Cand lumina diminetii incepu sa strapunga perdelele groase ale conacului, Severus se ridica de langa Lily si se strecura pe varful picioarelor din dormitor. In camera de zi a apartamentului micul-dejun era deja instalat. Se aseza pe fotoliul in care statuse Lily cu o seara inainte si lua o bucata mare de paine prajita. Isi simtea ploapele grele.
In cealalta camera, Lily se prefacea ca doarme. Il auzi perfect pe Severus cand se ridica, astepta cateva minute, dupa care aparu la randul ei in camera. Se inclina dupa arcada si ii spuse:
-Buna dimineata.
El ridica privirea spre chipul ei obosit si o indemna sa ia loc.
-Haide sa mananci!
-Nu sunt prea sigura ca imi este foame, isi trecu mana prin par, zbarlindu-l chiar mai tare decat era.
-Mmmm... ce bine miroase ceaiul. Menta...
Lua cana intre maini si nu se putu abtine sa nu ia o inghititura. Printre aburi il vazu pe Severus cercetand-o atent.
-Cred ca arat ingrozitor, zise ea, pe un ton serios.
-Nu la asta ma gandeam.
Severus puse jos felia de paine prajita si se uita adanc in ochii ei.
Privirea lui o strapunse atat de tare, incat mai lua involuntar o inghititura de ceai.
-Ma gandeam, ce facem acum?
-Acum? Se fastaci Lily. La ce anume te referi? Intreba nerabdatoare.
-Acum ca Lordul Intunecat e... sa spunem invins pentru cativa ani, cativa ani buni.
-Pai, nu m-am gandit la asta. Nu am prea avut cand. Dar nu-ti fa griji, imi gasesc eu unde sa stau. Plec chiar azi, daca vrei.
-Oh, nici vorba! Sa nu aud de asa ceva! Unde vrei sa pleci? Fii serioasa... casa asta e imensa.
Se ridica de la locul sau si se duse langa Lily, sprijindu-si bratele de fotoliul ei.
-Ma gandeam...
Ingusta ochii si o privi mai profund decat ar fi vrut. Lily simti cum se sufoca incet.
-Ai mai spus cuiva despre faptul ca iti poti schimba infatisarea?
Lily il cerceta cu privirea si isi amti brusc ziua in care facusera cunostita. Secretul lor era inca bine-pastrat.
-Nu. Dar nici n-am mai incercat de atunci.
Severus se lasa jos usurat si continua :
-Atunci n-o sa fie greu sa te ascunzi. Pur si simplu iti schimbi infatisarea. Ar fi bine s-o faci in dimineata asta. Cu cat mai repede, cu atat mai bine.
Lily se gandi pentru cateva secunde apoi realiza:
-Dar n-o sa fie ciudat sa arat altfel? Nu ti se pare ca ai vorbi cu o straina?
-Nu, veni raspunsul senin, dupa care porni spre usa de la intrare.
-Voi stii ca esti tu, indiferent cum vei arata.
-Stii... as avea nevoie de haine. Vreau sa trec azi pe la Gringotts si apoi vreau sa ma duc la cumparaturi. Am un seif deschis pe un nume fictiv. Ideea Laurei...
Zambi trist.
-O sa trimit pe cineva cu tine, raspunse el. Acum am putina treaba. Ma intorc repede.
Inainte sa iasa pe usa, Lily il opri.
-Sev, oare crezi ca ai putea sa aflii ce s-a intamplat cu... Harry?
Ultimul cuvant il spuse aproape soptit.
Severus ii zambi sters.
-Asta vroiam sa fac.
Apoi iesi.
Lily se intoarse din nou in pat si se ghemui, strangand perna lui in brate. Planuri pentru viitor i se invarteau nebuneste in cap insa niciunul nu i se parea satisfacator. Nimic din ceea ce-si imagina nu intrecea propunerea lui de a ramane la conacul Prince. Si nu era vorba despre conac, desi Lily presupunea ca era un loc placut. Era vorba despre Severus. Si asta o stia demult.
Fara sa vrea, somnul o fura in scurt timp. Se trezi abia peste cateva ore cand auzi batai in usa. Se ridica buimaca si abia reusi sa articuleze:
-Severus?
Din spatele usii se auzi o voce de femeie.
-Sunt doamna Fairfax si am venit sa va ajut cu hainele.
Lily se uita panicata in stanga si in dreapta, zarindu-si intr-un final imaginea reflectata in oglinda. Se apropie si striga in spate:
-Imediat.
Se uita in oglinda si se incuraja:
-Haide Lily! Vrei demult sa scapi de pistruii aia.
Stranse ochii puternic si simti cum i se incalzeste fata. Cand ii deschise, obrajii ei se subtiara, fata-i era neteda, obrajii imbujorati, nasul ei micut i se alungi si barbia i se ingusta gratios.
-Inca o data! Hai!
Pornind de la iris, verdele se transforma treptat intr-un albastru minunat. Trecand mana prin par, acesta capata o nunanta de castaniu inchis, intens si lucios.
Isi netezi roba in graba, mai arunca o ultima privire curioasa in oglinda apoi zise hotarata:
-Acum puteti intra.
*
Severus astepta in biblioteca, batand din degete pe biroul de lemn masiv. Daca Lily ar mai fi intarziat un singur minut ar fi luat-o la goana pe scari in sus dupa ea. Insa acum se linistise deoarece o auzea vorbind cu doamna Fairfax pe hol.
Usa se dadu la o parte si Severus ramase fara grai.
Lily intra razand in camera, imbracata intr-o roba bleu-marin superba care, insa, nici nu se compara cu ea. Alexis incepu sa sara ca nebuna prin camera, latrand de mama-focului. Sari in bratele ei de parca atunci ar fi vrut s-o tranteasca la pamant.
-Cuminte, cutzu! Ii zise Lily, razand in continuare.
Severus se uita ca vrajit la cele doua.
-Severus, cheam-o la tine! Striga Lily, amuzata, abia reusind sa se tina pe picioare.
Acesta se dezmetici cu greu si reusi intr-un final s-o potoleasca.
-Stai jos! Ii facu semn lui Lily spre unul din fotolii, fara s-o priveasca. Se intoarse cu spatele la ea si brusc deveni interesat de un obiect de pe raftul bibliotecii.
Nedumerita, Lily se intreba daca nu exagerase cu schimbarea. Desi ei i se parea ca fusese reusita. Oare nu ii placea?
-Am aflat despre copil.
Isi ridica interesata capul. Severus continua s-o trateze cu raceala. Se asezase in spatele biroului si invartea serios intre degete o pana lunga.
-Cand incerca Dumbledore sa-si dea seama cum de a supravietuit, i-am sugerat ca ar putea fi vorba despre un tip de magie veche si ca atunci cand tu ,,ti-ai dat viata'' pentru el i-ai oferit o protectie care a intors vraja impotriva Lordului Intunecat. Si se pare ca a functionat. E convis ca asa s-a intamplat. Problema e ca Dumbledore a ajuns la concluzia ca protectia se afla in sangele lui si ca are nevoie sa stea cu familia sa pentru a fi complet protejat.
-Familia sa... dar au murit toti !
-Asta asa e. Insa toti cred ca tu esti mama lui. Deci mai are inca rude.
Lily se incrunta si apoi sari in sus, dandu-si seama la ce se referea Severus.
-Nu se poate! Pur si simplu nu se poate! Doar nu vor sa-l trimita la Petunia acasa?!
Severus aproba tacut.
-Nu se poate asa ceva! Lily se apropie de birou si se sprijini cu mainile de el, asteptand ca Severus sa ridice privirea si sa se uite la ea. Insa, in schimb, el se departa de birou si se ridica, inconjurandu-l cu pasi mari.
-S-ar putea sa nu fie chiar asa de rau, zise ganditor.
-Asa de rau?? Rau e putin spus! Sora mea detesta vrajitorii. Si in plus, nu pot sa o las sa aiba grija de un copil care nu are nicio legatura cu ea. Nu are de ce sa-si ia o astfel de responsabilitate.
-Lily... incerca Severus s-o opreasca din turuiala.
-Te gandesti ca Harry nu va avea cum sa invete magie alaturi de ei? Si cum sa infunte cel mai periculos vrajitor daca nu e pregatit? Nu pot sa permit asa ceva. Ma duc dupa el si lasam totu` balta.
-Lily, gata! Calmeaza-te! Poate sa stie toata magia din lume daca ii lipseste curajul si dorinta de-a o face. Si n-o sa aiba toate astea daca va creste in puf, rasfatat de tine.
Lily casca ochii si astepta ca Severus sa mai spuna ceva. Privirea ii era atintita in continuare undeva in spatele ei.
-Si in plus, e mai bine pentru sora ta ca Harry sa stea cu ei. Nu ti-am spus ceva.
De data asta isi aduna suficient curaj pentru a se uita la chipul ei.
-Am motive sa cred ca sora ta e sub urmarirea Devoratorilor. Nu stiu despre ce e vorba fiindca nu am putut sa intreb niciodata. Si ma gandesc ca, daca toata lumea va crede ca e vorba de o magie care il protejeaza pe Harry atunci Devoratorii care inca n-au fost prinsi nu se vor apropia de ei.
-Sora mea... sub urmarirea lor? Lily isi intredeschise buzele de uimire.
-Se poate sa fie de la inamplarea de pe Strada Fusului.
-Aha, zise Lily. Am tot vrut sa te intreb, continua ezitant: ce s-a intamplat cat nu te-am mai vazut? Unde sunt ceilalti membri ai familiei tale ?
Folosise cuvantul ,,membri'' deoarece ii era teama ca anumite cuvinte precum ,,bunicul tau si mama ta'' ar putea fi prea dureroase.
-N-are importanta. Iti povestesc altadata.
Severus isi retrase din nou privirile si o evita din nou.
-Sev, eu ti-am povestit totul. Vreau sa ai si tu incredere in mine.
Coltul gurii i se misca involuntar si raspunse rece:
-Mai bine sa ne gandim cum facem cu Harry. Nu ma indoiesc ca mai sunt Devoratori care vor sa razbune moartea stapanului lor. Si s-ar putea sa se aventureze sa-l omoare pe Harry chiar daca stiu ca se afla protejat de o vraja veche.
-Care nu exista... continua Lily.
-Exact!
-Vreo idee?
-Am gasit ceva, insa vraja nu functioneaza decat in lumnia amurgului asa ca abia peste cateva ore vom pleca spre Surrey, daca inca mai vrei sa-l ajutam.
Lily ingheta. Isi dadu seama ca o va revedea pe sora ei.
-Ne intalnim mai tarziu la cina? intreba Severus.
-Sigur, raspunse vag Lily si dadu sa iasa. Se opri in prag si se uita peste umar spre Severus.
-Nu-ti place, asa-i? Intreba trista.
-Ce sa-mi placa? Incerca acesta sa traga de timp.
-Schimbarea! E prea ciudat. Am avut dreptate...
-Nu, nu! E bine.
-Dar nu sunt eu. Pe cine prostesc?
Isi pleca ochii si iesi lasandu-l pe Severus impietrit. Se uita spre Alexis care se intinsese pe podea cat era de lunga.
-La ce te ajuta ani ca Devorator si carti citite daca nici macar nu esti in stare sa faci un compliment ca lumea? Se stramba nemultumit.
Alexis scanci intelegator si Severus zambi. Cateodata putea jura ca intelegea tot ce ii spunea.
*
La scut timp dupa discutia lor, Severus si Lily facura schimbul oficial de camere. Ea se instala in apartamentul ei care se incalzise semificativ peste noapte, in timp ce Severus se reintoarse in camera sa.
Sub ochii atenti ai doamnei Fairfax se aranja meticulos. In nici jumatate de ora trebuia sa ia cina cu Lily si era decis sa repare cumva atitudinea sa din biblioteca. Se straduia prea mult sa-i arate ca n-o mai iubeste. Chiar daca nu era adevarat, trebuia sa continue asa, altfel era posibil ca ea sa se sperie si sa decida ca nu mai poate sa ramana in conacul Prince. Iar Severus prefera, de departe, sa o aiba langa el ca prietena decat sa traiasca din nou fara s-o vada macar.
-Spuneti doamna Fairfax! o indemna Severus.
Aceasta tresari, luata prin surprindere.
-Am venit sa va anunt ca doresc sa plec in Scotia.
Seveus ridica uimit o spranceana.
-In Scotia? De ce?
-A nascut o nepoata de-a mea si vrea sa o ajut.
-Si cat o sa stati?
-Nu mai intentionez sa ma intorc.
Severus se uita nedumerit.
-Nu aveti nevoie de mine. Pot pleca linistita, sunt sigura. Daca nu va deranjeaza, maine dimineata vine cineva dupa mine.
-Desigur, inteleg. Nu e nicio problema.
Ochii ei cenusii se oprira asupra lui cu o privire pe care nu o mai intalnise pana atunci la doamna Fairfax. Sa fi fost duiosie?
Asta era cu siguranta... pentru ca in urmatorul moment, se apropie de el si, aranjandu-i gulerul ii spuse cu o voce calda:
-Sa ai grija de ea, Severus. Si grabeste-te! Nu pare genul de fata care sa astepte.
Ii zambi cu drag dupa care se departa de el.
Atunci lui Severus ii veni o idee.
-Doamna Fairfax, inainte sa plecati, vreau sa va cer o ultima favoare.
-Cum sa nu!
-O sa va caut maine dimineata.
Femeia aproba tacuta, dupa care isi lua la revedere. Iesi din camera, lasandu-l pe Severus de-a dreptul socat. Erau prea multe schimbari pentru o singura zi. Intai Lily, acum doamna Fairfax...
Lua pelerina de drum in graba si porni spre apartamentul lui Lily. Batu incetisor la usa si astepta sa se deschida. Lily era imbracata cu totul in negru, purta pantaloni si isi prinsese parul castaniu intr-o coada, la spate.
-Sunt gata! Putem pleca oricand.
Severus ii zambi cat putu de amical. Ii statea prea bine.
-Haide totusi sa mancam inainte. Ii intinse bratul.
Aceasta isi petrecu ezitant mainile peste bratul sau si privi in fata indiferenta.
-Sper ca nu mai esti suparata.
-N-am fost suparata.
Severus aproape ca isi dadu ochii peste cap. Iarasi facea pe dificila, de parca nu ar fi stiut exact ce vroia sa auda Lily.
-Scuze ca nu ti-am zis imediat ce ai intrat ca iti sta bine. Ma gandeam ca vroiai mai urgent sa auzi despre Harry. Dar sa stii ca am remarcat imediat.
Expresia fetei i se destinse treptat. Severus era pe drumul cel bun.
-Oricum ai arata, pentru mine tot Lily esti.
Cu mana libera o prinse de fata si o trase spre umarul sau strangand-o afectuos.
-Mersi, Sev. Scuze ca am exagerat. Ma simt aiurea ascunzandu-ma de toti. Doamna Fairfax crede ca suntem verisori.
Rase pe infundate in timp ce Severus mustaci:
-N-as fi asa sigur!
-De ce? Intreba Lily curioasa.
-Ah, o presimtire... ridica amuzat din umeri.
Lily il lovi jucaus peste mana.
-Foarte amuzant! Tu si intuitia ta feminina, glumi ea.
-Mersi mult, raspunse el printre dinti, apoi rasera impreuna.
Sala de mese fusese aranjata pentru cei doi: de jur imprejur era decorata cu flori, lumanarile erau toate aprinse si mirosea a lavanda.
Severus ii tinu scanul lui Lily si astepta sa se aseze.
-Mi se pare cam ironic gestu` asta, ii spuse razand.
-Haide, ca doar nu eram chiar asa de nepoliticos, ii continua el jocul.
-Hmm... se prefacu Lily ca se gandeste. Adevaru-i ca, avand in vedere ca eram o Cercetasa pot spune ca ai fost extrem de politicos.
Maxilarul lui Severus se inclesta si incerca sa zambeasca.
-Stai linistit, nu te-am condamnat vreodata pentru ca ai fost Viperin si stii asta. Daca nu ar fi fost asa, azi nu eram aici. Nu mai traiam acum. Nu cred ca o sa-ti multumesc suficient de mult vreodata.
Se intinse peste masa si isi aseza mana peste a lui. Lumanarile ii ardeau fata.
Severus se aduna cu greu si se chinui din rasputeri sa nu ii ia mainile intre ale sale si sa i le sarute.
-Stai linistita.
Incepura sa manace in liniste.
-Lily, iti mai aduci aminte ca ti-am promis in anul I ca o sa inventam potiuni? Severus intrerupse intr-un final tacerea.
-Mda, zambi Lily nostalgic. Nu mi se pare ca a trecut chiar atat de mult timp. Si totusi, ce copii eram... ce vise.
Rase trist.
-Pai, ar putea sa devina realitate. Mi-a venit o idee. Fii atenta! Conacul asta e imens si sunt sigur ca putem gasi o zona sigura pentru experimente. Si de ingrediente putem face rost foarte usor. Cunosc persoane care se ocupa cu vanzarea lor. Ne deschidem afacere. Ce zici?
Lily se uita ganditoare la lumanarea ce palpaia la doar cativa centimetri de ea.
-Nu stiu, Sev, trebuie sa ma mai gandesc. Nu stiu inca unde voi locui. Stai prima data sa adun bucatile care au mai ramas din viata mea, sa le pun cap-la-cap si apoi vom vedea...
-Pai, credeam ca ramai aici, la Conacul Prince.
-Da, deocamdata, insa trebuie sa-mi gasesc un loc al meu. Doar n-o sa stau pe capul tau toata viata.
-Dar nu stai pe capul meu! Cum poti sa zici asta? Stii ca eu te primesc oricand.
-Stiu Sev, stiu! Si iti multumesc enorm de mult! Dar nu putem sta sub acelasi acoperis. E... ciudat.
Situatia devenise stanjenitoare. Lily isi freca mainile nerabdatoare.
-Atunci plec eu.
Lily se uita la el de parca ar fi fost nebun si incepu sa rada.
-Hai ca asta-i buna!
-Vorbesc serios! Mi s-a oferit o slujba la Hogwarts.
Lily se uita in ochii lui. Vorbea serios.
-Ca si profesor?
-Da.
-De....? Aparare impotriva Magiei Negre?
-Nu. Potiuni, zise evaziv, indesand o bucata de paine in gura.
-Ah... zise Lily aprobator. Si ce o sa faci? Accepti?
-Nu.
-De ce nu?! Intreba Lily aproape scandalizata. Tu adori Hogwartsul. Ar fi superb. Si ti se potriveste. Aminteste-ti ce mult m-ai ajutat pe mine cand nu ma pricepeam.
-Mda... dar nu vreau sa fiu asa departe de ... ah! In fine, nu are importanta.
Lily lua o inghititura de apa si se uita ganditoare la el.
-Mai stam?
Aruncara amandoi o privire pe fereastra imensa de langa ei. Cerul se intunecase si fasii portocalii se intrezareau prin norii de toamna tarzie. Amurg...
Severus se ridica, isi lua pelerina si astepta ca Lily sa faca acelasi lucru.
-Cum ajungem in Surrey? Intreba ea.
-Cred ca cel mai bine ar fi sa Aparem.
Severus lua o stricluta cu o potiune transparenta de pe unul din rafturi apoi ii deschise usa incaperii si iesira amandoi in gradina din spatele conacului. Era o seara extrem de racoroasa. Pamantul aproape inghetase si aburi densi ieseau de fiecare data cand respirau. Se oprira in dreptul portilor din fier forjat. Severus se apropie de cei doi dragoni de marmura neagra si acestia prinsera viata. Se desprinsera de pe suportul lor si zburara in dreptul incuietorii, apoi, sufland pe nari flacari albastre, deschisera portile conacului.
Dupa ce Severus si Lily trecura, dragonii impinsera portile si impietrira in aceeasi pozitie in care ii gasisera mai devreme, de parca ar fi fost imposibil sa se fi miscat vreodata.
Lily se agata strans de Severus si intr-o fractiune de secunda se trezi pe o strada intesata de locuinte meticulos ingrijite, ce inca mai aveau decoratiunile de Halloween. Bostanii fusesera imprastiati peste tot in gradinile inghetate, lilieci de carton inca mai erau atarnati de ghirlande. Mersera de-a lungul strazii, oprindu-se sa citeasca numerele fiecarei case. Intr-un final, se oprira in fata unei locuinte la fel de bine-ingrijita, careia ii lipseau cu desavarsire decoratiile. Probabil locuitorii ei nu obisnuiau sa tina sarbatori inutile sau poate ca pur si simplu fusesera prea bulversati de evenimentele din seara precedenta ca sa se mai gandeasca la lucruri ridicole precum fantomele sau varcolacii.
Amandoi vrajitorii cercetau cu atentie ferestrele casei. Stand in mijlocul strazii, nu pareau altceva decat niste Incuiati care urmau sa jefuiasca un camin decent.
-Deci, ce tre sa facem? Intreba Lily tragand aer in piept adanc si expirandu-l, facand aburi desi sa ii inconjoare fata.
-Avem nevoie de cate ceva de la fiecare. Cred ca cel mai bine ar fi sa luam cate un fir de par fiindca s-ar putea sa functioneze mai bine decat daca am lua cate un obiect al fiecaruia.
-Bine. Hai sa facem o vraja de deziluzionare, in caz ca ii trezim din greseala.
-Da-mi mana, sa nu ne pierdem.
Se uitara in jurul lor si scotandu-si baghetele intr-o clipa se pierdura in lumina rosie a amurgului.
Cu pasi precauti ajunsera in dreptul usii din spate si cu un click scurt, siguranta se misca de la locul ei si cei doi intrara intr-o bucatarie atat de bine-curatata incat puteau jura ca ziua sclipea. Asigurandu-se ca nu darama niciun obiect asezat perfect pe masutele lustruite, urcara pe scarile ce duceau la dormitoarele locatarilor.
Inima lui Lily batea din ce in ce mai tare.
Ajunsera in dreptul dormitorului din care se auzeau sforaituri. Cu siguranta acolo dormeau Petunia si sotul sau. Intre timp, din capatul coridorului se auzeau scancete de copil. Lily il stranse pe Severus de brat cu putin inainte ca acesta sa apese clanta dormitorului.
-Sev, nu pot intra. Daca o vad pe sora mea sunt sigura ca n-o sa ma pot abtine si o sa-i spun ca traiesc. Mai bine du-te singur si eu ma ocup de Harry.
-Bine. Dar nu uita ca prezenta lui Harry e cea mai buna protectie pe care le-o putem oferi.
Dupa schimbul de soapte dintre cei doi, se despartira. Lily o lua de-a lungul coridorului si Severus intra in dormitorul sotilor Dursley.
Amandoi dormeau dusi in patul lor, in timp ce langa el, intr-un leagan, era un copil mult mai mare decat s-ar putea cineva astepta, cu un par blond deschis. Severus stramba din nas si isi indrepta bagheta, cu indiferenta, spre clanta usii, transformand-o intr-o foarfeca si facand-o sa leviteze deasupra capetelor celor trei. Apoi noua foarfeca se desfacu in alte doua foarfeci identice si toate trei taiara cate o suvita din parul fiecarui Dursley. Suvitele venira spre Severus si se asezara pe batista din mana sa. Acesta o indesa in buzunarul robei sale, insa nu mai apuca sa transforme si foarfecele inainte ca sotii Dursley sa fie treziti de fiul lor care se apucase dintr-o data sa urle.
-Dudlicut, ce se intampla? O auzi pe Petunia strigandu-si odrasta.
Aceasta se ridica din pat, aprinse lumina, si se lasa deasupra patutului iar in urmatoarea secunda se trase ingrozita inapoi, se intoarse spre sotul sau si de data asta urla de-a dreptul, aratand panicata spre cele trei foarfeci de langa capetele lor. Il lua cat putu de repede pe Dudley din patul sau si se duse sa-l ridice si pe sotul ei.
-Vernon, ridica-te! Se intampla ceva ciudat.
Acesta se dadu jos buimac si cand vazu foarfecele striga:
-Baiatul ala! Sigur el e de vina!
Isi lua sotia de mana si o trase afara din dormitor.
Severus nu indrazni sa intervina folosind magia si ii urma de-a lungul coridorului, sperand ca se vor linistiti cumva cand il vor vedea pe Harry dormind linistit in patutul lui. Insa, cand intrara in camera, Petunia scoase cel mai subtire strigat de panica pe care Severus il auzise vreodata. Si pe buna dreptate: copilul levita in mijlocul camerei. Defapt, Lily il tinea in brate, insa sotii Dursley nu aveau de unde sa stie asta.
Cand o auzi pe Petunia urland, Lily se grabi sa-l puna pe Harry inpoi in pat insa deja era prea tarziu.
-Pana aici! striga sotul ei. Maine il ducem de aici! Il dam la un orfelinat. Nu are ce cauta in casa noastra.
-Ba nu o sa faceti asta, se auzi o voce profunda, iar Severus Snape se materializa chiar in fata lor.
Petunia se sperie atat de tare incat se ascunse in spatele sotului si incepu sa tremure. Desi trecusera anii, il recunoscuse intr-o clipa pe baiatul cu par slinos si haine mult prea mari ce locuia pe Strada Fusului.
-Ce cauti aici? intreba Petunia.
-Nu e problema ta. Nu te speria. In curand, n-o sa-ti mai amintesti nimic.
Sotii Dursley se dadura cativa pasi inapoi, tremurand din toate incheieturile.
-Ce vrei de la noi? Intreba Vernon.
-Vrei baiatul? Ia-l! Ea a murit.
-Nu am venit dupa baiat, raspunse cu maxilarul inclestat, ridicandu-si bagheta.
Inainte sa poata rosti vraja, o mana invizibila il opri si Lily se materializa langa el.
-Petunia... zise ea cu o voce tremuranda.
Sora sa se sperie atat de tare incat atunci cand se trase pe spate se izbi de perete.
-Nu... nu poate fi adevarat! Nu e adevarat! Nu esti aici! Ai murit. Oamenii nu invie! Isi pusese mainile il cap si isi freca ochii innebunita. Vernon Dursley nu intelegea nimic.
-Nu, n-am murit, zise Lily si incerca sa se apropie, insa Petunia urla din nou ingrozita.
-Ba da! Ai murit! Te-au omorat o data cu netrebnicul de sot al tau. V-au omorat pentru ca asa meritati, fiindca sunteti niste ciudati si v-ati bagat nasul unde nu trebuia!
Buzele lui Lily incepusera sa tremure.
-Credeam ca o sa te bucuri ca nu am... murit, zise cu greu.
-Nu! Nu vreau sa te vad, nu te cunosc. Ia-ti copilul si du-te de aici !
Vernon se intoarse spre Petunia si se uita cand la ea cand la Lily.
-Asta e... aia? Isi intreba sotia care aproba, scuturandu-si capul cu ciuda.
-Pai atunci, ia-ti copilul si cara-te!
Ochii lui Lily se incetosara de lacrimi.
-Pana aici! zise Snape si ii puse bagheta la gat. De ajuns cu circul asta!
Se uita cu coada ochiului spre Lily si ii arunca o privire de regret.
-Imperio!
Fetele
celor doi soti se golira complet de orice expresie si iesira pe rand
din incapere, apoi mersera de-a lungul coridorului inapoi in
dormitor. Severus o lua pe Lily de dupa cap si strangadu-o la pieptul
sau mersera pe urmele sotilor Dursley. Acestia il pusesera pe Dudley
la locul lui si se asezasera pe pat. Severus scoase din roba sticluta
cu potiunea transparenta pe care o luase de acasa si o facu sa
pluteasca spre cei doi. Ambii luara o gura zdravana de potiune, dupa
care Severus ridica vraja imperio. Cei doi se uitau buimaci la
siluetele lui Lily si Severus.
-Imi pare rau, Tuney. O facem pentru binele vostru. Pentru binele tuturor. Harry trebuie sa creasca aici. Stiu ca ii veti face viata un calvar, dar mama lui are dreptate: trebuie sa stie ce inseamna o viata grea ca sa isi doreasca sa salveze lumea.
Pleoapele lor se inchideau.
-Obliviate!
Sotii Dursley adormira la scurt timp. Urmau sa se trezeasca a doua zi cu convingerea ca Dudley al lor merita niste jucarii noi-noute, in timp ce Harry urma sa le primeasca pe cele vechi.
*
Lily si Severus aparusera la cateva strazi departare de Conacul Prince fiindca Lily dorea neaparat sa se plimbe. Ii mai trecuse supararea cat il urmarise din priviri pe Severus cum pregatea vraja prin care urmau sa-i lege pe cei patru si intr-un final se convinse ca era mai bine pentru toti asa, din moment ce pe sora ei n-o afecta cum crezuse Lily presupusa ei moarte. Acum nu mai simtea impulsul de a o cauta pe Petunia si de a-i spune adevarul. In plus, se asigurase ca Harry era in regula si asta era cel mai important lucru.
Se lasase o ceata atat de deasa incat arata de parca in orice moment ai fi putut sa intinzi mana si sa o dai la o parte. Nu se vedea nimic in jur. Se intunecase foarte mult, insa luna inca nu aparuse.
-Sper ca acum nu ti se mai par chiar atat de ingrozitor pentru ca am sustinut oarecum mentalitatea impotriva Incuiatilor. Se sperie de magie cu toate ca isi doresc sa poata face si ei vraji. Lily, sa nu te gandesti pentru o clipa ca sora ta te respinge din alt motiv decat asta.
Se oprira la intersectia dintre strazi. De undeva de aproape se auzea muzica data tare. Se parea ca petrecerile nu avea degand sa se termine vreodata, acum ca toti sarbatoreau disparitia Lordului Intunecat. O singura lumina slaba, agatata aiurea, ii permitea lui Severus sa-i distinga fata. Cativa dintre cei prezenti incepusera sa cante in gura mare, o data cu formatia care zguduia casa.
And I'd give up
forever to touch you
'Cause I know that you feel me somehow
You're
the closest to heaven that I'll ever be
And I don't want to go
home right now.
-Cateodata mi-as dori sa fi fost doar un Incuiat. Sa nu stiu ca exista lumea asta paralela. Sa fi mers la o scoala normala...
-Nu spune asta. Sunt atat de multi cei care ar da orice sa aiba puterile tale.
-Zau ca in momente ca si cele prin care am trecut le-as da fara sa ma gandesc de doua ori.
-Asta spui acum. Dar o sa treaca timpul si o sa vezi cum toate se vor aranja. Si in plus, daca nu ai fost vrajitoare, atunci cum ne-am fi cunoscut? Intreba Severus. N-am fi ajuns niciodata sa fim prieteni.
De-odata simti un impuls subit sa-l simta aproape. Se apropie de el si ii inconjura mijlocul strans.
-Gaseam noi ceva...
And all I can taste
is this moment
And all I can breathe is your life
'Cause sooner
or later it's over
I just don't want to miss you tonight
Severus zambi din coltul buzelor si ii acoperii umerii cu bratele sale, infasurand-o in pelerina sa. Ramase asa, ascultandu-i fiecare rasuflare. Nu mai auzea nimic altceva. Isi lipi fata de parul ei care redevenise roscat.
-In seara asta trebuie sa fie luna plina, zise Lily.
-Inca n-a aparut...
Si ramasera in tacere.
And I don't want the
world to see me
'Cause I don't think that they'd understand
When
everything's made to be broken
I just want you to know who I am
-N-a trecut atat de mult timp. Nu simt ca a trecut. Suntem tot noi, nu-i asa ? intreba Lily.
Se uita in jos spre ea si ii spuse incet:
-Da... suntem tot noi.
Lily ridica ochii spre el si Severus vazu clar cum treceau din albastru spre verdele smarald pe care il adora atat de mult.
-Stiam eu... ii zambi lung, fara sa respire macar.
Deodata simti cum fata se misca sub pelerina. Nu-i venea sa creada... Lily se ridica pe varful degetelor de la picioare si se apropia tot mai mult de fata lui, de buzele sale. Vroia sa faca ceea ce credea el? Era posibil ca momentul pe care il asteptase atat de mult sa fi venit? Era posibil sa fie adevarat?
Plimbandu-si privirea pe chipul ei astepta un semnal. Si acesta veni... fata isi inchise ochii, se apropie si mai mult de el, iar buzele ei le atinsera pe ale lui. In momentul in care se desprinse de el, ii simti rasuflarea calda si abia atunci realiza: chiar il sarutase... pe el.... ea. Din momentul acela lumea nu mai era la fel...
Lily se lasa jos, strangandu-l si mai tare in brate. Severus se apleca peste silueta ei firava, cuprinzandu-i parul cu totul in bratele sale. Isi apropie chipul de al ei si o saruta din nou. O data, de doua ori, de trei ori... dupa care o apuca brusc de mijloc, o ridica in brate si incepu s-o invarteasca razand de fericire. Ochii ei sclipeau mai tare decat isi amintea Severus ca sclipisera vreodata.
Nu isi putea explica de ce respira atat de greu dar cu siguranta stia de ce ii batea inima atat de repede.
O lua de mana si pornira amandoi in goana prin ceata deasa a noptii. Se oprira brusc in celalat colt, unde Lily se arunca din nou la gatul sau si il stranse atat de tare incat aproape ca il facu sa-si piarda echilibrul.
Din spatele portilor se auzeau mici explozii. Erau cu siguranta artificiile petrecaretilor. Insa prin ceata abia se distingeau luminile colorate. Parea a fi un fum scapat de sub cotrol.
Lily si Severus se asezara amandoi pe banca de langa ei. El ii lua in maini fata ei pistruiata si o privi cu un zambet ce spunea ca nu va disparea niciodata. O privi adanc in ochi cateva secunde, dupa care fata incepu sa rada, urmata de Severus care exclama, dandu-si capul pe spate:
-In sfarsit!!!
Lily rase din nou, amuzata, avand acelasi zambet pe fata ca si Seveus. Trebuia sa recunoasca: simtea ca tremura. Si faptul ca Severus ii saruta fiecare particica a fetii nu o ajuta sa-si revina din starea de reverie.
Deodata se auzira pasi pe alee. Severus se trase de langa ea la timp.
-Prince! Tu esti acolo??
Din ceata deasa aparu silueta unui barbat de statura mijlocie, imbracat intr-un soi de pelerina cu capa rosie.
-Jack, zise Severus printre dinti, parca ti-am mai zis sa nu-mi spui Prince.
Se pusese in fata lui Lily si spera ca aceasta sa-si schimbe infatisarea, inainte ca tanarul sa o vada.
-Ce faci la ora asta pe strada?
Se apropie de Severus si il batu pe umar. Cand vorbi, canini lungi iesira din gura sa aparent vopsita cu o solutie care imita foarte bine sangele. Era costumat in vampir.
-La tine inca n-a trecut Halloweenul? Intreba laconic Severus.
-Ce sa treaca?! Trei zile si trei nopti ! Am venit ieri sa te chem la petrecere dar nu erai acasa. Haide inautru! E o distractie pe cinste.
Se misca spre dreapta lui Severus si zari ca mai era inca o persoana cu el.
-Hopa, ai companie. Fa-ne cunostinta!
Din spatele lui, Lily se ridica ezitant si aparu cu noua ei infatisare. Ochii ei albastri erau incredibil de dulci in seara aceea.
Severus se uita cand la cel pe care il numise Jack, cand la Lily.
-Las-o balta, Jack! Plecam acum.
-Haide, nu fii nepoliticos, zise acesta cu un ton mieros. Cu siguranta domnisoara nu vrea sa rateze asa petrecere.
Se apropie de ea si o lua de dupa cap. Lily incerca sa scape din stransoarea sa, dar fara niciun rezultat. Severus isi infipse mana in cea a lui Jack si i-o dadu in laturi cu usurinta.
-Scuze, scuze! Nu stiam ca e serioasa treaba.
Din spatele zidului se auzira din nou pasi si doua voci care il strigau pe Jack.
-Sunt aici spuse acesta!
In spatele lor aparura alte doua siluete. Se parea ca formau o gasca adevarata de vampiri deoarece si acestia erau deghizati astfel. Fara sa stea la discutii, ii trasera pe Lily si Severus dincolo de portile din fier si aproape ii tarara in interiorul casei imense din care se auzea muzica.
Inainte sa intre, Jack ii opri cu o mana:
-Suntem toti deghizati. Ar trebui sa improvizati si voi ceva!
Ii privi de sus pana jos, frecandu-si barbia vopsita.
-Aratati ca niste Devoratori imbracati in negru. Improvizati si voi o masca!
Le facu cu ochiul, dupa care se pierdu in multimea de vrajitori costumati in tot soiul de personaje care de care mai extravagante sau mai infricosatoare.
Lily rase infundat si il privi complice pe Severus.
-Hai sa plecam pana nu ne vad! Zise acesta ingrijorat de privirea ei. Stia prea bine ce insemna...
-Devoratori. Haha! Hai ca asta-i buna. Haide... fa masca.
Severus se uita ingrozit la ea. Lily ii raspunse cu o privire amuzata.
-Vorbesc serios! Vreau sa ne costumam.
Trase aer in piept, vrand s-o convinga sa renunte la idee insa isi dadu imediat seama ca nu ar fi pierdut nimic daca ii facea pe plac. Scoase bagheta si, rotind-o de cateva ori in aer, facu sa apara de nicaieri masca Devoratorilor. Lily isi musca buza de jos nerabdatoare. Intinse mainile si o atinse. Atat de mult timp se gandise cu oroare la momentele in care ii intalnea pe cei care o purtau ca acum sa o poarte chiar ea. Dar nu avea de ce sa se teama. De multe ori se intrebase cum era sub ea, cum era pentru Severus.
O apropie de chipul sau si in momentul in care aceasta ii atinse pielea pur si simplu se mula perfect pe fata, ramanand atarnata prin magie. Desi pe dinafara parea de fier, nici nu simtea ca o poarta. Isi privi degetele, intorcandu-si mainile de pe o parte pe alta. Isi trase gluga pe cap. Era chiar amuzant sa fie deghizata in dusman.
-Si a ta... il indemna Lily.
Severus sficui inca o data baghta sa si mai aparu o masca identica. Cat fusese Devorator n-o purtase mai deloc fiindca mereu avusese alte misiuni decat ceilalti. Dupa ce si-o aseza, Lily ii trase gluga peste cap. Il lua de mana si il trase in mijlocul petrecaretilor care se distrau care de care mai tare.
Cativa dintre cei costumati exclamara:
-Ia te uita la astia doi!
-E cea mai reusita masca de Devoratori.
-Zici ca e reala!
Lily si Severus nu se puteau abtine sa nu rada. Daca ar fi stiut ei...
Dupa multe pahare de bauturi care aratau pur si simplu infricosator, petrecerea era in toi. Toti vrajitorii dansau de mama focului, inclusiv Lily. Severus se multumea sa o priveasca de pe o canapea.
-Nu mai pot! Exclama Lily dupa mai bine de jumatate de ora de dans neicetat, trantindu-se pe canapea langa Severus si trecandu-si picioarele peste ale lui si incolacindu-si bratele in jurul gatului sau.
La un moment dat, langa ei, se aseza un barbat foarte subtire, trecut de treizeci de ani, imbracat ca un jucator Incuiat de fotbal. Se uita in fata, dar privirea ii era pustie. Severus il recunoscu drept unul dintre vecinii sai din cartier dar profita de faptul ca era deghizat ca sa-l evite. Alti vrajitori care treceau pe langa ei, in recunosteau pe barbatul deghizat in Incuiat si ii strangeau mana entuziasmati, insa acesta le zambea fals si continua sa priveasca in gol.
Severus studie larga incapere si zari ceea ce cauta: balconul. Ii facu semn lui Lily sa-l urmerze si urcara amndoi pe niste scari intortocheate. Balconul avea deschidere atat spre sala de bal mascat cat si spre cerul incetosat al noptii. Iersira afara, in bataia slaba a vantului. Se auzea zgomotul facut de fantana arteziana din curte. Isi dadura mastile jos si se imbratisara. Severus parea distras de ceva.
-La ce te gandesti, intreba Lily?
-Hmm... il stii pe tipul care s-a asezat langa noi? E ceva ciudat la el in seara asta. De obicei e foarte vorbaret. De aia l-am si evitat...
-Poate are ceva probleme.
Severus isi freca barbia ganditor si raspunse, ingustandu-si ochii:
-Ceva imi scapa.
Lily isi lipi obrazul de pieptul sau si privi in zare.
-Tot nu se vede luna. Oare n-a aparut inca?
Cand o auzi pe Lily, Severus se trase ca electrocutat si aproape ca fugi inauntru, si se prinse cu bratele de balustrada. Fata ramase de-a dreptul bulversata.
-Lily! E luna plina azi? Intreba el, cercetand sala cu privirile.
Lily veni langa el.
-Da.
-Asta e! Acu` mi-am dat seama. Sunt ceva zvonuri celebre despre el... ca ar fi varcolac, dar nimeni nu a reusit sa confirme asta. Bineinteles, el neaga tot.
-Imposibil, Sev. Daca ar fi fost varcolac nu ar fi venit in seara asta aici.
-Nu si daca ar fi fost obligat sa vina. Trebuie sa fie sub o vraja. Asa se explica si faptul ca se comporta ciudat.
-Dar e ridicol! Cine ar vrea sa-l aduca aici cand trebuie sa se transforme intr-un varcolac?
-Jocuri sociale... raspunse Severus sec. Vor sa-l demaste. Si sa fie siguri ca nu le uita nimeni petrecerea.
-Au innebunit!?
-Nu-l vad nicaieri! Zise Severus cu naduf.
-Uite-l! Sub arcada aia!
Severus se uita in directia aratata de Lily si il vazu tarandu-se pe jos.
-Se transforma! Striga Lily ingrozita.
-Stai aici! ii spuse Severus si vru s-o ia la goana pe scari.
-Unde pleci? Il prinse Lily de brat cu ambele maini.
-Trebuie sa facem ceva!
-Nu! Nu pleci nicaieri! Daca patesti ceva?
-Lily, nu avem timp, da-mi drumul, te rog!
-Ba nu! Il stranse si mai tare. Nu acum! Cand in sfarsit suntem impreuna...
-Daca nu merg, o sa fim amandoi in pericol, intelegi?
Lily inghiti in sec dupa care ii dadu drumul.
-Te rog sa ai grija. Esti tot ce mi-a mai ramas. Esti cea mai importanta persoana pentru mine.
Ranji entuziasmat.
-Si daca ma transform in varcolac, o data pe luna, n-o sa mai fie asa?
-Nu-i vorba de asta! Se uita in mijlocul salii, unde lumea incepuse sa-si dea seama ca se intampla ceva ciudat. Intrasera in panica.
-Haide! Nu mai avem mult timp! Zise Lily hotarata, punanadu-si din nou masca de Devorator si tarandu-l pe Severus pe scari in jos.
Cand ajunsera inapoi in sala de bal, lumea fugea de colo-colo ingrozita. Se auzeau urletele varcolacului de sub arcada.
-Am o idee! Stii sa ingheti apa?
Lily aproba din cap.
-Bun! Atunci ai grija sa iasa cu totii afara si apoi asteapta langa fantana arteziana!
Se apropie de ea si ii desfacu lantul de la gat, il baga in buzuar, dupa care o saruta apasat si lung.
In timp ce Lily o lua la goana spre multimea ingrozita, Severus porni spre cealalta parte a incaperii. Cand ajuse, varcolacul arunca in stanga si in dreapta cu diferite obiecte, in timp ce cativa vrajitori se chinuiau din rasputeri sa-l retina.
Cu cat acestia puneau mai multe bariere, cu atat varcolacul devenea mai indarjit.
-Il mai retinem pana cand ies cu totii! Urla Severus. Insa ceilalti parca nici nu il auzira. In doar cateva momente randul vrajitorilor se rari atat de mult incat pana la urma ramase singur. Varcolacul sari asupra lui, insa Severus fu mai rapid si facu o canapea sa se interpuna ca si scut intre cei doi, apoi o alta canapea zbura spre varcolac si il izbi de perete.
In timp ce se luptau, Lily reusise sa-i scoata in siguranta pe toti petrecaretii.
Acum era randul lui Severus sa-l atraga pe varcolac in cursa. Traversa in fuga sala si incepu sa alerge de-a lungul unui coridor ingust. Varcolacul era pe urmele sale, lovind peretii cu toata forta de care era capabil. Severus trimitea in directia lui diferite obiecte pe care acesta le respingea cu usurinta. Il ajunsese din urma si era la doar cativa centimetrii de el cand Severus iesi pe usa ingusta ce ducea spre gradina si varcolacul ramase blocat. Incepu sa se agite in toate partile, daramand zidul care il impiedica sa iasa.
Lily astepta nerabdatoare in dreptul fantanii si cand il vazu pe Severus in departare, rasufla usurata.
-Lily! Stai ascunsa! Cand arunc apa peste noi, o igheti pe toata! Striga el.
Scoase lantisorul lui Lily din buzunar si cu o miscare din bagheta, il facu de zece ori mai mare.
Nu avu timp sa-i mai spuna altceva ca se si auzi o bubuitura si vazura varcolacul venind in fuga spre ei. Severus isi ridica bagheta si astepta momentul.
Varcolacul se napusti asupra lui insa, inainte ca acesta sa-l atinga macar, un val de apa cazu peste cei doi si fu instant ightata de o vraja perfect trimisa de Lily.
Severus si varcolacul erau amandoi prinsi intr-o masa enorma de gheata. Lily se apropie de ei si isi duse ingrijorata mainile la gura. Reusi sa rasufle din nou cand in vazu pe Severul alunecand inauntru, inconjurand creatura incapabila sa se miste, legandu-i ghearele cu lantul si intr-un final, iesind ud leoarca din sloiul de gheata si infigand prin magie capatul lantului in betonul de pe alee. Apoi, din fierul forjat folosit ca decoratie pentru fantana, fabrica niste gratii cu care il inconjura.
-Severus... se sufoca!
-Imediat!
Lega si ultima bara apoi ii dadu semnal lui Lily sa dezghete apa.
Dupa ce Lily isi misca rapid bagheta, apa cazu pe pamant si se imprastie in toate directiile. Varcolacul incepu sa tuseasca si se prabusi obosit.
-Saracul... spuse Lily extrem de trista.
Severus veni langa ea, strangandu-si hainele ude pe langa corp. Tremura de frig.
-O sa fie bine! O sa aiba grija de el. Toata lumea il place pe David.
Lily ii mai arunca o singura privire compatimitoare dupa care ii lua pe Severus de mana:
-Si eu care credeam ca am terminat-o cu aventurile.
Disparura amandoi in ceata deasa. De la geamurile de la etaj cineva striga:
-Ne-au salvat Devoratorii!