Lily statuse, a doua zi, cu noua ei infatisare, in fata semineului, mangaind-o cu drag pe Alexis. Asteptase intreaga zi ca Severus sa coboare din dormitorul sau, insa acest lucuru nu se intamplase. De-a lungul zilei, Lily pornise hotarata pe scari in sus de cateva ori, doar pentru a se razgandi in urmatorul moment, intorcandu-se in biblioteca unde continua sa se plimbe de colo-colo.
Incepuse sa se intunece afara cand, prin geamul aproape inghetat, zari siluetele unor vrajitori trecand de portile imense ale conacului Prince. Nu reusi sa le vada chipurile in departare si se cuibari nelinistita pe fotoliu. Dupa cateva minute de tacere, auzi batai indepartate in usa de la intrarea principala. Zgomotul innabusit nu putea fi descifrat, insa fata presupuse ca oaspetii fusesera intampinati de catre spiridusii de casa. Astepta in liniste cateva momente, apoi, ramase surprinsa la vederea persoanei care deschise usa bibliotecii.
-Doamna Fairfax! Exclama Lily incantata. Credeam ca ati plecat de dimineata.
Aceasta ii zambi politicos si ii raspunse scurt:
-Severus s-a imbolnavit si m-a rugat sa mai raman inca o saptamana.
Expresia de incantare de pe fata lui Lily se schimba in ingrijorare.
-A racit? Intreba ea prudenta.
-Asa se pare. Oricum, in cateva ore va putea iesi din camera, in sfarsit.
-Severus....? zise ea amuzata.
-Mda, doamna Fairfax paru si ea surprinsa de usurinta cu care ii spusese numele mic. Azi dimineata m-a rugat sa-i spun asa... nu stiu ce raceala mai e si asta.
Chicotira scurt amandoua apoi Lily expira usurata, in sfarsit. Acum intelegea absenta lui, dar asta nu o linistea prea mult. Poate ca nelinistea ei se datora si doamnei Fairfax care parea pe punctul de a-i spune un lucru cel putin neplacut.
Si, intr-adevar, continua nesigura:
-Au venit niste musafiri.
Se uita in jur nesigura, de parca ar fi vrut sa-si gaseasca un punct de sprijin.
-Vor sa dea un fel de petrecere privata si nu inteleg nicicum ca Severus nu poate cobori.
-Si atunci ce facem? Mergem sa-l anuntam pe Severus?
Doamna Fairfax se gandi pret de o secunda dupa care spuse nesigura:
-Daca o sa coboare personal sa le spuna ca nu are chef de petrecere, nu mai scapa de ei. Mai bine mergeti dumneavoastra.
-Eu?! Intreba Lily surprinsa.
-Pai da. Sigur o sa va asculte. Pe mine nu ma baga in seama.
Lily se simtea extrem de nedumerita. Ce cautau niste petrecareti in casa lui Severus? El nu fusese niciodata genul care sa adore petrecerile. Revenindu-si cu greu din uimire, se hotari sa afle personal despre ce era vorba. Iesi din biblioteca, nu inainte de a-i adresa cateva cuvinte, peste umar, doamnei Fairfax.
-Sunt Lily! Fara ,,dumneavoastra'' sau alte formalitati... doar Lily.
Strabatu in graba holurile si ajunse intr-un final fata-in-fata cu cei despre care ii vorbise doamna Fairfax. Grupul era format din trei barbati si patru femei. Cu totii se intinsesera pe canapeaua de la intrare. Aveau sticle de sampanie a vrajitorilor si o multime de alte platouri cu mancare festiva. Radeau in hohote si pareau sa fie intr-adevar pusi pe distractie. Barbatul care o vazu primul pe Lily sari in picioare si exclama:
-Ah!! Domnisoara misterioasa!
Cand isi dezgoli dintii intr-un ranjet, Lily il recunoscu de-ndata: era unul dintre cei deghizati in vampir la petrecerea din seara precedenta. Privindu-i pe ceilalti, observa ca cei doi barbati erau prietenii sai care il insotisera deghizati si ei in vampiri.
Lily ingusta ochii suspicios si intreba:
-Cu ce va pot ajuta?
Cei doi de pe banca schimbara priviri cu subinteles si al treilea zise pe un ton amuzat.
-Cheama-l pe Prince!
-Severus nu poate sa coboare! E racit, raspunse exagerat de amabil, accentuand numele lui.
-Haide, lasa vrajeala fara bagheta! Zii-i ca am venit pentru o petrecere privata si speciala, zise acesta aratand din cap spre femeile care ii insoteau. Stie el despre ce vorbim...
-I-am adus ceva cadouri pentru spectacolul de-aseara! Zise cel mai scund dintre ei, punandu-si mana, cu sticla de sampanie, pe dupa capul blondei.
Lily inclesta pumnii si stranse din dinti nervoasa.
-Nu se poate! Zise ea rar si apasat.
Cei trei rasera in hohote, insa Lily nu vedea nimic amuzant.
-Mai nou, Prince are si impresii. Dupa ce ca ne-am deranjat sa-i aducem o amica... draguta.
Completa cel care statuse tacut pana atunci.
-Sau ce? Acu daca esti tu pe aici, nu mai poate cu doua?
Lily casca ochii infuriata si se innegri la fata, in timp ce toti petrecaretii incepura din nou sa rada badjocoritor.
-Gata! N-am de ce sa va dau explicatii. Ia mai simtiti-va si plecati !
Barbatul de langa ea ridica o spranceana ofensata.
-Ia auzi la ea... Imfumurata...
-Nu mai am ce discuta cu voi! Zise ea hotarata. Ma intorc in doua minute si daca sunteti tot aici, pun dragonii de onix de la intrare sa va scoata in suturi. Nu va convine, n-aveti decat sa va beti sampania la Sf. Mungo.
Cei trei schimbara priviri ingrijorate intre ei cand auzira de dragonii din onix. Lily se intoarse pe calcaie si porni spre dormitoarele de la etaj.
-O sa auda Prince despre asta. Fara griji! Si atunci sa vezi tu ce patesti! Se auzira amenintarile in urma ei.
-Cu siguranta o sa auda! Zise ea cu si mai multa ciuda printre dinti...
Inainte sa urce, dadu peste doamna Fairfax. Respira adanc, iar dupa ce se calma, reusi sa-i puna o intrebare coerenta :
-Vin des pe la conacul Prince astfel de... petrecareti ?
Doamna Fairfax se uita incurcata si plecandu-si privirea zise :
-Nu stiu...
Lily pleca si mai suparata si nu se opri pana nu intra, fara sa bata macar la usa, in dormitorul lui Severus. Acesta se ridicase din pat, si se plimba in halat prin camera, cu o ceasca in mana, cu parul ciufulit. Cand o vazu pe Lily se lumina la fata si se apropie instantaneu sa o sarute, insa aceasta il impinse cu o mana. El ramase nedumerit pentru o secunda, apoi o privi mai atent si vazu ca buzele i se subtiasera si fruntea ii era incruntata.
-S-a intamplat ceva? Intreba el, nereusind sa gaseasca vre-un raspuns.
Ea isi incrucisa mainile la piept si incepu:
-Ai musafiri. Defapt aveai... i-am dat afara.
Severus se uita si mai nedumerit, apoi se indeparta mai mult de ea.
-De ce? Intreba ingrijorat.
-Pentru ca au fost nesimtiti.
Severus isi freca ceafa incurcat, in timp ce Lily incepu sa bata nervoasa cu piciorul in podea.
-Lily, daca nu imi spui tot ce s-a intamplat, atunci eu n-am cum sa inteleg.
Pufni suparata pe nas si incepu sa turuie pe un ton ironic, apasand pe fiecare cuvant.
-Ti-au venit niste ,,prieteni''... vampirii de aseara. Au adus sampanie sa sarbatoriti show-ul cu varcolacul. Ah, si asta nu e tot ! Ti-au adus si o ... ,,amica''. Ah, si sa nu uit! Dupa ce au insinuat ca nu vrei sa cobori pentru ca nu poti cu amandoua (si da! A doua fiind eu!!!), m-au facut imfumurata si m-au amenintat ca o s-o patesc dupa ce iti povestesc ei ca i-am dat afara.
Severus nu se putu abtine sa nu-si curbeze buzele intr-un zambet retinut. Ii intoarse spatele ca sa nu-i observe ranjetul.
-Nu-i baga in seama ! Oricum n-as fi coborat. I-as fi trimis acasa.
Isi infasura mai tare halatul in jurul lui si reusi sa-si stapaneasca zambetul. Insa cand se intoarse gasi aceeasi expresie pe fata ei.
-Asa cum ii trimiti de fiecare data?
De data asta pe langa sarcasm se simtea si dezamagirea in glasul ei.
Severus se uita din nou nedumerit insa Lily stia ca nedumerirea lui se lega de faptul ca nu-si putea explica de unde stia de ,,petrecerile'' lui.
Severus intredeschise gura dar Lily il opri inainte sa poate vorbi.
-Nu vreau sa stiu! Yuck! Mai bine taci... nu m-as fi asteptat la asta.
Cerceta cu privirile tavanul de parca ar fi incercat sa-si faca curaj.
-Ce sunt eu pentru tine?
Severus incerca din nou sa vorbeasca dar tot nu reusi.
-Lasa! Nu te mai chinui! Imi dau seama exact ce sunt pentru tine... n-ar trebui sa te mai straduiesti sa-mi faci atata pe plac. Pur si simplu du-te si viziteaza-ti amicele.
Cand Lily iesi, Severus se lasa exasperat pe fotoliu, punandu-si mainile in cap.
-Aaah! Asta mai lipsea! Putem sa avem si noi liniste!?
Arunca o privire pe furis in oglinda, apoi tranti usile dulapului si incepu sa se imbrace in graba. Gandindu-se la toate lucrurile care ii impiedicase sa fie impreuna, ajunse la concluzia ca se grabise crezand ca dintr-o data va fi ca in basme. Si totusi, chiar era... desi petrecuse intreaga zi incercand sa se convinga de faptul ca intr-adevar il sarutase inca tot nu-i venea sa creada. Un zambet fugar ii aparea pe chip de fiecare data cand isi amintea.
Cobori in biblioteca, unde o gasi pe Lily in locul ei preferat: pe covorul din fata semineului. Cat de bine o cunostea...
Inchise usa in urma sa si se apropie de semineu. Se sprijini cu cotul de marginea acestuia si isi trecu degetele lungi peste obrajii rozalii de febra. Apoi, cu o voce calma o intrba:
-De ce alegi mereu sa crezi tot ce e mai rau despre mine ?
Lily, care pana atunci nu-si dezlipise privirea de pe focul din semineu, il privi pe Severus cu coada ochiului. Umbrele se jucau pe fata lui si in privirea-i adanca sclipeau reflexele flacarilor.
-Ce sa zic ? ... ai venit sa vezi daca reusesti sa ma faci sa cedez ?
Severus o sageta cu privirea. Lily remarca imediat si il intreba pe acelasi ton rece si curajos:
-Privirea asta... e cumva o tehnica de sedus ,,a-mi-ce''? ultimul cuvant il silabisi cat de ironic putu.
Coltul buzelor sale tremurara intr-un zambet increzut.
-Aceeasi intrebare si pentru asta.
Severus clatina din cap amuzat si se aseza in genunchi, pe covor, langa ea. Lily se trase cativa centimetri ofensata. Gestul ei il amuza si mai tare pe Severus, care trebui sa-si acopere ochii cu palma pentru a-si ascunde amuzamentul.
-Ma flatezi... zau asa! spuse printre pufnituri.
Intr-un final reusi sa se abtina si continua:
-Intr-adevar, nu e prima data cand vin anumite persoane la Conacul Prince pentru o astfel de petrecere. Dar de aici pana la a crede ca particip si eu sau ca aduc ,,a-mi-ce''...
Rase cu pofta, moment in care Lily se ridica in picioare si ii intoarse spatele.
-Haide Lily!
-De ce esti prieten cu ei, atunci?
-Dar cine a zis ca sunt prieten cu ei?
Lily il privi peste umar.
-Si atunci ce cauta in casa ta?
Cerceta cu privirea flacarile.
-Ai fi uimita cate lucruri pot sa spuna dupa o gura de wisky-foc.
Lily deveni brusc intersata si incet, incet, prima data asezandu-se pe canapea, apoi lasandu-se pe covor, ajunse din nou langa Severus.
-Ei aveau nevoie de un loc unde sa-si faca de cap si eu aveam nevoie de informatii.
Se vedea ca umbrele trecutului ii lasasera un gust amar. Vocea sa devenise rece si monotona.
-De cele mai multe ori veneau mai multi o data si se distrau asa de bine incat nici nu aveau timp sa-si dea seama ce urmaream.
Avea intiparita pe chip expresia unei persoane care tocmai isi dusese la capat planul fara ca nimeni sa-si dea seama. De-odata, Lily simti ca i se face frica. Intotdeauna stiuse ca Severus fusese un Devorator dar niciodata nu se gandise la el astfel. Brusc, si-l imagina punand la cale planuri alaturi de ceilalti, practicand magie neagra si incalcand toate valorile in care ea credea.
Severus remarca imediat ca fata isi incretise din nou fruntea, semn ca medita asupra unui fapt ce o nedumerea. Ii atinse parul cu mana, moment in care ea tresari scurt. Tocmai se gandea ca Severus ar fi putut, cu o singura miscare, sa-i demonstreze ca sentimentele sale fata de ea erau la fel de reale ca si cele fata de cei care se credeau in siguranta la petrecerile din Conacul Prince. Un fior rece ii trecu prin tot corpul la gandul ca omul in care isi pusese toata increderea ar fi fost o iluzie. Ii atinse fata, de parca ar fi vrut sa se convinga de prezenta lui. Ardea.
-Ai febra.
Severus ii saruta degetele, aproband cu o miscare din cap afirmatia ei, apoi o prinse de mijloc si o trase in bratele sale, inconjurand-o cu totul. Caldura lui era aproape la fel de ametitoare ca si a focului din semineu ce le incalzea fetele. Isi lipise chipul de gatul ei, din cand in cand, sarutandu-l prelung. Degetele lor se intrepatrunsera, apoi mana lui Lily aluneca delicat pe sub maneca bluzei lui si, fara ca ea sa-si fi propus, se opri deasupra Semnului Intunecat. La vederea acestuia, Severus inceta sa-i mai atinga gatul si toti muschii ei se incordara. O secunda trecu de parca ar fi fost o ora de asteptare. Lily nu stia la ce sa se astepte si aproape ca tresari cand Severus ii acoperi mana cu a lui si ii sopti cu vocea lui joasa.
-S-a terminat! Atat a mai ramas... un semn.
Trase aer in piept si se intoarse cu fata spre el.
-De ce?
Primul impuls al lui Severus il facu sa deschida gura ca intrebe la ce se referea, insa, isi dadu seama imediat. Ii prinse chipul ingrijorat intre palmele sale si o trase atat de aproape incat Lily simtea fierbinteala obrajilor sai.
-De asta!
Veni raspunsul soptit, dupa care inchise ochii si se lasa cu totul invaluita de sarutul sau. Severus ii inconjura din nou mijlocul si se lasa pe spate, ametit complet de mirosul parului ei ce, acum, ii inconjura ca o cortina chipul, ametit de obrajii ei netezi langa ai sai, pierdut cu totul in atingerea buzelor ei ce le cautau neincetat pe ale sale. Nu se auzeau decat pocniturile infundate ale jarului ce ramansese in semineu.
Si o bataie in usa bibliotecii...
Lily sari ca electrocutata, cu obrajii mai rosi decat in mod normal, in timp ce Severus trebui sa-si scuture capul nedumerit ca sa-si revina. Se ridica si el, apoi se duse sa deschida. In fata usii, unul din spiridusii de casa facea o plecaciune respectuasa. Severus se incrunta frustrat si isi imagina, pentru un moment, cum il ia de urechile-i lungi si-l arunca cat colo, in gradina.
-Stapane, aveti musafiri. Domnul Bruelle si sotia sunt aici.
-Du-i in sufragerie, ii raspunse spiridusului, dupa care i se adresa lui Lily:
-Ia ghici cine a venit sa ne viziteze?
Lily se uita surprinsa si astepta raspunsul.
-Varcolacul de aseara. Haide si tu in biblioteca sa vedem ce vor!
Pasira amandoi in sufragerie unde cei doi musafiri ii asteptau deja. Acum, Lily avu ocazia sa-i vada trasaturile intdeaproape. El era un barbat probabil mai in varsta decat Severus, mai scund, cu parul tepos, de un saten deschis. Avea un corp atletic care, insa, nu se potrivea deloc cu chipul sau calm si binevoitor. Ochii sai aveau o lumina aparte, a unui om extrem de integator si inteligent. Lily remarca imediat ca spranceana dreapta era intrerupta, de parca tocmai si-ar fi facut un pierce. Parea sa fie o rana veche care se cicatrizase fara sa lase urma.
Sotia sa, in schimb, avea o cicatrice foarte subtire pe gat, care incepea din dreptul urechii si serpuia pana la baza gatului, aratand ca si o zgarietura. Era imbracata intr-o rochie pana deasupra genunchilor, de un rosu extrem de placut, cu datela frumos brodata. Desi parea chiar mai in varsta decat el, parul auriu inchis, foarte lung, ii era prins in doua cozi impletite meticulos si copilareste. Ochii ei caprui impartaseau aceeasi lumnia cu cea din ochii sotului ei, de parca ar fi fost una si aceeasi fiinta.
-Severus! Exclama el, pe un ton melodios, intanizand o mana plina cu zgarieturi, pe care Snape o stranse bucuros.
-Lily, ti-i prezint pe David si Natalia Bruelle.
Ochii lui Lily se deschisera cu uimire cand auzi numele celor doi.
-David Bruelle?? Si sotia...
Se uita cand la unul cand la celalalt asteptand confirmarea.
-Nu pot sa cred! Chiar sunteti voi?
Acestia aprobara cu un zambet modest, Natalia chiar uitandu-se in alta parte fiindca obrajii incepusera sa-si schimbe culoarea.
-Incantata de cunostinta! Lily Ev... Stevans!
Le stranse mana emotionata, dupa care i se adresa lui Severus care se uita nedumerit:
-Sunt faimosi in Franta! Pentru descoperirile lor recente. Sunt specialisti in Potiuni, cu diplome si studii...
Severus se uita de-a dreptul incurcat.
-Sa nu-mi zici ca nu stiai! Se uita Lily socata, in timp ce el clatina din cap.
-Am vrut sa incepem o viata noua aici, zise David la fel de zambitor ca intotdeauna.
-Of, ce bine v-ati ascuns, zise Severus, fara a-si da seama ca cei doi se gandisera imediat la cu totul altceva.
Se privira ingrijorati unul pe celalalt, dupa care David continua:
-Defapt, am venit sa va multumim pentru ca m-ati impiedicat aseara sa comit vreo nebunie. Nu a fost intentia mea sa merg la petrecere. Nu stiu ce s-a intamplat fiindca nu-mi amintesc nimic.
-Mda, nicio problema, zise Severus printre dinti, gandindu-se la cateva variante.
David se uita din nou la sotia sa, nestiind ce sa mai zica.
-Va multumesc si eu pentru tot!
-Nu aveti pentru ce, ii raspunse Lily cu cel mai sincer zambet de care era in stare. Sper ca nu aveti probleme acum, nu?
Zambetul de pe fetele lor se tranforma intr-unul trist.
-Hm, daca o cariera distrusa se poate numi o problema... incerca David sa fie ironic.
-A aparut deja stirea in Profetul Zilei. Ni s-a dus orice sansa de a mai lucra vreodata ca cercetatori.
Pe chipul lui Severus aparu un zambet diabolic al unei persoane care tocmai se bucura de un fapt de care n-ar trebui sa se bucure. Zarindu-l, cu coada ochiului, Lily isi stapani cu greu impulsul de a zambi si ea.
-Inteleg... deci sunteti deschisi pentru oferte? Haideti, luati loc!
*
Pentru prima data in acel an, din cerul inghetat se dezlipira fulgi. Cadeau neincetat pe pamant de parca ar fi vrut sa se revanseze pentru intreaga lor absenta din timpul anului. Conacul Prince fusese acoperit de un strat subtire in doar cateva ore, timp in care, in birou sau, Severus Snape isi gasise partenerii perfecti pentru a pune pe picioare laboratorul de cercetare la care el si Lily visasera inca din prima lor zi la Hogwarts. Nu-i lua prea mult timp sa-i covinga pe sotii Bruelle ca pot avea incredere in ei si ca vor pune pe picioare o afacere pe cinste, chiar daca nu va aduce profituri. Oricum, nici nu ar fi avut nevoie.
Se innoptase cand cei doi soti parasira conacul, luandu-si afectuos la revedere de la Lily si Severus, cu speranta ca vor putea colabora in viitor.
Dupa ce se intoarsera in biblioteca, Lily trebui sa-si clarifice o nelamurire :
-Severus, nu vreau sa te superi, dar exista un lucru p care nu il inteleg... David e un om-lup.
Severus aproba din cap.
-Si nu ai nimic impotriva....
Aproba din nou.
-Aha... dar cum de...? Fiindca stiu ca... intelegi?
Se fastaci din maini incurcata. Cateodata era greu sa le spui lucrurilor pe nume. Severus ii facu semn sa se aseze pe canapea langa el.
-Tocmai astazi iti spuneam ca scopul petrecerilor mele era, de cele mai multe ori, sa aflu informatii. David lucra mai demult si pentru Minister si aveam motive sa cred ca ar putea stii ceea ce ma interesa la momentul respectiv, asa ca, la una din petreceri, spre norocul meu, Natalia nu a putut sa-l insoteasca si am profitat de ocazie. I-am strecurat in bautura Veritaserum si am disparut cu el, fara ca ceilalti sa observe. Dupa ce i-am pus toate intrebarile care ma interesau, nu stiu de ce, l-am intrebat daca este adevarat ceea ce se spune despre el: ca ar fi un om lup. Si cum David e destul de comunicativ a inceput sa-mi povesteasca de la bun inceput cum a devenit om-lup.
Lily inclina capul intr-o parte, privindu-l surprinsa.
-Stiu ce gandesti, dar nu e adevarat! Ca mi-a povestit despre viata lui care brusc s-a schimbat pentu ca drumul sau s-a intersectat, din nefericire, cu cel al unui om-lup si ca mi-a povestit greutatile prin care a trecut. Adevarul e ca, daca asta ar fi fost povestea, m-ar fi lasat complet rece. Defapt... n-o sa ghicesti niciodata... dar omul asta a vrut intentionat sa fie muscat de un om-lup.
Lily casca ochii si exclama surprinsa:
-De ce ar vrea cineva sa fie un om-lup?!
-Pentru ca vrea sa fie vrajitorul care sa gaseasca un antidot. Si s-a gandit ca cel mai sigur mod de a gasi, ar fi sa experimenteze pe el insusi. Si chiar a facut progrese. Are in momentul de fata dezvoltata o formula care diminueaza din agresivitatea lui in timpul transformarii.
Fata ramase muta de uimire.
-E un geniu nebun, zau asa! Spuse intr-un final.
-Stiu, replica Severus cu un zambet atotstiutor. Altfel nu m-as fi gandit niciodata la el ca partener.
-Deci stiai ca e un maestru al potiunilor!
-Evident.
Zambetul i se largi si mai tare.
-Way! Ce parsiv esti! Zise Lily, lovindu-l cu o perna.
-Norocul lui cu petrecerea...
-Nu zii asta! Completa Lily cu regret... chiar daca ar fi fost muscat din greseala de un om-lup nu ar fi fost vina lui.
Severus ridica din umeri indiferent, stramband din nas.
-Si de sotia lui ce stii? Am vazut ca avea o cicatrice pe gat.
-Ah! Asta e o poveste chiar mai interesanta, dar nu vreau sa-ti spun eu. Mai bine las-o pe ea sa-ti povesteasca.
Zambi enigmatic si astepta reactia lui Lily, care nu-si putea controla curiozitatea. Bineinteles ca-i intoarse o privire plina de repros.
-Uf! Dar de ce nu poti sa-mi zici tu?
-Pentru ca o sa fie mai dramatic daca iti povesteste ea, imita un ras malitios.
-Haha ! Decand esti tu asa de amuzant? Intreba ranjind.
-Pai, ma inspiri...
Lily isi dadu capu` pe spate, razand.
-Hai lasa vrajeala fara bagheta!
De data asta fu randul lui Severus sa rada in hohote, lipindu-si fruntea de a ei.
-Pe asta de unde o mai stii?
Ridicand o spranceana, arata spre fereastra, zicand:
-De la vecinii tai petrecareti.
Intorcand capul spre geam, expresia de pe chipul lui Severus ramase impietrita. Din negura noptii, pritre fulgi se amestecasera bucati de cenusa, in departare, dincolo de portile conacului, flacari imense ridicau fum innecacios.
Atat Severus cat si Lily fugira la geam si dadura perdeaua la o parte.
-Ce arde? Intreba ea, speriata.
-E casa lui David!
-Dar cum e posibil? Mai devreme au plecat de aici. Au lasat vreo lumanare aprinsa? Nu inteleg...
Severus ii arunca o privire compatimatoare, ce i-o daruiesti adeseori copiiilor naivi, apoi isi aseza mana protector pe umarul ei.
-E prea mare coincidenta. Nu prea cred ca focul e un accident.
-Vrei sa zici ca... e din cauza faptului ca David e un om-lup. Adica i-au dat foc la casa?
-E doar o ipoteza!
Lily lua mana lui Severus de pe umarul ei si porni ca o furtuna spre usa.
-Vii? Intreba in urma ei.
Severus se uita nedumerit la ea dar nu avu de ales si trebui s-o urmeze de-a lungul holului, de-a lungul gradinii si, intr-un final de-a lungul strazii. Se oprira la coltul casei, de unde vazura mai multi vrajitori in pelerine de iarna, adunati in fata locuintei in flacari.
Lily il inghionti pe Severus.
-Du-te sa aflii ce se intampla!
Acesta scoase un mormait nemultumit.
-Sau preferi sa ma duc eu? Sa ma prezint, poate.
-Bine Lily, ma duc, dar sa stii ca nu imi place! Putem sa intram in bucluc.
-Speriat, Prince? Il intreba arogant.
-Ai mare noroc ca te iubesc, stii asta?
-Stiu...
*
In doar cateva minute, Lily il observa pe Seversus intorcandu-se cu pasi grabiti.
-Ce ai aflat?
-Era cat pe ce sa-l prinda. L-a salvat Natalia in ultimul moment si au scapat. Acum pleaca toti sa-i ajunga din urma. Au luat-o spre parcul mare. Dar Lily, nu e problema noastra!
-Severus, trebuie sa-i ajutam. Daca nu vrei, merg si singura!
El doar rasufla scurt si ii intinse mana. Intelesese de la inceput ca oricum nu avea de ales.
De indata ce Lily ii atinse mana, simti fiorul bine-cunoscut al unei vraji de Deziluzionare si, dintr-o data, cei doi fura inconjurati de copacii imensi din parc. Auzira pasi grabiti si fugira in calea lor, imprastiind ceea ce mai ramansese din zapada abia cazuta pe pamant.
De pe o alee laterala ii vazura pe David si Natalia alergand ingroziti, aruncand priviri peste umar in urma. Atata Lily cat si Severus se materializara in fata lor si toti patru, cand dadura ochii unii cu ceilalti, strigara:
-Protego!
Din spatele barierei protectoare Lily fu prima care sriga:
-Am venit sa va ajutam!
Se uitara speriati unul la altul, dupa care lasara baghetele mai jos.
-Sigur? Intreba David.
Din spatele lor se auzeau vrajitorii apropiindu-se.
-Da! Striga Lily. Aveti incredere in noi.
-Nu prea avem de ales... sopti David si amandoi luara vraja.
-Haideti! O sa Aparem cu totii in fata Conacului Prince.
-Nu putem sa Disparem. Au legat imprejurimile cu o vraja si vor stii imediat unde am Aparut.
-Asta inseamna ca stiu ca cineva a Aparut in parc, spuse Severus ganditor. David, Natalia, luati-o pe Lily de mana si nu-i dati drumul pana nu ajungeti la conac.
Acestia facura intocmai si Severus aplica vraja de Deziluzionare asupra sotilor Bruelle exact in momentul in care de dupa colt aparu grupul de vanatori.
-Severus! Striga unul dintre ei, oprinduse la doar cativa centimetri de David care aproape incremeni.
-Tocmai am Aparut si noi, vocea indiferenta si rece a lui Severus replica.
-Vreti sa ajutati?
-Evident.
Barbatul se uita de sus pana jos la silueta firava a lui Lily.
-Mai bine trimite-o acasa. Nu-i locul ei aici.
-Poti sa te duci inapoi la Conacul Prince, ii spuse Severus.
Lui Lily aproape ca ii veni sa zambeasca atunci cand isi dadu seama cat de bine ii reusise planul, din nou, lui Severus. Disparu imediat si Aparu in fata conacului, de mana cu David si Natalia ce se materializara imediat ce intrara pe usa principala.
-Ea cat pe ce, zise ea.
-Multumim din nou, spuse si David. Se pare ca tu si Severus sunteti ingerii nostri pazitori.
Rasera toti trei, apoi se instalara in biblioteca, asteptandu-l pe Severus.
In mai putin de o ora il auzira intrand in hol si intreband de ei pe unul dintre spiridusi. Apoi, usa bibliotecii se deschise si isi facu aparitia.
-Ce s-a mai intamplat? Intreba Lily.
Severus isi scutura haina si se aseza si el pe unul dintre fotoliile imbracate in matase.
-V-au mai cautat ceva timp, dupa care s-au lasat pagubasi. Din cate am inteles, David si Natalia, casa voastra era doar inchiriata, nu-i asa ?
Cei doi aprobara si Severus ranji.
-Au aparut proprietarii mai devreme. Abia astept sa vad cum pun desteptii astia din averile lor ca sa plateasca despagubiri.
-Asa le trebuie! Completa Lily bucuroasa ca se facuse dreptate. Ce altceva s-a mai intamplat?
-Au zis ca, pana la urma, se multumesc si cu faptul ca i-au izgonit din cartier.
-Imi pare rau, spuse Lily, punandu-si mana sa peste cea a Nataliei.
David isi trecu si el mana lui peste umarul sotiei sale si ii saruta fruntea.
-O scoatem noi la capt.
-Stiu, ii raspunse ea, sprijinindu-si capul de pieptul sau.
Lily casca ochii spre Severus, iar acesta mima : 'acum!!!' isi drese vocea, dupa care se adresa celor doi:
-Daca nu va deranjeaza, puteti ramane aici! Sper ca evenimentele din seara asta nu schimba cu nimic planurile noastre.
-Nu, dimpotriva! Acum mai mult ca niciodata vrem sa lucram impreuna. Doar ca, asa cum ai zis, nu ne vrea nimeni in cartier. Si nici nu vreau sa-mi imaginez in ce probleme ati intra daca s-ar afla ca ne-ati ajutat.
-Nu e cazul, zise Severus, apoi se adresa lui Lily: am vrut sa-ti spun de cateva zile, insa tot timpul a intervenit ceva. Am rugat-o pe doamna Fairfax sa fie pastratoarea secretului Conacului Prince, deci, incepand de maine, nimeni nu va punea sa-l mai vada, inafara de noi, bineinteles. Oficial, voi locui pe strada Fusului. Unul dintre spiridusii de casa va sta acolo si ma va chema, in cazul in care voi avea vizitatori. In seara asta am imprastiat zvonul ca averea lui Edward Prince a fost vrajita sa dispara la o saptamana de la caderea Lordului Intunecat.
Se uita spre Natalia si David:
- Acum ma adresez voua. In conditiile in care nu vreau sa stiti motivele pentru care procedez astfel, sunteti de acord sa locuiti aici si sa pastrati secretul?
Cei doi se uitara cand la Severus, cand la Lily si intr-un final Natalia spuse:
-Nu ne intereseaza motivele... Insa, nu am vrea sa va deranjam.
-Conacul Prince e format din mai multe cladiri. Sunt convinsa ca ne putem descurca.
-Bine... o sa ne mai gandim pana maine. Multumim inca o data pentru tot. Cu siguranta nu vom uita niciodata.
Se ridicara cu totii in picioare si un spiridus de casa veni sa-i conduca pe noii-sositi in dormitorul lor.
-Severus, daca accepta, maine trebuie sa le spunem adevarul.
-Care parte? Mormai.
-Partea in care tu esti un Devorator viclean si ii dai Veritaserum.
-Mmm...
-Trebuie sa fim sinceri cu ei, altfel nu ajungem nicaieri.
-Sunt de acord. Dar nu le putem spune cine esti defapt.
-Asta stiu.
*
In urmatoarea seara, Severus il invitase pe David in unul dintre birouri, hotarat sa fie sincer cu acesta, pe cat posibil, dupa ce in timpul zilei, avusesera timp sa puna la cale detaliile despre viitorul laborator.
-Deci, zise David entuziasmat, frecandu-si degetele sugestiv, de maine conacul va deveni invizibil...
Severus aproba tacut.
-Si tot maine, ne trezim dis-de-dimineata ca sa mergem la cumparaturi. Trebuie neaparat sa te duc la depozitul de care ti-am zis.
-David, inainte sa mai facem alte planuri, e ceva ce vreau sa-ti spun.
David il privi curios, spranceana lui taiata iesind mai tare in evidenta la lumina lumanarilor.
-Am fost un Devorator al Mortii, zise Severus, fara a mai ocoli subiectul, ridicandu-si maneca si aratandu-i un semn abia vizibil.
In acel moment, David isi baga mana in buzunar, intentionand sa-si scoata bagheta. Severus il prinse de brat.
-Fii serios! Daca vroiam sa-ti fac ceva, o faceam demult.
-Nu poti fi niciodata suficient de precaut, zambi el stramb.
-Bineinteles.
Se lasa tacerea intre cei doi, timp in care se privira cercetator unul pe celalalt.
-De ce ai incredere in mine? Intreba David.
-Nu am incredere, zise Severus sec.
David rase scurt, lasand la vedere siragul perfect de dinti albi.
-Aha... acu` am inteles tot! Zise ironic.
Severus isi curba buzele.
-Asta nu e tot, continua pe un ton grav.
-Iti spun ca sa stii: de data asta chiar scot bagheta, ameninta David, in gluma.
-Nu e nimic grav: doar ca ti-am pus Veritaserum in bautura la una din petreceri, te-am rapit, ti-am aflat secretele si dupa aceea ti-am sters memoria.
David se albi la fata intr-o clipa.
-Haha! Eu zic sa te lasi de ironii... e evident ca esti incepator, il lua Severus peste picior.
Cand reusi sa respire din nou, ingana:
-Secretele?
-Mda. Linisteste-te! Nu am nicio intentie sa-ti fur gloria. Am alte planuri in care nu intra posibile potiuni pentru oamenii-lupi. Oricum, felicitarile mele! Sper ca intr-o zi ma vei invata sa prepar asa o potiune complicata.
Ii intinse o mana alba si rece pe care David o stranse intr-ale sale.
*
In biblioteca, Natalia si cu Lily incepusera sa povesteasca despre diferite intamplari din timpul scolii. Lily era de-a dreptul incantata sa cunaoasca pe cineva care studiase la Beauxbatons. Povestirile Nataliei erau de-a dreptul incantatoare.
Cu toate ca Lily ar fi vrut sa mai amane momentul adevarului, trebui sa-i povesteasca, intr-un final, ca stiau despre David deoarece Severus fusese Devorator. Ca si sotul ei, Natalia incercase sa-si scoata bagheta, crezand ca totul era o capcana. Impresionant cat de asemanatori erau...
-Nu te supara, Natalia, vroiam sa te intreb ceva. Nu trebuie sa-mi povestesti, daca nu vrei. Severus oricum stie dar nu vrea sa-mi spuna. E de parere ca asa ne vom imprieteni mai usor.
-Spune! Daca Severus stie si cu toate astea ma primeste in casa lui, inseamna ca nu poate fi asa grav, raspunse ea, zambind ca de obicei.
-Pai... Severus zice ca cicatricea ta de pe gatul tau are o poveste mai deosebita.
Facu o pauza scurta dupa care o intreba ingrijorata:
-Te-ai suparat?
Zambetul Nataliei nu se sterse de pe fata ei rotunda, in schimb, se transforma intr-unul nostalgic.
-Nu! Nici vorba! Are dreptate, aproape ca sopti. Are potentialul unei povesti deosebite.
Lily se apropie si mai tare de Natalia. Vocea ei melodioasa, modul de ei de a povesti, toate acestea o atrageau pe Lily ca un magnet si era convinsa ca ar fi putut sta de vorba cu ea zile intregi.
-Cand am terminat studiile de dupa Beauxbatons, l-am cunoscut pe David la festivitatea de incheiere a anului. El abia atunci terminase ultimul an la Beauxbatons. Deci, da, e mai mic decat mine cu cativa ani. Bineinteles ca, din primul moment, s-a creat o legatura extrem de speciala intre noi doi. Aveam foarte multe in comun, inclusiv pasiunea pentru potiuni. Si pe langa aceasta, exista si o atractie incredibila, de parca am fi fost facuti unul pentru celalalt. Simteam asta... dintr-o data, pentru mine, viata mea s-a impartit in doua: cea de dinainte sa-l cunosc pe el si cea care a urmat dupa ce am vorbit prima data cu el. Pur si simplu aveam sentimentul ca niciodata nu fusesem intreaga pana atunci. Ai putea zice ca de aici totul e simplu, insa, bineinteles, niciodata nu e.
Lily zambi intelegator.
-Mda, cunosc cate ceva despre evenimente neasteptate si schimbari. Continua, te rog.
-Evident, devenisem cei mai buni prieteni, eram nedespartiti. Intr-o zi, mi-am luat inima-n dinti si am incercat sa-i spun ca eu defapt ma indragostisem de el. Dar el m-a refuzat inainte sa pot termina tot ce aveam de zis. Am ramas complet bulversata. Totii prietenii nostri imi spuneau mereu ca numai despre mine vorbeste, ca ma adora, ca ii sclipesc ochii cand ma vede... In fine, avea toate simtomele unui om indragostit. Dar ce puteam face? S-a indepartat instantaneu de mine. Nu mai venea la petreceri si toata lumea imi spunea ca sunt rare momentele in care il vad bine-dispus. Comportamentul lui ma intriga teribil si am decis sa aflu o data si pentru totdeauna care era adevarul dupa ce l-am surprins cu lacrimi in ochi la una dintre putinele petreceri la care ne-am intalnit, cand m-a vazut dansand cu unul dintre prietenii mei.
Natalia lua intre degetele-i subtiri una din cozile impletile si incepu sa se joace cu ea.
-Am uitat sa precizez ca, pe langa Potiuni, ma mai pricep si la Transfigurare. Sunt un Animag. Ma pot transforma intr-o randunica.
Lily scoase un mic chiuit de incantare si ochii-i albastri incepura sa sclipeasca.
-Super! Aveam si eu prieteni Animagi. Zii mai departe.
-Intr-o zi, am decis sa il urmez peste tot. Aveam presimtirea ca ascunde un secret. Si, pana la urma, am avut dreptate, pentru ca, in prima noapte cu luna plina pe care am petrecut-o pe urmele lui am descoperit ca se transforma in om-lup. Presupunand ca, intr-adevar, ar fi simtit pentru mine ce simteam si eu pentru el, am ajuns la concluzia ca motivul pentru care ma respingea era acesta... Mi-am luat inima-n dinti si am mers sa-l vizitez. L-am pus fata-in-fata cu adevarul si nu a mai avut de ales. Mi-a confirmat ca ma iubea la fel de mult cum il iubeam si eu. Mi-a spus ca scopul pentru care s-a lasat muscat de un om-lup a fost acela de a fi cel care descopera un remediu si ca, decand ma cunoscuse pe mine, regretase amarnic alegerea pe care o facuse, insa acum se resemnase si nu vroia sub nicio forma sa fim impreuna. Asa ca, singura mea optiune era sa devin, la randul meu, om lup.
-Sa devii un om-lup?! Adica, vrei sa zici ca esti un om-lup? Si tu? Intreba Lily socata, nevenindu-i sa creada ca nu se gandise pana atunci la aceasta posibilitate.
Natalia inchise ochii pentru un moment, apoi, rasufland, aproba din cap, cu zambetul ei obisnuit. Cu mana dreapta, mangaie cicatricea de pe gatul ei.
Lily intelese...
*
In urmatoarea dimineata, se adunasera cu totii in holul conacului sa-i conduca pe Severus si David care urmau sa cumpere primele ustensile ale laboratorului. David bause o Polipotiune si luase chipul unui Incuiat ce locuia aproape de casa lui Severus de pe strada Fusului.
-Mult noroc! Le ura Natalia cu entuziasm!
-Multumim, iubito! Zise acesta la fel de voios, sarutand-o pe gura.
Lily si Severus se uitara stanjeniti in alte directii. Ca sa salveze situatia Lily facu o remarca:
-Ce mult ne-ar fi ajutat daca am mai fi avut cel putin inca o persoana in echipa!
-Nepoata mea ar fi fost mai mult decat incantata de ceea ce faceti. Oare v-am spus ca a castigat concursul national din Irlanda? Completa doamna Fairfax, care venise sa-si ia ,,la revedere''.
Atat David cat si Natalia parura de-a dreptul incantati de veste. David il batu pe Severus pe umar, in timp ce paraseau conacul.
-E de familie treaba cu potiunile!
Ramasa cu Lily si Natalia, doamna Fairfax continua cu regret:
-Pacat ca nu va mai putea sa-si termine studiile.
-De ce nu? Intreba Lily preocupata.
-Tocmai a nascut si nu vor sa o mai primeasca la scoala.
-Dar cati ani are? Intreba si Natalia ingrijorata.
Doamna Fairfax raspunse, cu capul in pamant:
-Saisprezece. De aceea ma duc sa o ajut, fiindca e singura.
Cele doua schimbara priviri nelinistitre si Natalia continua:
-Pai si de ce sa n-o mai priveasca la scoala? E o crima sa faci copii?
-Regulile Irlandei, o sageta d-na Fairfax cu privirea.
-Reguli tampite! Pufni Natalia. O fata atat de desteapta merita o sansa.
Lily fu intr-un totul de acord si, dupa ce doamna Fairfax pleca, ii explica Nataliei:
-Bunica lui Severus a fost din Irlanda si doamna Fairfax e sora ei. Oameni stricti, Irlandezii astia...
-Saraca fata! Numai adevarate genii castiga concursul national al Irlandei.
-Serios? Itreba Lily, frecandu-si barbia sugestiv. Cred ca am o idee!
*
Aproape ca se innoptase cand Severus si David ajunsera in ultimul magazin de pe Aleea Nocturn. Gasisera aproape tot ce cautasera, iar acum, Severus se tocmea cu patronul magazinului pentru o suvita de unicorn extrem de rara. Cat timp acestia discutau, David, ramase in magazie. Dupa ce se pusera de acord, ii lasa cateva momente singuri.
-Severus, sopti David! Am dat peste un pusti de vreo noua ani in magazie. A fost rapit de Devoratori si adus aici.
Severus baga suvita de unicorn in roba si deveni atent.
-A zis ca au fost mai multi rapiti si ca i-au dus pe toti intr-un fel de pestera, dupa ce le-au omorat parintii. Apoi, dintr-o data i-au imprastiat si pe el l-au adus aici. Nu stii despre ce-i vorba?
Fata lui Severus devenise mai alba ca de obicei.
-La naiba! Zise el.
Apoi, muscandu-si buza continua:
-Il salvam!
-Chiar? Intreba David, la fel de entuziasmat ca de obicei.
*
La doar cateva minute, in biroul sau, Severus scotocea prin dosarele sale vechi.
-Mai explica-mi o data ce cauti! Ii spuse David.
Severus nu-i raspunse, ci continua sa borboroseasca pentru el:
-Trecutul o sa ma urmareasca mereu. Acum n-am de ales decat sa-i salvez! Pe toti!
Usa se deschise si Lily isi facu aparitia in camera.
-Sev, vreau sa vorbim despre nepoata doamnei Fairfac.
Ochii i se atintira, in urmatorul moment, pe chipul unui baietas imbracat in haine rupte si murdare, ce statea in fata focului. Atat David cat si Severus incremenira.
-Sev, cine-i baiatul? Intreba ea cu voce tremuranda.
Din spatele ei, spiridusul de casa isi strecura urechile si se adresa temator stapanului sau:
-Va rog sa scuzati deranjul! E urgent! Aveti musafiri! Domnii nu vor sa spuna cum se numesc, insa au spus ca aduc un mesaj important pentru domnul Prince: ,,au gasit un fiu nelegitim al lui Tobias Snape''. Ce sa le spun, stapane?
Orice urma de culoare disparu, de aceasta data, complet de pe fata lui Severus.
*
-Nu, lasa-ma-n pace! Striga Lily, acoperindu-si urechile cu mainile.
-Lily nu te prosti! Stiu ca am gresit! Si voi indrepta lucrurile.
-Stiu! Dar asta nu ajuta! Intelegi? Nu ajuta! Pentru ca eu simt ca nu te cunosc! Pentru ca nu stiu daca ma voi obisnui vreodata cu toate surprizele care mi le faci.
-Lily, jur ca de acum inainte nu vor mai fi secrete!
O prinse de incheieturile mainlor sale, insa ea se smuci usor, pana se elibera.
-Severus, nu intelegi... eu nu stiu daca pot avea incredere in tine.
Acesta isi incrunta fruntea si isi ascunse mainile in roba.
-Uite, Lily, iti propun ceva... Da-mi timp pana la sfarsitul anului. Si daca pana atunci nu-ti voi demonstra ca merit iubirea ta, atunci iti promit ca te voi lasa in pace cu totul.
Buzele ii tremurau necontrolat, atat lui cat si ei.
-Pana la sfarsitul anului... nicio sansa-n plus.