Peronul era la fel de aglomerat precum si-l amintea Severus mereu. Anul acesta nu isi mai cara cuferele grele deoarece Edward Prince se ocupase ca nepotul sau sa fie escortat de catre niste persoane de incredere. Se gandea ca niciodata nu se simtise atat de singur si niciodata nu fusese atat de important. Parul si-l tinea in continuare prins la spate, iar acum avea o noua roba, dintr-un material la fel de pretios ca toate robele bunicului sau. Vazuse cateva priviri invidioase din partea colegilor sai. Desigur se raspandise vestea...
Severus inainta pe langa vagoanele ticsite de elevi, in speranta ca va gasi unul mai putin aglomerat. Cand se gandi sa urce intr-un din ele, se ciocni cu un viperin mai mic decat el atat de tare incat fu nevoit sa se dea inapoi cativa pasi. Cand acesta ridica privirea spre Snape, isi casca ochii. Il recunoscu indata: era fratele mai mic al lui Sirius Black, Regulus.
Regulus se fastaci putin si apoi il saluta respectos, chiar ii zambi amabil. Apoi se intoarse spre intrarea in compartiment si ii vazu pe Rookwood si pe viperinul blond si zise:
-A ajuns Severus Snape!
Viperinul blond, cel care il atacase pe Severus impreuna cu Rookwood anul trecut, pe nume William Malkin, facu un semn de indiferenta si disparu de-a lungul culoarului. In schimb, Rookwood cobori din tren si ii stranse mana lui Severus.
-Intra la noi in compartiment! Il batu pe umar, dupa care se pierdu prin multimea de pe peron.
Severus deja se obisnuise cu atitudinea pe care o adoptase Roockwood decand se intalnisera in Conacul Prince. Nu gasise alt compariment care sa-i convina mai mult, asa ca urca, avandu-l pe tanarul Black in spatele lui. Inautru Avery statea singur cu un exemplar din ,,Profetul zilei''. Il abandona pentru cateva secunde si ii stranse si el mana lui Severus. Chiar ca se raspandise vestea.
Regulus Black il privea acum cu ochii plini de admiratie. Il intreba cu o voce pitigaiata:
-Si cum a fost vara pentru tine? Am auzit ca ai stat in Conacul Prince.
-Mda, veni raspunsul reticent pe un ton jos, insotit de o aprobare din cap.
-Dar esti numai pe jumatate Price, asa e?
Severus se uita surprins la el. Regulus ii vazu expresia mirata si incerca sa glumeasca:
-Adica Semipur...Prince. Haha! Printul Semipur.
Avery isi ridica privirile din ziar si rase o data cu Regulus. Pana si lui Severus i se paru comic, asa ca zambi discret.
Usa compartimentului ramansese deschisa si abia atunci observara silueta unei fete care ascultase discutia lor. Intra miscandu-si soldurile lent si zicand:
-Severus e mai mult decat un print.
Apoi se apleca si, cuprinzandu-i fata in maini, il saruta lung pe obraz, acoperindu-l de un miros imbietor de trandafiri.
Inca il lua prin surprindere familiaritatea cu care il trata Despina decand o cunoscuse in casa bunicului sau.
-Va cunoasteti? Intreba Avery, cu o ridicare de spranceana.
Despina se asezase langa Severus si il luase de brat. Se uita urat la Avery si cu un aer atotstiutor ii raspunse:
-Edward Prince a aranjat sa fiu la Viperini, in anul 4, cu un an mai putin decat voi.
*
Severus ramase tot restul drumului in compartiment cu Avery, Black, Roockwood si Despina. Curand se alaturara si Dolohov cu o alta fata de la Viperini. Se dovedi ca peste vara totul se schimbase. Cu totii ,,uitasera'' de faptul ca tatal lui existase vreodata. Daca se gandea bine, pana si el uitase. Nu-si putea explica ce facuse Edward Prince ca sa intoarca lucrurile in favoarea lui si nu indrazni sa deschida subiectul.
Pe tot drumul de la peron pana in Marea Sala fu inconjurat de cei cu care statuse in compartiment si abia dupa ce incepu masa reusi sa se uite in voie dupa Lily. La inceput, n-o zari nicaieri si se temu ca ceva i se intamplase, dar apoi observa ca se ascundea undeva intre Laura si Longbottom. Parul ii crescuse peste vara si acum ii acoperea tot spatele. Parea ravasit si neingrijit. Statea intr-o pozitie care sugera ca era extrem de obosita, iar cand isi dadu mana prin par, Severus observa ca avea intiparita pe chip o expresie de tristete profunda. Se intreba de ce era in asa stare?
Chiar in acel moment se apropie de masa ei baiatul cu care o vazuse in tren la sfarsitul anului scolar. Se apleca si o stranse in brate. Gestul lui nu o facu mai fericita. Fata ramase la fel de suparata iar Severus intoarse capul pentru ca nu vroia sa vada mai mult.
De langa el, Despina ii zise mieros:
-Saptamana asta mergem unde mi-ai promis?
Severus facu un gest cu buzele care putea fi luat drept zambet.
-Am Istoria Magiei ultima ora marti.
-Perfect, ii raspunse ea rar, avem la acelasi etaj.
Se apropie mai mult de fata lui si il privi intens. Doar privirea ei putea sa-l tulbure intr-un mod atat de neinteles pentru el si doar parfumul ei putea sa-i creeze o asemenea stare de naucire. Dupa cateva momente, se retrase, rasufland greu.
*
In urmatoarele doua zile, Viperinii si Cercetasii nu avura decat Farmece impreuna. Se asezase bancile lungi cat mai aproape de Cercetasi in speranta ca Lily se va aproia, insa cand intra, fata nici macar nu se uita in jur si se aseza posomorata intr-un colt. Profesorul le dadu voie sa repete singuri niste vraji din anii precedenti asa ca Severus se gandi ca era ocazia potrivita sa se apropie de ea. Insa nu gasi momentul deoarece, dupa cum reusi sa-si dea seama, prietenii ei incercau din rasputeri s-o inveseleasca, roind continuu in jurul ei.
*
Cand Severus iesi de la ora de Istorie a Magiei, dintr-o sala alaturata ii vazu pe Viperinii din anul 4 imbulzindu-se afara. Despina isi prinsese parul negru la spate si pasi sigura pe sine spre Severus, cu un zambet enigmatic. Il lua cu incredere de brat si il intreba sarmant:
-Unde mergem prima data?
El ezita pentru cateva secunde, insa nu pentru ca n-ar fi stiut.
-Te duc sa vezi domeniul.
Coborara brat la brat pana in holul de la intrarea in Marea Sala. Acolo un sir de Cercetasi trecura pe langa ei. Inima lui Severus tresari cand le zari pe Miranda si Laura venind din fata si deja stiu ce avea sa urmeze. Miranda casca ochii cand o vazu pe stralucitoarea Despina la brat cu el, Laura se uita neincrezator la cei doi, iar din spatele lor, Lily privi pierduta spre el. Era prima data cand o vedea de aproape decand incepuse scoala. Ramase scocat cand ii vazu chipul. Oboseala si tristetea pe care le remarcase de la distanta nu se comparau. Observa ca avea pana si cearcane in jurul ochilor ei, care de obicei erau sclipitori si clari. Cu o voce infundata rosti un salut inspre el. O urmari, intorcand capul dupa ea. Nu avea de unde sa stie ce anume o durea atat de mult. Tot ce stia era ca il durea si pe el o data cu ea. Acum Severus intelegea cat de mila ii fusese si ei de el in anul precedent. Ar fi vrut sa se intoarca si s-o urmeze dar simti un brat firav inconjurandu-i mijlocul.
Se intoarse spre chipul perfect al Despinei si intalni zambetul ei seducator, apoi isi roti privirea si vazu alti Cercetasi privind uluiti la cei doi.
Isi continua drumul alaturi de ea.
*
In acest ritm trecura cateva saptamani bune la Hogwarts. Lily era mereu abatuta si Severus nu reusea niciodata sa afle ce-i cu ea. Intr-un week-end se intalnisera la biblioteca si fata reusi sa-i spuna ca totul e in regula si ca e preocupara de eseul pentru Potiuni. Era convins ca erau minciuni. Apoi fu inconjurata din nou de prietenii ei si Severus fu nevoit sa se indeparteze. Se intalneau doar in timpul orelor si abia daca schimbau doua vorbe legate de ore, in general.
Pe la sfarsitul lui noiembrie, Snape deja nu mai avea rabdare. Trebuia sa afle cu orice pret ce i se intamplase pe timpul vacantei. Dupa ora de Ierbologie, Severus ii vazu pe Longbottom si Laura, plimbandu-se alaturi de Mary Macdonald si ii veni o idee. Se apropie de cei trei si ii urmari indeaproape. La un moment dat, Laura il zari. Severus ii zise:
-Vreau sa vorbesc cu tine.
Fata se uita cu ochii ingustati la el, apoi le spuse prietenilor ei :
-Vin si eu imediat.
Se intoarse spre Snape si i se adresa:
-Da...?
-Vreau sa vorbim despre Lily.
Pe fata ei nu se citi nicio umbra de surprindere. Ramase cu bratele incrucisate, asteptand ca el sa continue.
-Nu stii de ce e asa de suparata?
-De ce nu o intrebi tu ?
-Nu vrea sa-mi spuna.
-Poate ca nu meriti.
Il privi sfidator.
-Nu inteleg, ce am facut?
-Aaa nu intelegi... raspunse ironic. Ia spune-mi, unde a fost Lily toata vara? Ai vorbit cu ea macar o data?
Severus ramase stana de piatra.
-Aaa deci sa inteleg ca nu... raspunse si mai ironic.
Laura dadu ochii peste cap. Severus nu mai stia ce sa-i mai spuna. Mai incerca s-o roage o data.
-Dar a patit ceva, asa-i?
-Nu pot sa-ti spun nimic. Intreab-o!
-Nu vrea sa-mi spuna!
-Si eu nu pot.
Se intoarse cu spatele spre el si vru sa plece. Snape isi freca mainile indecis.
-Laura! o striga el. Fata se uita la el peste umar si il zari cu bagheta in mana. Isi lua si ea bagheta, insa inainte sa o poata misca il auzi pe Severus zicand:
-Imi pare rau! Legillimens!
Apoi privirea i se incetosa si incepu sa zareasca imagini din trecutul ei pe care le uitase demult. Parintii ei o tineau de mana cand avea abia 5 ani si se aflau in fata unei case noi, in timp ce un baiat cu par negru si ciufulit ii facea cu mana de peste drum, mai multi tineri o ajutau sa deschida cadouri, jobenul magic ii soptea in urechi ,,curaj peste masura'', James Potter dansa cu ea la Balul lui Slughorn. Scenele se oprira din derularea rapida cand o tanara roscata statea aruncata peste un pat si plangea in hohote, in timp ce Laura o mangaia usor pe spate.
-Acum esti la mine acasa. O sa fie bine. Ce s-a intamplat?
Lily se ridica, isi sterse fata si cu ochii ingrozitor de umflati si rosi, se chinui sa vorbeasca printre suspine.
-Dupa ce a murit tata, mama era toata ziua cu ochii pe mine. Ne-a interzis mie si Petuniei sa facem lucruri periculoase. Dupa ce m-am intors de la Hogwarts m-a pus sa-i promit ca n-o sa-l mai vizitez pe Severus. Si azi am vrut sa ma duc la el, dar i-am zis ca merg in centru. Nu m-a crezut si m-a urmarit. Mai rau, a venit si Petunia dupa ea. Cand am ajuns la el acasa, au aparut de nicaieri vrajitori intunecati. Parca innebunisera... ne-au prins pe toate trei si ne-au intrebat daca suntem rude cu Tobias Snape. Au inceput s-o tortureze pe mama.
Aici izbucni in hohote de plans. Laura abia o calma.
-Apoi au vrut s-o omoare pe Petunia. Dar m-am pus in cale si am inceput sa trimit vraji in toate directiile. Nici nu stiu cum de am supravietuit. Au venit imediat cei de la Minister pentru ca nu aveam voie sa fac vraji si ne-au salvat ei. Si acum, Petunia m-a dat afara din casa pentru ca sunt un pericol pentru ele. Vor vinde casa cat de curand si se vor muta. Mama s-ar putea sa nu mai traiasca mult.
Urmara alte hohote de plans si intrebarea:
-Severus unde e? Ce s-a intamplat? Ce aveau cu tatal lui?
Laura ridica din umeri, apoi scena se schimba. Statea in fata casei ei, alaturi de James.
-Deci, ai aflat ceva? Il intreba Laura.
-Se face mare tam-tam ca Edward Prince si-a recuperat nepotul: adica pe Snape.
Laura se uita mirata la el.
-Edward...Prince? Adica adevaratul, pe bune... nu mai stia ce sa spuna de uimire. Si cu tatal sau... mai exista vreo indoiala?
-Nemernicii! Cred ca au fost in stare sa-l omoare. Si cand te gandesti ca e nimeni altul decat bunicul lui.
Pufni nervos.
-Se vede ca e mana dreapta a lui, cea mai de incredere persoana pe care o are, cel mai rau dintre Devoratori. Si cat de bine se ascunde. Haide sa nu-i spunem ei.
-Dar intreaba de Snape. Ce ii spunem?
-Ii spunem ca e la bunicul sau acasa si ca parintii lui s-au mutat.
Laura il aproba, dupa care spuse oftand:
-Ingrozitor...
Apoi el se uita sfasietor in ochii fetei.
-Cred ca nu ne asteapta vremuri prea bune. A inceput razboiul, sunt sigur.
In ochii ei incepura sa sclipeasca lacrimi si ultimul lucru pe care il vazu Severus fura bratele ei cuprinzandu-l pe James intr-o imbratisare.
-Protego!!! Se auzi strigatul ei, iar Severus fu imbrancit de forta vrajii. Cand isi reveni, ii vazu chipul contorsionat de furie.
-Cum indraznesti? Laura aproape ca urla de furie. Severus incerca sa se ridice, insa, dupa ce fata isi misca rapid bagheta, in jurul gleznelor lui se incolacira niste ramuri care il strangeau.
-Sa-mi citesti gandurile? Gandurile mele?
Severus incerca sa obiecteze insa ea indrepta bagheta spre el cu o smucitura:
-Silencio! Striga din nou. Dupa ce am avut incredere in tine si te-am sustinut? Crezi ca esti mai bun decat altii si o meriti pe Lily?
Severus incerca sa-si elibereze incheieturile, insa Laura continua sa arunce vraji asupra lui. Il tintui la pamant, inainte ca acesta sa poata scapa.
-Stupefy! Crezi ca imi pasa mie al cui esti tu nepot? Pietrificus totalus! Crezi ca ma poti trata de parca as fi cineva fara pic de curaj? Expelliarmus! Sa nu indraznesti sa mai faci asa ceva niciodata! Stupefy! Stupefy! Stupefy! Prostule!
Pleca de langa el, cu paru-i blond fluturand pe masura ce mergea cu pasi apasati. Il lasa pe pantul rece, complet pietrificat si fara bagheta. Dupa vreo zece minute incepu sa ploua marunt si i se facu mila de el. Il lasa acolo inca putin, dar apoi se intoarse, desfacand vrajile si pleca din nou, fara sa-i adreseze vreun cuvant. Severus isi ceru scuze din nou, insa Laura nu-l baga in seama.
*
Severus in sfarsit intelegea totul. Edward Prince ii demonstrase in repetate randuri ca avea o afinitate deosebita pentru Magia Neagra insa nu putea sti cat de departe mersese. Acum era sigur ca el avea un cuvant greu de spus in epoca ce promitea sa schimbe totul. Si Lily? Cu ea cum ramanea? Pentru ea l-ar fi infruntat, insa ea nu simtea nimic pentru el. Tot ce putea Severus sa faca era sa ramana prieten cu ea, cat de pe ascuns posibil. Decizia lui influenta tot anul cinci la Hogwarts. Cei doi se intalneau mult mai rar, departe de privirile curioase si nu vorbeau deloc despre ce se intamplase in vara. Din cate putea el sa-si dea seama, Laura nu spusese nicio vorba despre incidentul cu Occlumatia, lucru care il facea pe Snape sa regrete si mai mult ca se purtase atat de urat cu ea.
Ajunsese sa stea toata ziua inchis in camera sa, exersand noi vraji, frunzarind manualul de Potiuni si cartile pe care le primea mereu de la Conacul Prince.
*
Mai erau doar cateva luni pana la sfarsitul anului scolar cand Severus ii descoperi pe Viperini amuzandu-se deosebit de tare in camera de zi. Se aseza langa Avery si intreba:
-Ce se intampla?
-Mucliber a gasit un caiet de ala stupid al fetelor, in care scriu tot felu de tampenii, de genu ce le place si ce nu. O mai stii pe Marry Macdonald? Cica a completat si ea. Ii e frica de serpi si acu` ne gandim la ce ar putea Mucliber sa-i faca.
Viperinii ranjeau unul la altul. Dolohov continua:
-Daca am gasi un bong si i-am inchide pe amandoi intr-o camera...
Snape veni si el cu o idee care le atrase atentia tuturor:
-Putem sa facem serpi adevarati si fara bongi. E un farmec simplu.
-Te bagi? Tu faci serpii si eu o duc la ei, raspunse Mucliber
-Zii ca da, il batu Avery pe spate.
-Ne trebuie un plan bun ca sa nu ne poata da in gat cu nimic, continua sadic Mucliber.
-Am vazut-o cum se uita la mine, zise Dolohov, lasandu-se mandru pe spate. Spuneti-i ca vreau sa-i vorbesc. Si o aduceti la mine pe langa serpi, aproape de Padurea Interzisa, apoi o lasati sa se intoarca singura.
Cu totii rasera.
-Gata! Am hotarat! Severus ne face serpii si noi ne ocupam de partea in care o sa radem de ea din spatele copacilor.
*
Spre surprinderea lui Severus, planul le iesise atat de bine incat Mary nici nu avusese cum sa-i acuze pe Viperini. In schimb, Lily fusese foarte suparata pe cei care ii facusera ceva atat de sadic lui Mary. Nu rata nicio ocazie sa-i spuna lui Severus cat de tare dezaproba comportamentul lor. Snape se gandea cu groaza cum ar fi reactionat Lily daca ar fi stiut ca si el fusese implicat. Pe langa grija aceasta, mai avea una, mult mai mare: decand vazuse amintirea Laurei in legatura cu James Potter se gandea serios la posibilitatea ca acesta s-o placa pe Lily mai mult decat ar trebui. Acum ca Lily nu mai avea prieten, Severus statea cu ochii in patru pentru orice schimbare.
Cu putine saptamani inainte de examene, intr-o vineri, Severus statea alaturi de Viperini in curtea scolii, Despina tinandu-l de brat, cand le vazura pe Laura, Lily si Mary plimbandu-se la mica distanta de ei. Avery il coti me Mucliber si se intelesera cu totii din priviri sa se puna in calea lor. Fata care era cu Dolohov si Despina insistara sa vina si Severus. Cand le taiara calea celor trei fete Avery zise primul:
-Sarpe!!! Aratand spre pamant.
Mary tresari si toti Viperinii incepusera sa rada. Lily se infurie.
-Ia mai terminati cu prostiile! Nu sunteti buni de nimic altceva.
Mucliber se uita amenintator la ea si se apropie periculos de mult.
-Mai zii o data!
Cand Lily deschise gura ca sa-i raspunda la amenintare, Snape simti pericolul iminent si incerca sa destinda atmosfera pana nu era prea tarziu.
-Haide, a fost doar o gluma!
Lily isi intoarse brusc ochii-i de smarald ce straluceau a indignare si surpriza.
-Cum adica? Incerci sa justifici? Le iei apararea?
Rasul Viperinilor o enerva mai tare ca niciodata. Avery adauga pe un ton care sugera cat de evident era ceea ce avea de spus:
-Cum sa ne ia noua aprarea cand el a fost cel care si-a... fluturat bagheta. Ce serpi reusiti! N-am mai vazut asa ceva, termina ironic.
Lily isi muta privirea necontrolat cand de pe chipul badjocoritor al lui Avery cand pe chipul impietrit al lui Severus. Intr-un final, aproape ca sopti:
-Imposibil! Severus nu ar face asa ceva.
-Uuuu, Severus, o imitara ei.
-Spune-le, te rog!
Snape se uita la ea fara a schita vreo miscare. Incepea sa-l cuprinda panica. Tot ce putea sa spere era ca Lily sa nu spuna vreo prostie.
-Severus e cel mai priceput dintre voi la Aparare Impotriva Magiei Negre! Stie vraji pe care voi nici nu le visati. Spune-le, Severus! Spune-le ca stii sa faci pana si un Patronus. Spune-le ca anul trecut m-ai ajutat sa invat vraji impotriva Magiei Negre.
Severus ingheta de-a dreptul. Simti privirile tuturor atintite asupra lui.
-Habar n-am despre ce vorbeste, zise el cu un glas pustiu.
-Ce-i ala Patronus, intreba Mucliber buimac.
-E cea mai inalta treapta opusa Magiei Negre si Severus poate sa-l
faca! Haide arata-le!
Lily mersese prea departe. Ea inca nu stia
ca ii reusise patronusul cu totul si cu atat mai putin ce forma avea.
Si cum putea sa i-l arate? Asa, de fata cu toti. Ce idee! Nici nu
putea sa se gandeasca ce s-ar fi putut intampla daca ar fi stiut cu
totii ce simte pentru ea. Se intoarse spre Viperini si nega totul cu
o miscare din cap.
Lily ramase bulversata de atitudinea lui.
-Esti un las! Striga ea. Nu ai curajul sa recunosti ce esti cu adevarat! Un las, de o mie de ori las si ,,prietenii'' tai nu sunt nimic mai mult decat o adunatura de oamneni sadici, ingrozitori.
Laura si Mary o prinsera de bratele care ii tremurau de indignare si o trasera imediat de acolo. In tabara Viperinilor, Despina il tinea pe Avery, fata cealalta pe Dolohov iar Severus pe Mucliber. Se auzeau strigatele lor: ,,sange-mal'' si altele mult mai putin politicoase.
Spiritele se linistira abia spre seara. Severus se uita in gol spre focul din semineu si strangea cu forta un pahar in mana. Era extrem de suparat pe Lily pentru scena din ziua respectiva. Se gandi ca nu avea de ales decat sa-i explice... ce sa-i explice? Stranse paharul cu forta. Gandurile ii fura intrerupte de Regulus Black :
-Am auzit ca v-ati certat cu Evans. A prins tupeu fata decand e cu Potter.
Paharul se facu tandari in mana lui Severus.
-Ce ai zis?
-Cine? Eu? Ca e cu Potter. L-am auzit pe ratatul de frate-mio zicand.
*
-Severus, ce-i cu tine? De ieri esti mai tacut ca niciodata. E sambata seara! Hai inveseleste-te si tu, ii spuse Rookwood, batandu-l pe spate.
Severus se uita urat la el. William Malkin se apropie de ei si, facandu-le cu ochiul le sopti.
-Stiu ce ar putea sa-l inveseleasca. Am facut rost de o sticluta de ,,7 minute de magie''.
Rookwood casca ochii, nevenindu-i sa creada.
-Ce zici? Ai tupeu sa joci? Se uita de sus arogant.
Severus ingusta ochii si ranji triumfator:
-Aduna lume!
In nici cinci minute, celor trei baieti li se alturara Dolohov, Mucliber, Avery si Carrow, fiecare aducand alte sapte fete, printre care si Despina, ce purta o rochie pana la genuchi de un albastru intens, de catifea, cu un colier de perle negre. Se asezara toti intr-o incapere in jurul masutei pe care era asezata sticla.
-Gata? Intreba William.
Cu totii aprobara, iar acesta scoase dopul. Cand dopul fu indepartat se auzira sapte pufaituri consecutive si in jurul lor aparura sapte usi in culorile curcubeului, in timp ce fiecare fata se trezi cu o pamblica legata in jurul incheieturii mainii drepte, colorata intr-una din culorile respective. Severus privi in jur si observa ca pamblica Despinei parea ca facea parte din imbracamintea ei deoarece era violet. Celelalte fete isi examinau cu incantare culorile.
Rookwood ridica sticluta spre fete si rosti:
-Noroc fetelor!
Apoi lua o ighititura si lichidul din interior se prefacu in verde deschis iar Rookwood disparu. Toti aratara spre fata care avea pamblica verde si printre aplauze si fluieraturi zisera:
-Magia florilor!
Dupa care, aceasta intra in incaperea cu usa verde, rosind puternic.
Cu avant, Avery lua urmatoarea inghititura si disparu dupa ce lichidul se transforma in albastru. Printre aceleasi urale urmate de ,,magia apelor'' o fata mica de statura si bruneta disparu dupa usa albastra.
Apoi Carrow disparu cu cea mai inalta dintre ele in spatele usii galbene cu numele de ,,magia soarelui''. Mucliber fu urmatorul care dori sa incerce, insa William il opri cu un gest scurt si ii intinse sticla lui Severus. Se privira in ochi timp de cateva secunde dupa care Severus lua hotarat sticla si inghiti. Lichidul era incredibil de dulce si imediat simti ca tot corpul ii era atat de usor incat parca zbura.
Ultimul lucru pe care il vazu fu culoarea violet si auzi undeva in spate soptindu-se ,,magia noptii''. Totul in jur se dizolva si cand imaginea i se forma la loc simti ca statea jos pe ceva tare insa nu putea sa vada altceva in jurul lui fiindca intunericul acoperea totul. Auzi o usa deschizandu-se si vazu o silueta bine conturata. Dupa ce usa se inchise la loc simti cum fata se apropia de el cu pasi lenti, in timp ce deasupra lor aparusera scanteieri galbene, asemenea unor stele pe cerul noptii. De nicaieri incepu sa cante o vioara ce rasuna in toate ungherele incaperii. Pasii ei incetara si Severus simti prezenta-i tulburatoare. Silueta se apleca pana ce privirile lor profunde se intersectara. Mainile ei ii cuprinsera fata si se plimbara de-a lungul ei, apoi se infipsera in parul lui, desfacandu-l lasandu-l sa cada, lung cum era pana la umeri. Fara sa-i dea drumul, se aseza lent la el in brate si isi apropie fata atat de tare de a lui incat putea sa-i vada genele lungi insotind pleoapele ce se lasara. Inchise ochii si lasa parfumul ei de trandafiri sa-l invaluie complet in timp ce buzele li se contopira intr-un sarut intens.
*
Trecuse aproape o saptamana decand se terminasera examenele si Severus Snape statea nervos in spatele unui birou din camera de zi. Inca nu isi putea da seama cum de fusese atat de prost incat sa-i spuna ,,sange-mal''. Si cum putuse sa creada ca Lily ar fi fost cu Potter? O auzise clar refuzand o intalnire cu el, dar prea tarziu... deja ii spusese... si acum nu mai avea cum s-o convinga Lovi cu pumnul in birou si se intoarse cu fata la perete. Doua maini ii inconjurara spatele si ii soptira:
-In curand o sa ne intoarcem acasa. Sper ca o sa ma vizitezi!
Fara a-si intoarce capul spre Despina, raspunse:
-Nu cred ca o sa am timp. Sper sa ai o vara placuta.
Despina il privi de sus si ii raspunse arogant:
-Cu siguranta o sa fie asa, cu sau fara tine.
Apoi ii intoarse spatele si se alatura celorlalti Viperini din camera de zi.
*
Ultima zi de scoala nu aduse mai multa fericire nici pentru Lily si nici pentru Severus. Lily era convinsa ca facuse o alegere buna cand se indepartase de Severus desi nu putea sa nu-i fie dor de el. Fusesera prieteni foarte buni si toate intalnirile cu el de peste an ii adusera liniste dupa intamplarile din vara. Urma sa se duca din nou la prietena ei, Laura si stia ca Severus va merge din nou in Conacul Prince. Drumurile lor erau despartite acum, cu siguranta. Cand parasi portile castelului, il vazu pe Severus pentru ultima data privind taios spre Despina si viperinul blond, William, ce acum era considerat cel mai chipes din anul lor. In anul urmator urmau sa se transfere amandoi fiindca parintii lor considerau ca Hogwartsul este depasit. Lily se intreba daca intr-adevar se intamplase ceva intre Severus si Despina si parca nu ii era indiferent. Dar trebuia sa-i fie... trebuia!