nu se intoarse.
Cat de nefamiliar i se parea totul, desi era exact cum isi imaginase. Peretii erau aproape in intregime tapetati cu matase visinie, obiectele pareau a fi antice si valoroase, iar de jur imprejur erau numai carti de magie. Acestea il atrageau ca un magnet, intr-un mod inexplicabil. Isi frangea mainile de dorinta de a se apropia, de a le atinge, de a le deschide.
Dupa cateva ore bune de asteptare nu mai putu sa stea pe fotoliu. Se ridica si incepu sa se plimbe prin incapere, insa nu indrazni sa dea usile la o parte, pentru a vedea restul casei. In schimb, se uita pe geam si vazu k se intuneca. Chiar in momentul in care se intreba daca va veni cineva sa aprinda lumanarile, in spatele lui se auzi un poc!
Un spiridus de casa, cu urechile extrem de lungi, facu o plecaciune pana in pamant.
-Gerry primit ordine de la stapan sa arate la stapan camera lui. Rog sa urmati pe Gerry!
Severus ramase de-a dreptul uluit cand vazu mica faptura ca ii deschide usa si se apleaca asteptandu-l pe acesta sa treaca. Iesind in hol, vazu cat era de mare defapt casa. De acolo ii dadea cam trei etaje, plus mansarda. Spiridusul il conduse pana la etajul al doilea, unde un coridor larg il conduse la unul din apartamente. Il lasa pe Severus sa intre, dupa care disparu.
Inauntru i se pregatise deja cina. Fusese asezata pe o masa rotunda din coltul primei camere. De jur imprejur erau asezate diferite tablouri langa oglinzi imense. Se apropie si vazu ca pe fata lui erau urme evidente de oboseala. Chiar si la ora aceea, mai purta uniforma. Se intoarse spre dreapta si, trecand pe sub o arcada, ajunse in dormitorul lui. Patul cu baldachin acoperea o mare parte din camera. Mai era si un dulap cu sculpturi extravagante si o masuta pe care statea o singura lumanare, intr-un suport de portelan.
Nu stia exact ce o sa urmeze, insa ceva ii spunea ca nu ar trebui sa se astepte ca cineva sa-l mai anunte despre ce se intamplase.
*
A doua zi, dimineata, Severus se imbracase cu singura roba pe care o avea la el si se plimba de colo-colo prin incaperi. Asteptarea ii fu curmata de acelasi poc! ce il anunta de prezenta spiridusului. Dupa ce se inclina policticos ii vorbi:
-Stapanul va asteapta in camera de zi. Urmati-l pe Gerry.
Severus arunca o ultima privire in oglinda, inante sa iasa, ca sa se asigure ca arata prezentabil. Parul si-l pieptanase si il prinsese la spate, probabil pentru prima data. Se simtea pregatit sa-l infrunte.
Cand ajunsera la parter, spiridusul batu timid in usa, apoi intra temator iar vocea ii tremura cand spuse:
-Stapane.
-Pleaca, Gerry! Veni raspunsul sec din partea stapanului.
Severus trase aer in piept si pasi in camera. Toate obiectele din jur i se parura nesemnificative deoarece singura prezenta din incapere ii atragea atentia.
Edward Prince statea in spatele unui birou de stejar, imbracat intr-o roba lunga, neagra, cu tesaturi fine, asemanatoare celei pe care o vazuse cu o seara inainte, probabil la fel de scumpa, si batea cu degetele-i lungi in masa. Privirea nu i se dezlipi nicio clipa de pe Severus.
-Aseaza-te! Fu ordinul scurt.
Isi incrucisa bratele si apleca peste birou pentru a-l privi direct in ochi pe nepotul sau, care se asezase in fata lui. Il studie cateva clipe si apoi se lasa din nou pe spate, asezandu-se comod in fotoliu. Severus remarca faptu ca, pe birou, se aflau pene care scriau singure neincetat pe niste pergamente extrem de lungi. Le ingora toatal cand Edward Prince ii vorbi din nou:
-De unde ai stiut cum sa ma gasesti?
Severus se asteptase sa urmeze un interogatoriu si era hotarat sa raspunda onorabil la orice intrebare.
-Fiica dumneavoastra a stiut si mi-a zis.
-Decand stati pe strada Fusului?
-Tot timpul am stat acolo.
-Cati ani ai?
-Cincisprezece jumatate.
-Esti la Viperini?
-Da.
-Mai tarziu o sa mergi cu doamna Fairfax sa-ti cumpere haine de schimb.
Acesta isi freca barbia ganditor. Severus profita de momentul de tacere ca sa intrebe:
-Ce s-a intamplat aseara cu mama mea?
O privire patrunzatoare il facu sa-si dea seama ca intrebarile nu trebuiau sa fie puse de el. Primi totusi mai multe raspunsuri decat anticipase.
-Eileen va trebui sa raman pe termen nelimitat la Sf. Mungo. Stiai ca nu-si mai folosise bagheta de aproape patru ani? Asa ceva e inadmisibil. Nici nu e de mirare ca mai avea putin pana...
Se opri brusc, scrasnind din dinti.
-Am ajuns la timp, continua cu ura si un zambet malitios i se ivi pe fata.
Apoi se intoarse cu spatele la Severus si arata spre usa:
-Iesi!
*
Severus statu inchis in camera lui pana aproape la ora trei dupa amiaza, cand auzi o bataie in usa. Se duse sa deschida.
-Buna!
O doamna mai in varsta, cu parul gri, imbracata intr-o rochie eleganta, albastru inchis, statea in usa.
-Buna ziua! Ii raspunse el, aplecandu-si capul si facandu-i loc sa intre.
-Ti-a spus Edward ca o sa vin?
Severus aproba cu o miscare scurta din cap. Femeia zambi, apoi se aseza pe unul din fotoliile de langa masa din prima camera si ii facu semn si lui sa se aseze.
-Eu sunt sora mai mare a bunicii tale, odihneasca-se in pace.
Severus se intrebase la un moment dat cand o va cunoaste si pe aceasta. Nu stia nimic despre buncii lui, asa ca se incrunta cand auzi ca bunica lui nu mai traia.
-Imi pare rau ca nu ai cunoscut-o.
-Si mie, spuse sincer.
Ramasera intr-o tacere incomoda, pana cand femeia ii spuse:
-Imi cer scuze ca nu ma pricep sa fiu amabila cu tinerii. Foarte rar se intampla sa avem astfel de vizite. De obicei vin doar cunostintele importante ale lui Edward.
Severus scoase un sunet aprobator. Erau atat de multe lucruri pe care vroia sa le stie, dar nu isi putea da seama cum sa intrebe. Doamna Fairfax aproape ca ii citi gandurile.
-Esti ca pe o alta planeta aici, nu?
-Cam asa, se uita direct la ea. Femeia rase scurt.
-Si totusi, esti acasa acum. Cat de bine semeni cu bunicul tau. Ce ciudat suna... nu m-as fi gandit vreodata ca existi. Cred ca si Edward a fost la fel de surprins.
-Ce puteti sa-mi spuneti despre el ?
-Esti la Hogwarts de patru ani si nu ai auzit vorbindu-se de Edward Prince? Se uita mirata la el.
-Pai am mentionat odata ca mama ar face parte din familia Prince si toti s-au uitat cu apreciere la mine.
-Nici nu e de mirare! Tinere, bunicul tau e unul dintre cei mai importanti vrajitori. Atat de multa lume se teme de el incat nimeni n-a reusit sa demonstreze ca sunt adevarate zvonurile despre prietenia lui si... gata, ti-am zis destule! Daca vrea el, la momentul potrivit o sa-ti spuna. Haide sa plecam! Nu poti umbla toata vara in uniforma.
*
Trecusera deja aproape doua luni decand Severus se afla in Conacul Prince. In tot acest timp, putuse sa cutreiere intreaga cladire, gradinile si chiar strada pe care se afla. Era un cartier in care majoritatea locuitorilor erau vrajitori, insa nu se imprieteni cu nimeni. Avea alte ocupatii.
In prima saptamana, aproape ca nu iesi din apartamentul lui si nu se intalni cu nimeni, inafara de doamna Fairfax care il mai intreba din cand in cand daca doreste ceva. Ca sa nu se plictiseasca, ii ceru spiridusului de casa niste carti din biblioteca extrem de interesante. Inca isi mai amintea ceea ce vazuse in Expresul de Hogwarts si nu dorea sa ia legatura cu Lily, asa ca se ascundea in spatele lor.
Dupa trei saptamani, sosi si prima invitatie la cina, cu Edward Prince. De aici porni si rutina conform careia lua cina in fiecare seara impreuna cu el, doamna Fairfax si doi nepoti de-ai ei, mult mai in varsta decat Severus. Cateodata aveau si alti musafiri pe care Edward Prince ii primea in alta sala de mese, lasandu-i pe ceilalti membri ai familiei sa cineze singuri. In unele seri, lipsea cu totul, fiind mult prea ocupat sa mai ajunga la timp.
Abia in a patra saptamana, Severus aduna suficient curaj incat sa-si inghita mandria si sa-i trimita o scrisoare lui Lily. Ii era prea dor de ea ca sa se mai poata ascunde. Insa bufnita se intoarse cu scrisoarea inapoi. Nu stiu ce sa creada asa ca trimise alta bufnita. Dar si cea de-a doua facu la fel. Nu mai insista deoarece oricum nu se simtea pregatit sa vorbeasca cu ea cand stia ca era cu altcineva. Si in niciun caz nu ar fi putut s-o aduca in Conacul Prince si nici el nu indraznea sa plece.
Dupa o luna jumatate de asteptare, Severus fu chemat, pentru a doua oara singur, in prezenta bunicului sau. Tot ce auzi in ora in care statuse inchis in biroul lui ii vraji mintea instantaneu si complet.
De data asta, Edward Prince nu mai statea la biroul sau, ci pe tot parcursul discursului, se plimba neincetat prin birou, privind mereu la Severus care, la randul sau il urmarea, fara a schita niciun gest.
-Dupa cum probabil ti s-a spus sau stiai deja, tu esti unicul meu nepot. Familia Prince a fost respectata de-a lungul generatiilor si inca ramane printre cele mai infuente. Sangele pur mereu a curs prin venele noastre si mereu am sustinut formele ascunse de magie. Ca sa fii un membru al familiei cu drepturi depline, trebuie sa meriti asta. Sa fii cu adevarat exceptional. Te-am urmarit indeaproape in tot acest timp cat ai stat in Conacul Prince iar comportamentul tau m-a surprins in mod placut. Nu pui intrebari, nu vorbesti fara sa ti se ceara parerea, nu esti impulsiv, nu ai incercat sa faci risipa, profitand de situatia materiala pe care ti-am oferit-o. Pot sa vad ca esti cumpatat si inteligent, asa ca nu stiu daca intreg comportamentul tau s-a datorat faptului ca ai vrut sa faci o impresie buna. Daca acesta ar fi cazul, as fi chiar mai bucuros fiindca ai dovedi astfel niste calitati inegalabile. Nu s-a gasit inca persoana care sa ma sfideze prin prefacatorie si sa mai spuna povestea altora.
Aici facu o pauza ca sa-i analizeze reactiile. Insa, Severus nici macar nu clipi, fata lui ramanad inexpresibila si serioasa. Decand se mutase aici, parul nu ii mai acoperea haotic fata, ci era strans la spate mereu. Il facea sa se simta important si sigur pe el.
-M-am interesat la Hogwarts, continua el, si mi s-au spus diferite lucruri despre tine. Ai observat ca in ultima luna am lipsit destul de des. Acum iti voi spune si motivul: am luat decizia ca ai nevoie de putina practica, asa ca am aranjat cu toate afacerile iar, incepand de saptamana viitoare, vei veni zilnic in una din camerele de la parter. Sa ma fac inteles: vei dobandi abilitati cel putin remarcabile. Despre cazul contrar vom vorbi cu alta ocazie. Am vazut ca ai facut deja primul pas, fara ca eu sa-ti sugerez. Intreaga biblioteca iti apartine. Poti citi absolut orice.
Se opri ganditor.
-In legatura cu scandalul, nu esti obligat sa raspunzi la nicio intrebare. Ma voi ocupa sa nu fie nevoie de asa ceva. Oricum Tobias Snape n-o sa poata vreodata sa mai ajunga la tine sau la Eilieen. Si... va trebui sa-ti pastrezi numele pana termini scoala.
*
Aproape tot restul vacantei Severus fu pana peste cap de ocupat. Cand Edward Prince ii spusese ca are nevoie de practica nu se gandise nicio clipa ca va fi chiar el cel care se va ocupa de educatia lui. Lectiile erau de-a dreptul epuizante, insa rar se intampla ca Severus sa solicite o pauza. Din cate isi dadea el seama, reusise sa-i faca pe plac bunicului sau. Citise in mare parte toata istoria familiei, toate cartile cu idei revolutionare despre sangele-pur si Magia Neagra.
Pe langa toate lucrurile care le invatase, cel mai mult il atrageau lectiile de Potiuni si Occlumantie. Fata de Occlumantie avusese niste sentimente confuze. Il atragea extrem de mult si se dovedi priceput chiar din primele lectii. Insa ar fi dat sute de galeoni din averea ce urma s-o mosteneasca doar ca lectiile sa nu le fi facut cu Edward Prince. Severus stia ca orice miscare gresita ar fi putut fi cea care ar fi dat de gol sentimentele lui pentru Lily. Din acest motiv, se indepartase atat de tare de orice amintire legata de ea, incat, uneori treceau zile intregi in care isi inchidea mintea astfel incat sa nu se gandeasca la ea. Daca, din greseala, bunicul sau descoperea in mintea lui vreo amintire despre Lily, Severus isi canaliza toate sentimentele pe disconfortul creat de o posibila reintalnire. Astfel, spera ca bunicul sau va intelege ca nu are nicio dorinta ascunsa de a fi din nou alaturi de ea.
*
Vacanta se apropia de incheiere cand la Conacul Prince se anunta vizita unor persoane extrem de importante, venite din strainatate. Familia nu participa niciodata la astfel de reuniuni, insa, in aceea seara toti fusesera invitati sa-i primeasca pe oaspeti. Cu cateva ore inainte de sosirea lor, Severus fusese chemat in birou.
-Vreau sa imbraci in seara asta cea mai prezentabila roba pe care o ai. Ne vor vizita doua familii de care ne leaga o stransa prietenie, ca sa-i spun asa.
Ridica enigmatic o spranceana.
-Vreau sa fi prezent deoarece vor veni si doi tineri de varsta ta. Ma astept sa te porti onorabil cu ei. Vreau sa fii amabil, dar distant, sa impui respect. Nu uita cine esti. M-am facut inteles?
Severus il aproba cu o miscare politicoasa din cap, apoi se retrase in camera lui.
Doamna Fairfax il obliga sa isi ia singura roba albastru inchis pe care o avea in dulap. Apoi chiar insista sa-si puna un accesoriu pe care nu-l purtase niciodata, insa nu reusi sa-l convinga pe Severus.
Oaspetii sosira in timp scurt si, dupa primirea lor oficiala in hol, fura invitati in salon, unde ii asteptau membrii familiei, impreuna cu Severus. Cand usa se deschise, spre uimirea lui, printre vizitatori, il recunoscu pe Rockwood, unul dintre cei care il atacasera anul trecut. In momentul in care privirile li se incrucisara, Severus citi o surprindere pronuntata pe chipul acestuia, urmata de o privire tematoare spre parintii lui iar apoi spre Edward Prince. Lui Severus aproape ca ii veni sa ranjeasca de incantare, insa isi aminti ca trebuia sa pastreze un aer important. Se duse sa-i intampine pe musafiri. Fu prezentat pe rand ficarui adult. Cand veni randul lui Rockwood, ii stranse mana cu putere, simtind o deosebita placere in a se uita la fata lui, alba ca varul. Ultima persoana care ii fu prezentata era o fata, de varsta lui, nu prea inalta, nici prea slaba, cu parul negru, gene lungi si gratioase, imbracata intr-o rochie verde-smarald, stramta, avand un colier la baza gatului. Ii intinse mana incet si schita un zambet discret si misterios. Ochii ii slipeau a aroganta seducatoare.
Unul ditre cei prezenti in salon il informa pe Severus:
-Va fi colega cu tine la Hogwarts incepand de anul acesta. S-a mutat cu parintii tocmai din Irlanda.