-Mai sus garda!
Un bluestem puternic il impinse cativa metri.
-Mai sus am zis! Vocea puternica rasuna in toata incaperea in timp ce un alt blestem il inconjura din toate partile si il tranti la pamant. Isi reveni la timp si puse o bariera deasupra lui inainte sa fie zdruncinat din nou. Apoi se rostogoli cu indemanare si, derutandu-l pe Edward Prince cu un blestem trimis haotic, castiga timp si il lasa fara bagheta apoi ii imobiliza mainile de piatra rece a peretelui. Cu un ranjet pasi cu ambele baghete in mana si se opri in dreptul chipului uluit.
-Cat progres! Zise Edward Prince, eliberandu-se din stransoare si recuperandu-si bagheta.
Snape se aseza pe marmura umeda a salii rasufland greu. O mana hotarata se lasa pe umarul sau si il stranse cu forta. Ochii sai cautara cu neliniste perechea identica.
-A trecut mai mult de un an decand ma ocup de educatia ta si pana acum nu am avut motive serioase sa ma indoiesc de capacitatile tale. Ai facut fata antrenamentelor si mi-ai urmat toate indicatiile. Desigur, se poate si mai bine si astept sa devi mai priceput. Insa despre altceva tin neaparat sa-ti vorbesc. Exista un motiv pentru care sunt atat de apreciat de catre ceilalti ca noi. Eu sunt cea mai de incredere persoana a Lordului Intunecat si probabil sunt singurul care banuieste ceva despre secretul lui suprem. Iar motivul pentru care am tinut cu ardoare sa am grija de educatia ta probabil il intuiesti in acest moment.
Severus urmarea cu lacomie fiecare cuvant rostit. Edward Prince isi inclina capul spre el si tanarul se pierdu in profunzimea ochilor sai.
-Vreau ca tu sa fii cel care va duce secretul mai departe si tind sa cred ca vei fi si cel care il va afla in intregime.
Fara sa-si dea seama, Severus isi intredeschise buzele de uimire.
-Insa, exista totusi ceva care ma impiedica sa ti-l dezvalui. In timpul exersarii Occlumatiei am dat peste diferite bariere puse de tine care ma impiedicau sa vad anumite sentimente ale tale fata de o persoana...
Termina propozita pe un ton taios, in asteptarea unei reactii din partea lui Snape. Acesta isi stranse buzele si isi inclesta dintii frustrat.
-Deci stii despre ce vorbesc.
Se apropie mai tare de el si ii impunse pieptul cu un deget lung.
-Asculta-ma tinere, in conacul meu nu se intampla nimic despre care sa nu aflu. Poate ca ti-ai ascuns gandurile atat de bine incat sa nu le pot vedea, insa ardoarea cu care ai trimis scrisori ,,pe ascuns'' toata vara asta te-a dat de gol. Stiu ca exista cineva in gandurile tale care nu are ce sa caute acolo. Si asculta-ma bine, ai termen pana la sfarsitul anului 6 sa renunti definitiv la ea, daca doresti sa ai posibilitatea de a-mi ocupa locul in noua societate pe care Lordul Intunecat o va crea. Si o va crea, sa nu ai nicio indoiala!
*
Pe tot parcursul verii Severus avu timp suficient sa ia o decizie. Avea doua posibilitati: sa continue sa insiste ca Lily sa-l ierte pentru intamplarea din ziua examenului, sa fie din nou prieteni si, cand va gasi momentu, sa-i marturiseasca sentimentele iar apoi, daca aceasta il va accepta, sa infrunte furia bunicului sau. A doua optiune presupunea sa ii evite prezenta timp de un an si sa o lase in continuare sa fie deceptionata de comportamentul lui, iar dupa ce va detine parte din secretul Lordului Intunecat sa-i explice totul.
Erau ultimile zile din vacanta cand Severus se duse pentru a patra oara in salasul bufnitelor. Privi de jur-imprejur gradinile conacului Prince de pe geamul inalt al turnului apoi se intoarse spre bufnitele care il priveau fix. Se intoarse din nou spre domeniu. Si atunci deveni constient. Avea posibilitatea de a fi cel care detine cea mai pretioasa informatie a lumii vrajitorilor. Intr-un an avea sa devina unul dintre cele mai importante piese in razboiul lor fara ca cineva sa o stie. Ar fi avut o putere decisiva in tot cea ce urma sa se intample. Trebuia doar sa stea departe de ea un an... doar un an. Ce mai conta un an? Era un sacrificiu care putea sa-l aduca intr-o pozitie in care ar putea s-o protejeze si sa o pastreze pe Lily pentru totdeauna. Altii ar fi depins de el si nu el de altii.
Baga mana brusc in buzunar si scoase un plic care avea scrisul sau impregnat cu cerneala neagra. O mototoli in pumn dintr-o miscare. Se opri pentru un moment, in care o duse la piept si sopti doar pentru el.
-Un singur an. Promit, Lily!
Apoi ridica bagheta.
-Incendio!
Bucata de hartie lua foc imediat si se prabusi pe podeaua murdara. Snape parasi incaperea.
*
Caldura invada toata incaperea. Lily nu isi putea aminti cand fusese ultima data atat de cald in casa parintilor Laurei din Londra. Fata statea intinsa pe patul din dormitorul care fusese al ei pe parcursul ultimilor ani. In dupa amiaza aceea, se intelesesera cu James Potter, Sirius Black si Remus Lupin sa astepte toti cinci rezultatele examenelor din anul respectiv. Nu-i venea sa creada cat de multe se schimbasera pe parcursul anului 6. In timpul vacantei trecute se gandise de multe ori sa-l ierte pe Severus si sa redevina prieteni si recitea des cele trei scrisori pe care acesta i le trimisese imediat dupa terminarea anului 5. Dar dupa inceperea anului 6, se parea ca Severus se razgandise si nu mai dorea ca ea sa-l ierte. Tot anul nu se uitase in ochii ei nici macar o data, iar Lily nu ii surprinse deloc privirile atintite asupra ei, cum obisnuia des s-o faca. Atunci cand drumurile lor se intersectau reusea mereu sa se ascunda de ea si astfel sa treaca mereu fara a o saluta macar. Ar fi vrut sa-l ia deoparte si sa-i vorbeasca, insa mandria ei o impiedica. Nu ajuta mult nici faptul ca Miranda si Mary ii repetau mereu cat de mult se implicase in Magia Neagra si ce contributie avea familia lui in razboi. Asa ca Lily statea acum cu privirea atintita pe tavan, ascultand bataile ceasului si rememorand evenimentele ultimului an.
Se gandea mai ales la cat de mult se schimbase relatia ei cu James Potter si gasca lui. Laura isi dorea sa stea cat mai mult in preajma lor si Lily, la inceput, nu avusese de ales. Insa, cu timpul, nu o mai deranja atat de mult compania lor. Era o consolare sa-si gaseasca prieteni in asemenea momente. Razboiul impotriva lui Voldemort se pornise cu adevarat. Poate acest fapt fusese cel care ii adusese pe toti impreuna. Parintii lui James si cei ai Laurei aveau o relatie foarte stransa si toti patru faceau parte din Ordinul Phoenix. Povestirile lui James despre ordin erau cele care o atrageau cel mai mult pe Lily, mai ales datorita faptului ca era constienta de calea ei mai departe. Nu avea de ales. Fie se alatura ordinului si lupta pentru inlaturarea lui Voldemort, fie suporta consecintele faptului ca avusese parinti Incuiati.
Strigatul Laurei o readuse la realitate.
-Lily! Haide jos! Au venit mai devreme.
Lily cobori scarile si ii intalni pe cei trei. Din sufragerie se auzeau voci entuziasmate povestind. Lily presupuse ca si parintii lui James venisera in vizita. Se salutara iar apoi pornira toti spre gradina din spatele casei in cautare de racoare. Copacii imensi ii inconjurau din toate partile si era imposibil sa nu isi doreasca sa stea intreaga zi in casuta din lemn. Se asezara de jur-imprejurul mesei si scoasera setul de carti magice. Acum ca se aflau intr-un loc mai racoros, puteau sa se amuze in voie de mesajele haioase care apareau pe suprafata cartilor si ii tachinau in timp ce jucau.
James se asezase langa Lily si ii arata cum cartea ii sugera sa nu se mai chinuie atata sa-si zburleasca parul pentru ca si-ar putea cumpara oricand gel de par de-al Incuiatilor. Lily ii zambi amuzata si intoarse o carte de-a ei ce o sfatuia sa ii cumpere ,,baiatului chipes'' de langa ea un fixativ. Rasera amandoi, dupa care continuara jocul.
Dupa cateva alte mesaje legate fie de ochelarii lui rotunzi, fie de bluza prea lunga, ii aparu mesajul: ,,Haide, fa-i cu ochiul! Stiu ca vrei!''. Se uita spre Lily, apoi in stanga si in dreapta la ceilalti si, vazand ca erau prea ocupati scoase un ,,pssst'' spre Lily. Cand fata se intoarse ii facu smecher cu ochiul, apoi ii arata cartea. Ea reusi sa citeasca fraza cu putin inainte sa se schimbe in ,,Acu si tu! Stiu ca vrei!''. Rase scurt dupa care ii facu si ea cu ochiul, zambind larg.
Dupa ce reluara jocul, mesajul lui James se schimba intr-unul mult mai indraznet : ,,Nu fa de rusine renumele tau de Strengar ! Spune-i ca o placi !'' se uita incremenit la carte apoi isi muta ochii spre Lily care privea cu aceeasi expresie cartea ei. Ochii lor se intalnira si pentru un moment ramasera inmarmuriti amandoi. Apoi James isi lua inima in dinti si ii spuse provocator:
-Iti arat si eu daca imi arati si tu!
Lily se uita cand la carte, cand la James. O intoarse cu o usoara retinere si cu o mana usor-tremuranda. Ca si Lily, James reusi sa citeasca ,,Spune-i! Spune-i ca ti se pare dragut!'' cu putin inainte ca mesjul sa se schimbe in ,,Vreau sa fim impreuna!''. James inghiti in sec.
-Randul tau, ii spuse Lily timid.
Acesta intoarse cartea lui spre Lily si dupa ce mesajul anterior disparu, un al doilea mesaj aparu: ,,Imi place de tine. Vreau sa fii iubita mea.''
Lily isi intoarse capul in alta parte si incerca sa fie atenta la orice altceva. Insa obrajii ei rosi o dadura imediat de gol. Cand simti ca incep sa arda se fastaci si nu reusi sa se uite la James. Acesta la randul lui se daduse atat de tare pe spate incat daca se mai lasa mult in scaun s-ar fi rasturnat cu totul. Amandoi isi intorsesera cartile cu fata in jos si nu indrazneau sa le intoarca. Dupa cateva momente de suspans, schimbara niste priviri rapide si James apuca hotarat cartea, intorcand-o astfel incat doar el sa poata vedea mesajul ,,Ia-o de mana, inteligentule!!!''. Lily se intinse si ea s-o intoarca, dar inainte sa vada ce scria, mana lui James o cuprinsese in intregime pe a ei, intr-o stransoare din care nu vroia sa se mai elibereze. Mainile lor alunecara sub masa, unde nu putea nimeni sa vada iar degetele lor se impletira strans.
Sirius isi puse cartile pe masa triumfator. Tocmai gastigase pentru a patra oara consecutiv si toti urmau sa primeasca o pedeapsa pe masura imeginatiei sale. Insa nu reusi bine sa se bucure de succes, ca dinspre directia casei Laurei se auzi o explozie urmata de alte bubuituri zguduitoare. Iesira toti alarmati din casuta de lemn. O alta explozie zdruncina pamantul de sub picioarele lor. Laura se pregatea s-o ia la fuga spre intrarea din spate cand Lupin o prinse de mijloc aratand spre usa din lateral. Mama Laurei fugea spre ei, cu fata zgariata si cu urme de praf pe roba ei, ducand in mana vaza ei preferata din sufragerie. Se opri in fata lor gafaind.
-Mama, ce se intampla? intreba Laura speriata de felul in care arata mama ei.
-N-avem timp. Portalul asta va va duce acasa la Remus, raspunse pe nerasuflate aratand spre vaza din bratele ei.
Se intoarse spre el.
-Spune-le parintilor tai ca am fost atacati. Sa se grabeasca. Suntem doar patru si nu mai rezistam mult. Veti lua toti portalul si nu va veti misca sub nici o forma de acolo. Ne-am inteles? Grabiti-va!
Puse vaza pe pamant, dupa care o imbratisa pe Laura si ii sopti ceva la ureche. Apoi se facu nevazuta in ceata ce se asternuse in jurul lor.
-La trei, toata lumea! Se auzi vocea lui Lupin. Incepu numaratoarea inversa.
Ultimul lucru pe care Lily il vazu fu semnul intunecat stralucind deasupra lor, apoi auzi vocea Laurei strigand ,,nu'', dupa care fu trasa in tunelele portalului.
Aterizara zgomotos pe podeaua familiei Lupin. De indata aparura in jurul lor fetele familiare ale unor membri ai Ordinului. Ii ajutara sa se ridice sa se ridice in timp ce Remus le explica tot ce se intamplase. Lily se aseza tremurand pe canapea si simti bratele lui James strangand-o intr-o imbratisare puternica. Strigatele Laurei o facura sa-si revina din soc. Toti adultii din incapere inconjurasera portalul.
-Asteptati-ma! striga Laura, incercand in zadar sa se smuceasca din bratele lui Sirius ce o tinea strans. Vin si eu! Nu plecati fara mine! Da-mi drumul, Sirius!
Insa cu totii disparura lasandu-i in urma pe cei cinci adolescenti daznadajduiti.
Laura se prabusi pe podea si lacrimile ii inundara ochii. Lily se elibera din stransoarea lui James si isi imbratisa prietena.
-Linisteste-te! Mama ta n-a vrut sa ajutam. Chiar nu putem face nimic.
-Nu inca.
Se intoarsera cu totii spre James. Acesta, asezandu-se in genunchi, puse o mana decisa pe umarul Laurei si, privind-o adanc in ochii ei de smarald spuse:
-Mai avem un singur an la Hogwarts si apoi ne vom alatura si noi Ordinului Phoenix. Vom lupta impotriva lor si vom invinge. Impreuna...
Se alaturara Sirius si Lupin.
-Asa o sa fie! Intari Sirius.
-Iti promitem! Zise si Lupin.
Apoi se contopira cu toii intr-o imbratisare inflacarata.
*
-Intra!
Doamna Fairfax ii deschisese usa ceremonios si se dadu imediat in laturi ca sa-i faca loc tanarului Snape.
Era pentru prima data cand intra in dormitorul lui Edward Price. Camera era slab luminata de o sigura lumanare ce plutea in dreptul unui fotoliu. Cel care ocupa locul avea fata extrem de alba si se parea ca facuse efoturi supra-omenesti sa se ridice din patul de alaturi. Severus se apropie de el si se opri in fata lui. Isi pelca respectos capul dupa care ii vorbi.
-Am dorit sa va vorbesc neaparat deoarece a trecut ragazul de un an pe care mi l-ati dat. In tot acest timp am facut absolut tot ce mi-ati cerut iar acum am venit sa aflu acel secret intunecat despre care mi-ati vorbit.
-Hmm... ai venit sa-ti revendici drepturile.
Vocea lui ragusita era abia o umbra a celei care fusese odata. Severus aproba. Mana slabita arata spre o carte pe care el nu o observase. O lua in mainele sale si ii studie coperta prafuita si invechita. Nu avea niciun titlu si o parte din foile ingalbenite de vreme era desprinse. O deschise cu precautie si vazu ca era scrisa cu rune. Se uita intrebator in ochii tulburi ai lui Edward Prince.
-Tu habar nu ai cum am ajuns sa strang o asemenea avere. Mda... multa lume nu stie adevarul. Unii spun ca am investit bine banii care mi-au ramas mostenire, insa defapt totul se datoreaza cartii pe care o tii in mana.
Se uita cu aroganta lui specifica.
-Cea mai complexa carte despre horcruxuri care s-a scris vreodata. Nu cauta numele meu acolo caci numai un nesabuit s-ar semna ca autor. Ultima persoana cunoscuta in istorie care a avut horcruxuri a facut parte din familia noastra.
Se opri sa rada ironic.
-Probabil inca mai traiesc fiindca Lordul Intunecat crede in mod stupid ca exista posibilitatea ca eu sa am horcruxurile mele.
Lui Severus i se paru ca observa un usor tremur de dezgust in vocea lui.
-Chiar la inceputul ascensiunii lui m-a cautat. Iti poti inchipui cam cat de greu i-a fost sa ajunga la autorul necunoscut al cartii. Deci poti deduce si singur care este cel mai intunecat secret pe care l-am pastrat in toti acesti ani.
Severus ramase inmarmurit. Ascunse automat cartea sub pelerina-i neagra.
-Si partea cea mai intunecata inca nici nu o stii. Probabil ai auzit de vrajitori care si-au faramitat in doua sufletul. Ei bine, Lordul Intunecat era interesat sa afle cum se poate sfasia sufletul in mai mult de doua bucati. Nu ti-as fi dezvaluit niciodata secretul daca nu as fi fost convins ca iti poti inchide mintea astfel incat el sa nu afle vreodata ca mai exista o persoana pe lumea aceasta care i-l cunoaste. De aceea, din momentul acesta vei ascunde aminitrea asta undeva adanc in memoria ta si te vei purta ca si cum n-ai fi auzit niciodata tot ce ti-am zis.
*
Intors la Hogwarts pentru ultimul an acolo, Severus se hotarase sa-i marturiseasca lui Lily absolut tot ceea ce simtea pentru ea si sa-i explice totul. Acum ca aflase despre horcruxurile lui Voldemort stia cat de temut putea sa fie o impotrivire a sa de a se alatura Devoratorilor. Insa era pregatit sa-i infurnte. Dar pentru a face asta, trebuia sa astepte varsta majoratului, asa ca pana in februarie, Severus statu cat mai departe de Lily, ca sa evite orice tentatie. Acum ii era mult mai usor deoarece in ultimul an nu mai aveau ore cu alte case.
Pe la inceputul lui martie insa, nu mai avea rabdare. Se plimba tot mereu pe coridoare in speranta ca o va intalni. Intr-o vineri dimineata, dupa ora de potiuni veni si momentul pe care il astepta. In ingramadeala de pe coridoarele stramte ii vazu parul roscat strecurandu-se prin multime. Incerca sa ii iasa in cale, dar, cu putin inainte de a ajunge fata-in-fata cu ea, fata o coti spre stanga si intra in camera unde Slughorn isi tinea de obicei orele. Lily vazu si ea ca Severus incerca sa ajunga la ea, dar primul impuls al ei fu sa-l evite. Profesorul Slughorn o astepta asezat in spatele catedrei sale. O saluta voios si o indemna sa stea jos.
-Domnisoara Evans, am inteles de la sefa casei Cercetasilor ca doresti sa faci parte din Ordinul Phoenix, alaturi de alti colegi, bineinteles.
Lily aproba iar Slughorn isi continua pe acelasi ton interogatoriul.
-De asemenea am inteles ca domnul Potter a fost chemat in Franta sa joace la o echipa de Vajthat de acolo.
-Asa este.
Slughorn zambi complice.
-Am vorbit cu Dumbledore zilele trecute cand am aflat ca avem nevoie de niste reprezentanti ai Ordinului in Franta si mi-am permis sa-l intreb daca nu ar putea sa te aleaga pe tine.
Fata lui Lily se lumina de uimire.
-Si ce v-a raspuns?
-A zis ca nu are nimic impotriva, insa mai e nevoie de inca o persoana, pentru ca domnul Potter o sa fie mult prea ocupat cu antrenamentele si, oricum, Dumbledore a spus ca ar prefera ca si cealalta persoana sa fie tot o fata.
Lily se gandi instantaneu la Laura.
-S-ar putea sa gasesc eu pe cineva.
Slughorn ii zambi amabil.
-Ar fi perfect ! Atunci sa vorbim despre conditii. Vom spune ca ai plecat la studii in strainatate si ca eu te-am ajutat sa obtii o bursa in Franta ca sa fii alaturi de domnul Potter.
Ii facu cu ochiul iar fata simti cum inroseste.
-Nu va fi nimeni surprins si nu vor banui nimic. Cat despre cealata, vom gasi noi ceva.
Se ridica de pe scaun si impreunandu-si mainile energic rosti:
-Bine domnisoara Evans, veti pleca imediat dupa sfarsitul anului scolar. Daca se schimba ceva, va voi anunta din timp.
-Multumesc mult, domnule profesor!
Cand inchise usa in urma ei vazu ca Severus nu parasise holul. Mai erau doar ei doi. Acesta se apropie de ea insa, inainte sa poata spune ceva, de la capatul holului se auzira pasi grabiti si in cateva momente aparura de dupa colt James si cu Miranda.
-Lily! Aici erai. Te cautam de ceva timp.
-Am avut o intalnire cu Slughorn.
James ii arunca o privire urata lui Severus dupa care o lua strans pe Lily de mijloc si o saruta. Apoi o luara in directia opusa toti trei. Lily fu sigura ca o facuse intentionat sa-l supere pe Severus.
In urma lor, acesta ramase complet bulversat. De data asta chiar era adevarat. Cum putea sa-i placa de Potter? Cum ajunsese sa fie cu el? Si mai ales... cum avea sa-i marturiseasca totul acum?
Nu isi putea da seama cum si cand parasi holul din fata clasei de potiuni si in ce moment ajunsese in camera de zi a Viperinilor. Totul era prea confuz si coplesitor. Mai trecuse o data prin asemenea calvar dar tot era de nesuportat.
Zilele treceau una dupa alta si lui i se parea ca doar traia, fara a avea un scop, simtea ca nimic nu avea sens si ca timpul incetase sa mai existe. Ii era indiferent tot ce se intampla in jurul lui. Pana la sfarsitul lunii mai cand, intr-o seara, in camera de zi, Dolohov si Rookwood il trasera intr-un colt.
-Severus, pe tine te-au anuntat?
Se uita indoielnic la cei doi.
-Despre?
-In ziua in care vom parasi Hogwartsul o sa vina Lucius Malfoy. Il mai tii minte? Era Perfect cand am venit noi aici in primul an, il informa Dolohov.
Apoi Rookwood continua, scrasnind din dinti a incantare.
-Si o sa ne ia ca Devoratori ai Mortii.
-Viitori Devoratori, sublinie Dolohov. Au zis ca ceremonia o sa aiba loc in Expresul de Hogwarts. Iti vine sa crezi? Ce curaj nebun!
Ranjetul nebun ii acoperea intregul chip.
-Si nu se stie in ce anume consta ceremonia? Intreba Severus.
-Ce mai conteaza, il batu Roockwood voios pe spate. Asteptam momentul asta de ani buni.
-Chiar asa, constata Severus mai mult pentru el, dupa ce se indepartara.
Coltul buzelor sale se arcuira discret in timp ce ochii-i ca taciunii se ingustara. Exista acum un eveniment pe care sa-l astepte cu nerabdare.