Natalia isi lipise atat de tare urechea de usa masiva dintre sufragerie si biblioteca incat aproape ca o durea. David n-o ajuta deloc fiindca o sacaia din cinci in cinci minute cu intrebari.
-Ce se intampla? Ce ti-a zis Lily mai devreme?
-Shhh !!! incerc sa aud ce vorbesc. Iti povestesc dupa.
Din spatele usii se auzi din nou glasul amenintator al lui Lily.
-Ba da ! Aflam unde i-au dus pe toti si ii salvam ! Nici nu vreau sa aud ca nu-i treaba mea !
Severus nu-i dadea niciun raspuns.
-Ce zice? Intreba David din nou, la fel de nerabdator.
-Lasa-ma sa ascult! Nimic deocamdata. Vorbeste doar Lily.
David o opri din vorbit caci Lily incepuse din nou:
-Si, in legatura cu fratele tau... cum poti sa nu te duci dupa el? Ai innebunit? E singur si speriat, fara niciun fel de memorie. Chiar daca ii dau drumul, ce crezi ca se va alege de viata lui ?
Se lasase din nou tacerea. Natalia mai ca-si rodea unghiile de incordare.
Intr-un final, se auzi si vocea resemnata a lui Severus.
-Presupun ca asta nu e tot... mai ai ceva.
David cauta ingrijorat privirile Nataliei.
-Da.
Vocea lui Lily devenise mai domoala. Urma sa-l roage ceva, cu sigurata.
-E vorba despre nepoata doamnei Fairfax.
Acum vorbea atat de incet incat Natalia nici nu mai respira ca sa o poata auzi.
-Vreau sa se alature si ea echipei noastre de Potiuni.
-Vrei sa o aducem aici ? Cu tot cu copil ?
-Exact, veni raspunsul hotarat. N-o sa te deranjeze cu nimic. Doamna Fairfax intentiona sa se mute in Irlanda ca sa aiba grija de el.
Severus formula un raspuns, dar nici David si nici Natalia nu reusira sa inteleaga. Apoi, usa de la biblioteca se deschise si abia il auzira pe Severus zicand pe un ton grav:
-Ma duc dupa el prima data si abia apoi ma interesez despre cealalta chestie. Daca au asteptat cateva luni, o ora n-o sa mai conteze.
Usa se tranti in urma lui si, in ultimul moment, Natalia si David fugira pe canapea. Lily intra pe usa dintre biblioteca si sufragerie si ramase pentru un moment cu privirea atintita pe cei doi. Avea o expresie tulburata pe chip.
-Lily, vrem si noi sa va ajutam sa-i recuperati, zise Natalia.
Aceasta doar aproba din cap, apoi iesi ca o furtuna pe cealalta usa a sufrageriei, zicand in urma ei.
-Vedem noi dupa ce se intoarce Severus cu vesti.
Ramasi singuri in camera, Natalia si David se privira ingrijorati.
-Te rog eu mult, zii-mi ce naiba se intampla in casa asta ca eu nu mai inteleg nimic! Zise David de-a dreptul exasperat.
-Oamenii astia au mai multe secrete decat am putea noi acumula intr-o viata...
David se misca nelinistit in locul sau.
-Si ai zice ca noi avem secrete, ironiza el. Deci, ce ti-a spus Lily? M-am intors cu Severus de pe Aleea Diagon, cu copil cu tot. Nu a vrut sa sufle o vorba si cand era cat pe ce sa-si dea drumul intra Lily in camera. Si, de parca nu ar fi fost de ajuns, mai vine si spiridusul ca sa-i spuna ca au gasit nu stiu ce fiu al nu-stiu-cui. Se incuie cu Lily in birou si apoi o vedem ca o ia la goana, el dupa ea. Si p-orma, tu si Lily dispareti in dormitoare in timp ce Severus discuta cu tipii aia doi. Acu`, se inchid in biblioteca, noi ascultam o conversatie din care eu n-am priceput nimic si...
-David, calm... iti spun acum.
Isi trecu mana prin parul sau castaniu deschis.
-Cand Severus ne-a spus despre faptul ca fusese Devorator al Mortii n-a mentionat ca se bucura de anumite privilegii. Adica era printre favoritii Stii-Tu-Cui. Cat au stat inchisi in birou, i-a povestit lui Lily despre un plan ingrozitor pe care il pusese la cale.
Natalia isi incrunta puternic fruntea, semn ca ce urma sa spuna nu era deloc placut.
-Si in ce consta planul, incerca David s-o ajute, muscandu-si buza de jos nerabdator.
-Pai, practic rapeau copiii vrajitorilor pe care urmau sa-i omoare cu scopul de a face o viitoare armata pentru Stii-Tu-Cine.
David se dadu pe spate de-a dreptul ingrozit.
-Ce groaznic ! Si asta a fost ideea lui Severus?
Natalia aproba si David isi duse mana la gura.
-Nici nu-i de mirare ca Lily era furioasa pe el.
-Cica ar fi venit cu ideea asta fiidca altfel Cel-Ce-Nu-Trebuie-Numit i-ar fi ucis oricum dar Lily nu-i asa de sigura. Nu mai stie ce sa creada. Zice ca probabil a facut-o ca sa creasca in ochii... lui. Nu mai stie daca poate avea incredere in el.
-Si ce s-a intamplat cu copiii ? Despre cati e vorba ?
-Severus zice ca sunt in jur de zece din cate stie el dar habar nu are ce s-a intamplat cu ei. Nu a fost implicat mai departe. Din ce a zis Lily, presupun ca o sa afle. Si noi o sa ajutam ! Sper ca esti de acord.
-Absolut!
Se lasa ganditor pe spate si continua cu intrebarile:
-Si ce vroiau cei doi barbati? Pe cine au gasit ?
-Lily spune ca Tobias Snape este tatal lui Severus si ca au gasit un baiat care ar fi al sau, un frate al lui Severus, frate vitreg, care se nascuse inainte ca parintii lui Severus sa se casatoreasca. Cred ca nu stia de existenta lui.
-Si si-a pierdut memoria ?
-Nu stia nici Lily cand am vorbit cu ea... asa se pare. Cred ca o sa aflam in urmatoarele ore.
Se ghemui la pieptul lui David iar acesta isi lipi barbia de fruntea ei, inconjurand-o cu un brat.
-Nu stiu de ce, dar am vaga banuiala ca in cazul in care Lily si Severus nu se impaca, noi zburam in strada.
Natalia nu stiu ce sa-i raspunda.
*
Severus cobora scarile de piatra, alaturi de cei doi barbati. Mana ii era incordata pe bagheta in aticiparea momentului. In aer se simtea miros puternic de mucegai si apa se scurgea pe pereti.
Cei doi barbati se oprira la capatul scarilor si ridicara baghetele iluminate deasupra capetelor. La picioarele lor zacea trupul unui alt barbat, cu hainele sfasiate si parul imbacsit de noroi. Unul dintre barbatii care coborasera la subsol impreuna cu Severus isi infipse mana libera in ceafa lui si il ridica de pe podeaua mizerabila. Chipul ii era plin de vanatai si sangele i se scurgea pe nari. Il batusera ca pe un Incuiat.
Severus nu le adresa niciun cuvant celor doi barbati ci bagheta spre el si in urmatorul moment, acesta levita, corpul sau urmandu-l pe scari in sus. Ajuns in strada, il sprijini de gardul inclinat al unei gradini si ridica vraja, moment in care barbatul se prabusi peste Severus. Il prinse in ultimul moment si incepu sa-si plimbe bagheta pe chipul sau palid si plin de lovituri si zgarieturi.
Printre stropii de noroi ce picurau din parul sau negru ca smoala, il urmarea pe Severus bulversat. Simtea cum umflaturile i se retrag si sangele i se curata de pe fata. Cand vazu cum hainele i se cos din senin, se trase speriat, cu un ultim efort de a se tine pe picioare.
-Ai muri de frica daca as Aparea cu tine la conac, bombani Severus.
Il ajuta sa se ridice de pe gard, trecandu-i bratul stang pe dupa cap. Cand se ridicara amandoi Severus observa ca fratele sau era chiar mai inalt decat el.
-Tu unde ma mai duci? Intreba el, buzele miscandu-i-se cu greutate, inecandu-se cu noi valuri de sange,.
Severus nu-i dadu niciun raspuns si continua sa-l tarasca dupa el. Se urcara intr-un taxi si dupa ce soferul ii privi acuzator, porni motorul ce incepu sa huruie.
Chipui lui Severus ramase neclintit in timp ce era studiat cu coada ochiului de cel pe care tocmai il recuperase. Parul sau negru si pielea alba ca varul ii pareau ingrozitor de cunoscute. Privea din cand in cand in jurul sau si incerca sa-si aminteasca ceva... orice. Totul era-n ceata. In intuneric.
Masina opri cu un alt huruit in fata unei porti de fier incovoiata in stil vechi si taximetristul se le deschise usa ruginita.
Dupa ce masina parasi aleea pustie, cei doi se apropiara de dragonii de onix care prinsera viata de indata ce isi recunoscura stapanul.
Severus continua sa-l tarasca pe celalat pana in sufragerie, unde dadu busna si ii lua prin surprindere pe Natalia si David. Amandoi se ridicara ingroziti si il ajutara pe Severus sa aseze barbatul pe fotoliu. Acesta nu reusea sa-si tina capul drept, scotand sunete ce sugerau ca ranile ii cauzau o durere ingrozitoare. Isi incolacise bratele in jurul mijlocului in timp ce sangele continua sa i se scurga pe barbie, imbibandu-se in gulerul camasii.
-Mergem s-o anuntam pe Lily, spuse Natalia, strangandu-l sugestiv pe sotul ei de brat. Acesta prinse ideea si o urma afara din incapere.
Severus se propti in fata barbatului si privirile sale strapunsera chipul celuilalt.
-Cum te numesti ? intreba el, cu fata livida, lipsita de orice fel de bunavointa.
Celalat se sterse incet cu dosul mainii si lua in calcul gradul de pericol in care se afla. In dreptul sau, focul din semineu ardea mocnit, iar umbrele ascundeau trasaturile impietrite ale interlocutorului.
-Nu stiu, veni raspunsul sfidator.
-Esti vrajitor sau Incuiat ?
-Nici asta nu stiu.
Severus se intoarse apoi cu spatele la el si ramase asa pana cand usa se intredeschise si aparu Lily in prag, pregatita sa-i ingrijeasca ranile. Fara a se uita macar la Severus, se apropie de celalalt barbat si, in momentul in care acesta se trase, ea ii spuse cu cel mai calm glas posibil:
-Stai linistit! Noi nu-ti facem nimic.
Dupa cateva potiuni care isi facura efectul imediat, Lily chema spiridusul de casa. Acesta aduse o tava imensa cu friptura de pui si sos de dovleac pe care barbatul incepu sa le infulece cu pofta. In tot acest timp, privitile lui Severus nu se dezlipira de Lily.
-De cand n-ai mai mancat? Se amuza Lily cand il vazu cat de repede inghitea.
Se uita pe sub sprancene si buzele subtiri i se curbara intr-un zambet sugestiv.
-Nu-mi amintesc.
Apoi continua sa manance in viteza.
Atunci, pentru prima data decand intrase Lily i se adresa lui Severus, insa fara a-i intalni privirea:
-I-au sters memoria?
-Complet, silabisi el, accentuand puternic cuvantul.
Cand vazu ca Lily nu avea degad sa mai continue conversatia, adauga :
-Nu-si aminteste nici macar numele, nu recunoaste realitatea Incuiatilor. Nu avem cum sa-l ajutam.
Barbatul lasa pulpa de pui jos si incepu sa urmareasca interesat conversatia lor.
-Si cum il cheama defapt?
-Seth Cohen.
Seth isi fixa ochii in podea si isi incruta sprancenele ca taciunii. Numele sau nu-i starni vreo amintire.
-Si e vrajitor sau Incuiat?
Lily il cerceta cu privirea si astepta ingrijorata raspunsul lui Severus care intarzia.
-Incuiat, raspunse intr-un final.
Nu nu mai ceru si alte explicatii si se apropie de Seth, care acum o privea patrunzator.
-Seth, i se adresa ea, eu ma numesc Lily si cel care te-a adus aici e Severus, fratele tau. O sa avem grija de tine.
In acel moment, in spatele ei, usa se dadu in laturi si apoi se inchise zgomotos. Severus iesise afara din sufragerie. Lily il ajunse din urma pe coridor si il prinse de brat.
-Unde te duci?!
Acesta, privind peste umar, ii intalni tulburarea si nedumerirea.
-Are legatura cu ce am discutat mai devreme.
Facu o pauza dupa care striga :
-Gerry!
Spiridusul de casa aparu din senin, facand o plecaciune.
-Pregateste unul din apartamentele de la etaj pentru Seth Cohen. De azi inainte locuieste aici.
Lily ii dadu drumul robei lui Severus, cu buzele intredeschise.
-Lily, vorbeste cu doamna Fairfax. Cred ca ar fi bine sa ii ceri si ei parerea, inainte sa extindem si mai mult familia.
Un zambet palid estompa grijile de pe chipul sau, zambet care ii fu imediat intors inzecit de buzele ei.
*
In urmatoarea dimineata, atat David si Natalia, cat si Lily primira vizita spiridusului de casa ce ii ruga sa coboare in birou, unde erau asteptati de Severus Snape.
Se asezara in tacere pe fotoliile confortabile si asteptara vestile pe care sperau sa le primeasca.
-In cazul in care inca mai doriti sa participati, am reusit sa dau de urma unui Devorator al Mortii care stie ce s-a intamplat cu planul Lordului Intunecat.
Cei trei se uitara cu siguranta in priviri unul la celalat si isi dadura incuviintarea.
-Cel pe care l-am gasit aseara a spus ca Lordul Intunecat si-a schimbat planul in legatura cu ei si nu stiu multi despre ceea ce au facut. Insa, mi-a dat numele unei persoane care stie cu siguranta : Lucius Malfoy.
Astepta ca cei trei sa aiba o reactie, insa doar Nataliei ii slipeau ochii.
-Il cunosc! E un tip mai artagos, cu par blond deschis si cu fata palida? Unu care se crede grozav fiindca are sange-pur?
-Asta pare sa fie Lucius, ranji Severus.
-Gata! Il stiu! Si stiu si cum sa-l prindem la inghesuiala. Ai Veritaserum?
*
Pe acoperisul unei cladiri, Severus, Lily si David stateau inghesuiti, cu ochii pironiti pe cabina telefonica aflata peste drum. David scrasnea din dinti neincetat si fierbea de ciuda. Lily era usor amuzata.
-Haide mai David, nu se intampla nimic. Doar flirteaza cu el.
Insa el n-o baga in seama si scoase un sunet care ar fi putut la fel de bine sa fie un marait.
-Acum au Aparut !
Din cabina telefonica iesira parca de nicaieri doua siluete cu pelerina. Prima era a unui tanar de staura medie care se distingea din multime prin mersul sau important si prin culoarea parului imposibil de trecut cu vederea. Ducea la brat o femeie extrem de atragatoare, aranjata atat cochet incat nu se putea spune dupa care dintre cei doi intorcea lumea capul pe strada.
Ceilalti trei coborara in fuga pe scarile de incendiu si pornira in urma celor doi, imprastiindu-se pe stradutele inguste, inconjurandu-i.
Natalia isi strecurase mainile la bratul lui si, in timp ce il ghida pe strazile intortocheate, ii vorbea cu un glas seducator :
-Ce noroc ca ne-am intalnit la Minister. Sper ca ti-a fost dor de mine.
Tanarul Malfoy nu ii raspundea, ci se multumea sa zambeasca atotstiutor, cu aerul sau de superioritate.
La un moment dat, Natalia zari la capatul strazii o pelerina si recunoscu semnul. Dintr-o data, il impinse pe Malfoy si il lipi de zid. Isi strecura mainile pe sub pelerina lui si isi apropie parul ciocolatiu, cu bucle razlete, de chipul sau.
-Vii cu mine acasa, nu ? il intreba naucitor.
Acesta se pierdu cu totul si isi lasa bratele strecurate pe sub pelerina ei, moment in care ea ii fura bagheta fara ca acesta sa simta. Ii inconjura gatul si il musca incetisor de ureche, apoi ii sopti:
-Stupefy!
Malfoy impietri instantaneu cu o privire ingrozita pe chip si Natalia se smuci cu brutalitate de stransoarea lui, apoi il impinse cu ciuda si ii plasa un sut direct in stomac.
-Asta-i pentru ca mi-ai pus mana pe fund!
-Lasati-mi-l mie! striga David, alergand cu mult in fata lui Severus si Lily. Isi scoase bagheta si intr-o fractiune de secunda, Lucius fu zdrobit din nou de peretele cladirilor subrede si gleznele, mainile si gatul ii fura imobilizate cu caramida fermecata de David. Acesta ii arunca o privire ucigatoare dupa care isi trecu bratul pe dupa capul ei si ii saruta fruntea. Natalia il cuprinse de talie cu ambele maini si ramasera in umbra amandoi.
Severus se apropie de Lucius si il forta sa inghita lichidul din sticluta sa, apoi ridica vraja Nataliei. Chipul lui Malfoy era lipsit de orice expresie, sub infulenta potiunii.
Fara sa mai piarda timpul, Severus intreba:
-Ai fost vreodata un Devorator al Mortii?
-Da, raspunse vocea pustie.
-Ai facut parte din planul Lordului Intunecat ce implica cei zece copii de vrajitori?
-Da.
-Ce s-a intamplat cu ei dupa ce s-a razgandit Lordul Intunecat in legatura cu primul plan?
-A facut un pact cu o parte din Dementori. Le-a dat noua din cei zece copii.
-Si ultimul ?
-Lucreaza intr-un magazin pe Aleea Diagon.
Lily isi pierduse culoarea din obraji, iar Severus insista cu intrebarile :
-Ce pact a facut cu Dementorii?
-Le-a dat 9 copii cu amintiri fericite in schimbul promisiunii ca vor convinge alti Dementori sa i se alature, repeta vocea plictisita.
-Si a dat ordine sa primeasca sarutul ?
-Nu.
-Atunci ce ordine a dat ?
-Sa se hraneasca doar cu amintirile lor pana cand vor creste.
-Si apoi ce vroia sa faca cu ei?
-Sa-si continue planurile. Sa-si construiasca armata, sa le stearga memoria.
Severus isi indrepta bagheta spre fruntea lui si ii ordona :
-Arata-mi locul si cum se ajunge acolo.
Lily, David si Natalia asteptara, fara sa rasufle macar, cat timp Severus invada mintea lui Lucius. Cand in sfarsit isi reveni, le facu semn sa plece.
Acestia Aparura la cateva strazi distanta, asa cum se intelesesera si asteptara in tacere sa se iveasca si Severus. Cand acesta Aparu, avea o privire incruntata.
-Crezi ca sunt sanse sa-i gasim in viata? puse Lily intrebarea care ii macina pe toti.
Severus se apropie mai tare de ei si se asigura ca strada era pustie, inainte de a spune:
-Daca inca mai traiesc, e un semn cat se poate de prost.
Ii intalni privirile speriate ale lui Lily si continua:
-Asta ar insemna ca Dementorii nu au putut rupe pactul fiindca Lordul Intunecat inca mai traieste.
Cu totii schimbara priviri panicate intre ei si Severus o lua pe Lily de dupa cap. Socul momentului o facu sa uite ca inca mai era suparata pe el.
-Deci, pornim acu`? intreba David curajos.
-Inca mai aveti timp sa va razganditi. Nu trebuie sa veniti nicaieri. E responsabilitatea mea si nu a voastra.
Insa cu toti trei se incapatanara sa-l urmeze.
-Incotro ? intreba Lily la fel de hotarata.
-Copiii sunt inchisi intr-un castel aflat la 20 de kilometri de Conacul Prince si se poate ajunge in camera lor printr-un tunel, fara sa existe posibilitatea de a ne intalni cu Dementori. Deci avem oarecare sanse de reusita?
-Oarecare? Se ingrijora Lily.
-O data ce ajungem in castel, nu mai putem face mare lucru daca intalnim totusi Devoratorii. Nu putem sa Disparem acolo. Doar vraja Patronus ne poate ajuta.
Lily tresari in timp ce Natalia si David schimbara priviri nelamurite.
-Noi nu stim vraja, soptira ei.
-Si mie nu imi iese intotdeauna, adauga si Lily.
-Am putea astepta cateva zile, pana invatati.
-Nu! Obiectara ei. Ati asteptat destul. Stim-Noi-Cine a disparut doar de cateva zile. Trebuie sa actionam pana nu e prea tarziu.
-Daca se ajunge pana acolo, indrazni Lily sa adauge, Natalia se poate transforma in randunica. Poate scapa.
Ochii lui David stralucira brusc de incantare in timp ce Natalia ii arunca o privire care sugera ca se bucura degeaba. Nu i-ar fi lasat niciodata.
*
Cu baghetele aprinse, ridicate deasupra capetelor, cei patru vrajitori inaintau prin subteran, cu pelerinele strans lipite, indurand frigul ce le patrundea adanc in oase Si singurul lucru ce le aparea in minte era imaginea Dementorilor ce pluteau la suprafata pamantului, la doar cativa metri. Erau vulnerabili.
-Mai e mult?
Tunelul incepuse sa se ingusteze si calea devni din ce in ce mai inclinata. Urcau cu greu, respirand adanc fiidca le lipsea oxigenul.
Se oprira toti patru cand in fata lor aparu o placa de metal. Severus isi ridica maneca robei si atinse pielea cu bagheta in locul in care Lily stia ca se afla semnul intunecat.
-Envive!
Apoi isi lipi mana de metalul rece care incepu sa se topeasca instantaneu.
-Intrati repede!
Cei trei il ascultara si trecura in prima incapere a subsolului. Incepura sa urce pe scarile subrede cu inima stransa. Ajunsera intr-un coridor, insa nu-i vedeau capatul. Cu totii stiau ca era un moment decisiv: daca i-ar fi gasit in viata, Lordul Intunecat avea sa se intoarca si din acest motiv schimbau priviri ingrijorate la fiecare pas.
-E cineva aici? indrazni David sa intrebe si cu totii se oprira sa asculte.
Se auzi un zgomot slab de parca cineva s-ar fi sprijinit de gratii. Lily porni hotarata cu bagheta sus, adaugand:
-Nu va speriati! Am venit sa va ajutam.
Intinzand mainile prin intuneric dadu peste gratiile care se auzisera mai devreme si lumina interiorul celulei. Isi duse mana la piept si incepu sa rasufle greu de spaima.
Severus se opri langa ea si strapunse intunericul cu privirea. Ii inconjura umerii si o stranse la pieptul sau.
-Laura a avut dreptate. Si tu la fel... acum nu mai ramane nicio indoiala. O sa se intoarca, sopti ea mai mult resemnata decat inspaimantata.
-Lily, ii raspunse el, la fel de incet, astfel incat Natalia si David nu auzira nimic. O sa am grija de tine! Iti promit. N-o sa afle niciodata ca traiesti. Si o sa-l ajut si pe Harry ca sa-l invinga. Sa nu fii niciodata speriata.
Cei noua copii tremurau in intunericul celulei avand privirile haituite atintite spre lumina orbitoare a baghetelor indreptate spre ei.
-Severus ! intrerupse David imbratisarea lor stransa, cum ii scoatem afara ? Astea-s gratii impenetrabile.
Severus le studie de sus in jos si el, ajungand la concluzia ca trebuiau sa le taie cu un fierastrau. Cu o miscare din baghetele lor, patru astfel de instrumente aparura de nicaieri si incepura sa taie adanc in metalul gratiilor, scotand scantei care se imprastiau intr-o ploaie de lumina in jurul lor.
-Sev, se intoarse Lily spre el, cu buza de jos tremurandu-i incontrolabil. Sev, repeta ea, mi-e frig.
Acesta inghiti in gol, intelegand imediat la ce se referea Lily. Panica incepea sa-l cuprinda in timp ce furnicaturile il facura sa-si scuture mainile.
-Brrr, ce se intampla? intreba Natalia simtind un fior teribil care ii transfigura pe loc vocea cristalina.
David se uita tulburat la chipul ei contorsionat de o tristete brusca pe care n-o mai vazuse niciodata in ochii ei si se sperie.
-Fi-r-ar! Si eram asa de aproape! scrasni Severus. Continuati sa taiati! striga el, pornind la fuga de-a lungul coridorului.
-Plecati! Suiera o voce de copil din interiorul celulei.
-Nici vorba! Ii raspunse Lily si incepu sa taie cu si mai multa incapatanare. Natalia, David, ignorati sentimentul ! Mai avem putin ! Rezistati !
Insa era prea tarziu. Chipul lui David era pamantiu si in urmatorul moment se prabusi la pamant. Natalia vru sa se apropie de el.
-Natalia ! urla Lily. Continua sa tai ! Altfel nu mai avem nicio sansa.
David se chircise pe podeaua ce inghetase brusc si incepuse sa tremure. Apoi, incepu sa ingane fraze, pe o voce suferinda :
-Mama, nu sunt om-lup, nu ma da afara !
-David! striga Natalia ingrozita.
-Mama, te rog... implora glasul lui sfasietor. Mama, de ce nu ma iubesti?
-David ! striga Natalia din nou si din ochi incepura sa-i curga lacrimi incontrolabil.
-David! urla iarasi cu si mai multa indarjire, cu vocea ragusita, aburi iesindu-i in timp ce expira aerul rece.
Panica si tristetea pe care o cuprinsesera pe Lily erau mai rele decat orice isi imaginase. Brusc ii treceau prin minte toate amintirile ingrozitoare din trecutul ei. Moartea tatalui ei, dispretul Petuniei, lipsa lui Severus, luptele cu Devoratorii Mortii, Laura si James... Harry ! Picioarele incepura sa-i tremure si simti ca nu va mai dura mult pana se va prabusi pe podea, asemeni lui David. O vazu pe Natalia plangand incontrolabil si abia reusind sa miste fierastraul, apoi, cu un efort deosebit, isi roti capul spre capatul holului.
Siluetele masive ale Dementorilor era tinute la distanta de un zid argintiu, periculos de subtire, in timp ce o caprioara argintie inconjura trupul lui Severus care incremenise intr-o pozitie defensiva.
Acesta isi concentra intreaga energie asupra Patronusului sau insa nu era suficient. Oricat de fericite erau amintirile care il legau de Lily acum, nu reuseau sa compenseze faptul ca ea se afla acolo din cauza lui, in pericol de moarte. Acest gand nu-l lasa sa se concentreze.
Severus stranse tare ochii si incerca sa-si aduca aminte sarutul lor din Padurea Interzisa, insa in locul salciei argintii aparu salcia din fata castelului si se materializa scena in care el o numise ,,sange-mal'' pe Lily in fata intregii scoli. Apoi, incercand sa-si aminteasca momentele petrecute cu Lily la petrecerea de Halloween in urma cu cateva saptamani, nu reusi sa vada altceva decat ceata si din ea, chipul ei indepartat, adolescentin, ce ii marturisea ca nu pe el il iubeste. De nicaieri, incepura sa-i apara imagini cu Devoratorii Mortii, cu momentul in care gasise casa ei si a lui James daramata si cu trupul ei inert pe care il construise cu propria sa bagheta pe care acum o simtea din ce in ce mai grea in palma inghetata. Mai avea putin si ii aluneca printre degete. Si stia ce avea sa urmeze apoi... intuneric din toate partile.
O mana la fel de inghetata ca si a lui i-o cuprinse si zari cu coada ochiului parul ei ce isi recapatase culoarea naturala. Nu mai avea puterea sa sustina vraja iar ochii ei verde-smarald il invaluiau de tandrete. Vocea ei ii tremura de frig, de spaima cand abia articula:
-Ia-ma-n brate!
Si aburi se ridicara, incetosandu-i chipul.
El o trase fara sa ezite la pieptul sau si se prabusira amandoi in genuchi sub greutatea deznadejdiei. Siluetele trecusera de scut si levitau deasupra lor, Patronusul stingandu-se incet.
-Sev... intotdeauna am crezut ca patronusul meu e o caprioara datorita lui James si nu stiam de ce si-a pastrat forma dupa ce nu mai tineam la el astfel. Dar acum inteleg. Defapt tu erai cel la care ma gandeam. Pe tine te-am iubit mereu.
Stranse bagheta si vocea i se subtie cand rosti :
-Expecto Patronum !
Din varful ei tasni materialul argintiu care ii inconjura, reintarind scutul si o a doua caprioara se alatura primei. Cele doua se privira in ochi de parca s-ar fi cunoscut de-o viata intreaga si apoi se contopira intr-una singura ce incepu sa alerge energic impiedicand Dementorii sa inainteze.
Pentru cateva momente Severus si Lily simtira ca isi pot misca din nou mainile. Insa, cand ridicara privirile, caprioara argintie isi pieduse din nou din stralucire.
Severus o trase mai aproape de el si isi lipi fata de a ei.
-Prea tarziu... imi pare rau.
Si lumina incepu sa scada. Se prabuseau din nou in abisul deznadejdiei.
Urmau sa moara. Nu exista nicio indoiala. Asteptau doar momentul acela in care nimic din ce stiau nu va mai fi adevarat.
Insa treceau secundele si nu se intampla nimic.
-Severus !
Auzi vocea chinuita a Nataliei si simti cum ii misca cineva umarul.
Imposibil....
Deschise ochii, si, la lumina palida ce venea din bagheta Nataliei, zari cei noua copii asezati ca un scut de jur-imprejurul lor. Chipul haituit al unuia dintre ei scoase un ranjet nebunesc si, cu ochii bulbucati, cu cearcanele adanci, se inclina spre cei doi :
-Pe noi nu ne pot omori.
Severus scutura capul si cuprinse obrajii lui Lily intre degetele sale.
-Lily ! Haide, inca o data vraja !
Cu greu, isi reveni in simtiri si adauga :
-Amandoi.
Lumina argintie ii inconjura din nou si o singura caprioara argintie, de data asta mult mai sclipitoare, tinea departe toti Devoratorii care incercau sa se apropie.
-Natalia, i se adresa Severus. Trebuie sa te transformi in randunica. Am nevoie de tine sa fii lucida ca sa-mi activezi semnul intunecat. Il aducem noi pe David.
Aceasta ii arunca o ultima privire disperata, dupa care se transfigura si isi lua zbborul de-a lungul coridorului, inapoi pe scari in jos.
Cu cei noua copii care abia se tineau in picioare, si cu David in brate, Lily si Severus reusira sa tina in viata patronusul si sa coboare scarile.
De indata ce o zari pe Natalia langa usa de metal, Severus isi ridica maneca si ii intinse mana.
-Envive!
Semnul i se contura pe mana cu cerneala neagra si Severus il lipi de metal. Ii impinse pe rand si ramase ultimul. Se strecura si el prin deschizatura si, dupa ce peretele se refacu, respira usurat. Cu totii tremurau ingroziti. Natalia il tinea strans in brate pe David care inca nu-si revenise iar copiii se ingramadisera toti intr-un colt, cu privirile pustii.
-Haideti ca va duc acasa!
Lily se intoarse ingrijorata spre Severus, banuind ca nu se terminase.
-Ce vrei sa faci?
Ii mobiliza pe toti si, in timp ce strabateau tunelul, spuse :
-Trebuie sa incendiez castelul cumva. Isi vor da seama imediat ca un Devorator i-a eliberat. Si nu, Lily, nu vii cu mine. Te duci acasa!i-o taie scurt cand ii zari expresia chinuita.
Se opri in mijlocul tunelului, in fata ei. Lily sufla cu putere pe nas.
-Prefer sa fii suparata pe mine tot anul decat sa te stiu din nou in pericol. Serios ca daca s-ar putea, daca as stii cum, m-as intoarce acum si as face bucati toti Devoratorii. N-ar fi trebuit sa va lass a veniti… nu stii cat de mult regret.
Lily se intoarse si vru sa plece, dar, in ultimul moment, se razgandi si se arunca la gantul lui, sarutandu-l apasat.
-Stiu…
*
In camera de zi, o tanara vrajitoare statea picor peste picior in fotoliul confortabil, rotindu-si bagheta intre degete si mestecand guma, facand baloane cu ea. Avea un par atat de lung incat ii acoperea spatele. Era perfect drept si stralucea la lumina lumanarilor. Hainele ei puteau fi de Incuiati, daca pelerina violet n-ar fi dat-o de gol.
Dincolo de masuta, frecandu-si mainile si simtindu-se intimidat, Seth o privea din cap pana-n picioare. Langa silueta sa lunga si desirata, fata parea doar un copil, chiar daca nu era.
-Si cica nu esti vrajitor... se mira ea, apoi se lasa in fata privindu-l direct in ochi.
Acesta nu se misca deloc.
-Cine esti defapt? intreba enervat de atitudinea ei usor agresiva.
Fata ingusta ochii ei creonati cu negru.
-Nu ti-e frica? Sunt vrajitoare. Boo!
Indrepta bagheta spre el, taind aerul cu ea. Seth tresari in scaun si tanara incepu sa chicoteasca.
-Scuza-ma! Trebuia sa fac asta! Ce fata ai facut !
Si rase din nou.
-Foarte amuzant... ce sa zic, se ratoi Seth, complet legat de maini intr-o astfel de situatie. Foarte matur !
-Hey, credeam ca esti obisnuit cu vrajitorii din moment ce fratele tau e Severus Snape. Si mai ales daca stai in Conacul Prince...
Seth se uita cu ciuda la ea si adauga printre dinti:
-Sunt aici de doua zile si nu-mi amintesc nimic din viata mea. Alte presupuneri mai ai ?
-Hopa... n-am inceput bine. Oare chiar o s-o tinem asa toata noaptea?
Fata sari in picioare, dar gestu ei nu avu un impact prea mare datorita staturii ei.
Seth era un tanar extreme de chips, lucru pe care ea il observase din prima clipa. Odata si-odata tot trebuia sa-i iasa...
Se indrepta spre usa privindu-l ganditor.
-Hai sa mai incercam o data!
Indrepta bagheta spre chipul sau speriat.
-Obliviate !
Apoi ascunse bagheta in timp ce expresia i se relaxa, de parca tocmai scapase de o grija ce il macina.
-Buna! zambi ea cuceritor. Sunt Corinne, nepoata doamnei Fairfax si voi locui aici in Conacul Prince. Tu trebuie sa fii Seth. Incantata de cunostinta !
Ii intinse mana si el i-o stranse primitor, zambindu-i amabil, confuz din cauza faptului ca nu isi amintea cum ajunsese fata langa el.