in mintea lui Severus Tobias Snape Prince

Imi dorisem atat de mult timp sa fie intr-o zi a mea, incant atunci cand momentul sosise, mi-a fost greu sa ma conving ca nu visam. Credeam ca o sa fie atat de usor sa fim impreuna o data ce ea va simti acelasi lucru ca si mine, insa cat de mult ma inselam. Ar fi trebuit sa ma gandesc ca nenorocitele umbre ale trecutului meu ma vor bantui oricat m-as chinui sa-l repar. Si jur ca o inteleg... nici macar nu pot sa-mi explic de ce mai ramane langa mine. N-ar trebui sa fiu atat de egoist incat sa incerc sa-i recapat increderea cand stiu ca nu merit sa ma iubeasca o fiinta atat de pura precum e ea. Si totusi, iata-ma aici, straduindu-ma sa-i arat ca nu mai sunt asa cum eram. Daca suntem impreuna, lumea din jur nu conteaza pentru mine. Tot ce vreau e fericirea noastra si as face orice pentru asta.

Ea nu vrea sa asculte la inceput si asta ma face s-o iubesc din ce in ce mai mult si, spre nenorocirea ei, s-o doresc pentru mine mai mult ca niciodata. Incapatanarea-i mi-e suficienta sa distrug orice zid din mintea mea care-mi tine in frau izbucnirile afective, mi-e suficienta sa inventez noi moduri de a o tine langa mine. Cand prinde curaj, prind si eu. As ascunde-o sub aripile mele, daca o fiinta care are atat de multe pe constiinta ar putea avea aripi. As lupta cu lumea-ntreaga s-o protejez. Si nu, nu ma gandesc ca mi-as da viata pentru ea. Stiu ca as lupta pana cand toti vor fi infranti si vom ramane doar noi doi, fara cale de mijloc. Nimic nu-mi poate sta in cale cand e vorba de ea. Oh, defapt ce gandesc? Exista o singura persoana care m-ar putea tine departe si din acest motiv ma rog zi de zi ca ea sa ma iubeasca. Fiindca doar ea are puterea de a ma tine departe. Doar ea e mai puternica decat mine. In fata ei, ridic bratele, ma prabusec in genunchi si ma predau.

Dar inainte lupt... lupt pentru iubirea ei.

De aceea, flacari mistuie acum, din temelii, ceea ce odata fusese castelul in care Lordul Intunericului tinuse captivi cei noua copii ai caror familii distrusese. Distruseseram. Cu totii participaseram, direct sau indirect. Fie ca ma acuz, fie ca ma scuz, nu pot fugi de adevar. Cand puteam lupta de partea binelui, am ales intunericul. Vina mea e peste tot, imprastiata in mii de cioburi taioase. Transparente, dar taioase...

Acum ca Dementorii fugisera, flacarile care imi infierbanta chipul imi amintesc de serile petrecute in fata semineului cu ea. E acasa si ma asteapta. E la mine acasa si ma asteapta. Uneori ma gandesc, nu ar vrea sa fie si casa ei... oficial? Vreau ca tot ce-i al meu sa fie si al ei. Si, mai presus de toate, vreau sa primeasca respectul celorlalti pentru ceea ce vreau ca ea sa fie cu adevarat : jumatatea mea.

Nu mai pot sta aici! Simt nevoia sa-i vad chipul linistindu-i-se in prezenta mea.

Nu ma gandisem vreodata ca va veni ziua in ma voi simti atat de legat de Conacul Prince. Acesta devenise in scurt timp de la sosirea ei centrul de gravitatie spre care ma simteam atras indiferent unde ma aflam.

Tarziu dupa miezul noptii, pasesc dincolo de pragul sau si ii gasesc pe toti in camera de zi, aceeasi camera in care aterizasem cu doar cativa ani in urma in cautarea unui sprijin parintesc. Le scanez fiecare chip in parte, emotiile provocate la vederea lor patrunzandu-mi adanc in minte, in timp ce expresia fetei mele tradeaza nimic.

David si Natalia sunt primii pe care ii observ deoarece nu vor sa fie vazuti si asta imi atrage si mai mult atentia. In lumea lor sunt izolati, tremurand la amintirile dureroase. Mi se face rau cateodata cand ii vad si incerc sa ma conving ca nu ii invidiez asa ca imi mut repede privirile la cei zece copii care imi invadeaza casa. As vrea sa nu simt decat mila si o dorinta nestapanita de a-i proteja insa niciun sentiment patern nu poate fi mai coplesitor decat vina care imi rasuceste cutitul in rana cu prezenta lor. O noua fata imi distrage atentia insa doar pentru un moment scurt. Expresia razvratita de pe fata ei si tinuta rebela imi indica exact cine e: Corinne, noua noastra achizitie. Si mai raman doua persoane a caror privire imi ingreuneaza prefacatoria. Fratele meu care apare de nicaieri intr-un moment cum nu se poate mai confuz, un moment care ma impiedica sa ma concentrez asupra propriei sale nenorociri. Daca toti ceilalti din jurul meu se simt pierduti, nu le doresc sa se afle in locul lui. Si acum, ce se presupune ca ar trebui sa fac ? Stiu ca nu l-am adus aici doar pentru ca Lily m-a rugat. Trebuia s-o fac, trebuia sa fac ceea ce era bine. Gata! Nu-mi permit s-o iau razna, acum ca urmeaza sa-i intalnesc privirea ei, cea mai speriata din camera si cea mai entuziasmata sa ma revada. Nu exista ganduri care sa descrie imbratisarea cu care ma primeste.

Cand se indeparteaza din bratele mele, deja planul e trasat in mintea mea: copiii vor dormi in mansarda, alaturi de doamna Fairfax si nepoata ei, pana cand va incepe urmatorul an scolar, in care o voi ruga pe Natalia sa-i inscrie la Beauxbatons. Ea si David vor dormi la etajul doi in fostul apartament al lui Edward Prince, iar Lily, Seth si cu mine vom ocupa apartamentele de la primul etaj. Atelierul de potiuni il montam la subsol, bineinteles, in camerele in care obisnuiam sa ma antrenez pe timpul verii si trimit doi spiridusi de casa pe Strada Fusului astfel incat sa creada toata lumea ca locuiesc in casa parintilor mei. De maine, doamna Fairfax va deveni pastratorul secretului Conacului Prince si nimeni nu ne va gasi. Am uitat ceva ? Mda... va trebui sa cedez presiunilor lui Dumbledore si sa ma angajez la Hogwarts, sa le demonstrez mereu celorlalti ca traiesc singur si nefericit. Orice, doar ca s-o protejez.

*

in amintirile lui Seth Cohen

Inca mai incerc sa-mi dau seama daca tot ce se intampla in jurul meu e adevarat. Desi fratele meu si Lily mi-au explicat totul despre vrajitori si despre cum mi-am pierdut memoria, inca nu reusesc sa ma acomodez cu noua mea viata. Ma simt atat de bulversat incant deseori cei din jurul meu trebuie sa repete o intrebare ca sa-mi capteze atentia. Spre exemplu, Corinne insista mereu sa glumeasca cu mine. ,,Seth, ti-a mancat spiridusu limba ?'', ,,Seth, iti cumpar un Nimbus ca sa te misti mai repede ?''. Stiu ca nu are intentii rele dar cateodata zau ca se poarta copilareste. Si totusi, nu ma pot abtine sa nu am un sentiment... cat se poate de ciudat... cand o vad cu copilul in brate. Imi vine s-o strang la pieptul meu sa-i spun ca o sa fie bine. Ma gandesc mereu ca asa trebuie sa fi fost si mama mea cand tatal meu si al lui Severus a parasit-o. Sau nu a parasit-o ? Noi asa credem, s-ar putea sa nu aflam niciodata. Off ! Ma simt din nou ca un adolescent pierdut in spatiu.

[Gandesc haotic...]

Dupa cateva saptamani deja ma mi-a fost mai bine. Prezenta lui Corinne ma bine-dispunea mereu, mai ales cand ne intepam cu replici jucause. Cand nu era de fata, vorbeam despre ea, cand nu era nimeni in jurul meu, ma gandeam la ea. De Craciun, mi-a crosetat un fular ca al ei, cu dungi violet si albastre. Noroc cu Lily ca mi-a explicat cam pe unde s-o duc in oras. Am dus-o la un film de Incuiati si s-a distrat pe cinste. Mai trebuie sa spun ca toata sala se uita la noi cand Corinne facea o remarca de genu: ,,Ce Thestrali frumosi!''cand vedea renii lui Mos Craciun. Sau... eh! Mai bine sa nu-mi amintesc...

Ah! Sper sa nu ne recunoasca nimeni in viitor. Ar fi bine ca toti sa stea la fel de bine cu memoria ca si mine caci pana si primele mele amintiri in Conacul Prince au fost cam in ceata, poate si datorita faptului ca toti erau atat de nelinistiti si pareau cazuti de pe alta planeta. Eu cel putin, cu siguranta aterizasem din alta lume. Dar, incepand de la Craciun, totul s-a schimbat. Si nu doar pentru mine, ci pentru toti.

Nu o sa uit, cu siguranta, cum Corinne m-a apucat de gulerul camasii, s-a ridicat cat de sus a putut pe varfuri si m-a sarutat chiar sub vasc, asa pe neasteptate.

*

in scrisoarea doamnei Fairfax

Draga mea verisoara,

Vreau sa-ti multumesc din nou pentru invitatia ta! Cu totii au fost incantati de ideea de a petrece Revelionul in orasul tau din Italia, Venetia. O sa fim mai multi decat te asteptai, dar o parte vor sta la un hotel ca sa nu te incurcam.

Daca mi-ai fi spus acum cinci ani ca o asemenea familie va trai vreodata in conacul Prince as fi zis ca te-ai intoxicat cu suc de dovleac. Nu am fost niciodata femeia care sa tanjeasca dupa caldura unui camin, dar batranetea iti suceste mintile, zau asa. Corinne s-a dovedit a fi o fata mult mai ascultatoare si responsabila decat imi imaginam. E rau pentru copilui ei ca nu-si va cunoaste adevaratul tata, dar contribuim cu totii ca sa nu-i lipseasca nimic. Mai ales o anumita persoana... din experienta mea as zice ca micutul si-a gasit deja un nou tatic. Iti voi face cunostinta cu fratele proprietarului conacului cand vom ajunge si atunci imi vei putea spune daca imi impartasesti sau nu parerea.

Vreau sa-ti spun ca dintre toate surprizele care mi le-a oferit viata, schimbarea lui Severus a fost cea mai mare. Am incercat mereu sa nu ma gandesc la faptul ca undeva adanc e un om bun fiindca doar mi-as fi facut sange-rau, in trecut. Dar acum, sa-l vad dand ordine sa fie impodobit un brad de Craciun in mijlocul salonului... prea socant pentru mine. Domnisoara Lily Stevans trebuie sa fie extraordinara pentru ca un om ca si Severus sa ii fie atat de devotat.

La masa de Craciun ne-am asezat optsprezece oameni si pot sa bag mana-n foc ca nu am vazut niciodata o combinatie mai ciudata de destine care se incruciseaza.

Asteapta-ne!

*

in jurnalul lui Lily Evans

2 ianuarie

Draga jurnalule,

A trecut atat de mult timp decand nu am mai scris incat mi se pare ciudat sa-ti rasfoiesc foile si sa ma regasesc in poveste.

Stau culcata in patul venetian care imi place atat de mult, te tin in brate si ascult un CD al Incuiatilor pe care l-am primit de la Severus si tocmai ma gandeam la el cand solistul canta ,,my mind kind of goes fast, I`m gonna slow it down for you (…) I think I wanna give you something I`ve been wanting to give to you for years: my heart''. Stiu ca de multi ani ma iubeste si mai stiu ca el crede ca nu inteleg modul in care e atasat de mine insa, cred ca stiu cat de mult insemn pentru el.

Ultima data cand scriam aici eram asa de suparata incat ma hotarasem sa plec definitiv din Conacul Prince si, mai ales, din viata lui Severus Snape. Ajunsese sa-mi fie teama de el fiindca la fiecare pas mai primeam o lovitura in legatura cu trecutul sau care-mi demonstra ca nu e persoana pe care o credeam. In noaptea in care am aflat despre planul copiilor si despre fratele lui, Seth, mi-a dat un ultimatum.... pana la sfarsitul anului. Suntem in 2 ianuarie si in momentul asta... imi tremura mana cand scriu.

S-o iau de la inceput fiindca vreau sa fiu sigura ca o sa-mi amintesc in detaliu toate evenimentele incepand din seara aceea in care ne-am dus sa-i salvam pe copii. A fost pentru prima data cand i-am spus ca il iubesc. Credeam ca vom muri, defapt eram sigura ca asa va fi.

Dupa ore de griji, cand in sfarsit s-a intors la Conacul Prince, il asteptam cu totii in camera de zi. A intrat cu expresia pe care o are mereu cand se ascunde de ceea ce simte si, fara sa spuna nimic, si-a plimbat privirea deasupra tuturor si ochii-i negri s-au oprit asupra mea si un zambet tacut i-a strabatut chipul. Tinandu-ma mereu de mana, a aranjat pentru toti un loc in casa lui si cand ne-au lasat singuri m-a strans din nou in brate si mi-a povestit planul la care se gandise ca sa ma protejeze. Am incercat sa-l asigur ca e suficient faptul ca sunt metamorf dar el nu vrea sa-si asume riscuri, mai ales acum cand a descoperit ca revin la chipul meu obisnuit atunci cand fac vraji prea puternice care ma lasa fara puteri.

Si nu stiu ce din planul sau mi s-a parut mai nebunesc : faptul ca vrea sa stea sub nasul lui Dumbledore, omul care citeste cel mai bine starea de spirit a fiecaruia, pretinzand ca sufera din cauza mortii mele sau faptul ca vrea sa inventeze o potiune care sa-l faca... morocanos ! Intr-adevar, pare atat de incantat de noua viata incat nu mai e la fel de palid ca inainte. Dimpotriva ! Si in plus, a inceput din nou sa-si prinda parul la spate cum imi place mie.

In dimineata Ajunului de Craciun, m-am trezit mai devreme si, cand am coborat in salon, am ramas de-a dreptul uimita. Aveam un brad minunat ! Si nici macar nu-l rugasem sa faca ceva. Si, de parca nu ar fi fost suficient, le-a luat cadouri tuturor (cu totii ne-am luat cadouri intre noi dar nu ma asteptam sa faca si el al fel). Bineinteles, cand spun ca le-a luat cadouri ma refer la faptul ca a trimis spiridusii sa cumpere. Severus la shopping... ar fi fost mult prea ciudat ! As fi inceput sa-mi fac griji pentru sanatatea lui mintala.

Tot de Craciun, i-a anuntat pe copii ca Natalia va aranja pentru ca din toamna sa mearga la Beauxbatons si ca el ii va ajuta sa-si faca o cariera. De asemenea le-a pus la dispozitite armata de spiridusi de casa din conac in cazul in care vor dori sa incerce sa-si caute rudele ramase in viata. Pana la Anul Nou, patru dintre ei ne-au parasit. Ma bucur pentru ei. Incet, incet, ne-am atasat cu totii de ei, mai ales fiindca eu si Severus nu era cu mult mai invarsta decat ei... cam vreo sapte ani diferenta. Nici nu vreau sa imi amintesc cat de pustie era casa inainte ca ei sa locuiasca aici.

Oricum, Severus a luat tare in serios ultimatul. N-a facut absolut nimic ce i-as putea reprosa (poate doar faptul ca se incapatana cu planul lui de a ma ascunde – si avea sprijinul Nataliei si al lui David care faceau orice nebunie acum ca aflasera ca Stim-Noi-Cine inca mai traia). Si apropo de lucruri pe care Severus nu le-a facut... decand am ajuns in Conacul Prince am avut camera mea si nici macar o data nu a incercat sa-i treaca pragul. Si stiu ca vroia pentru ca de multe ori cand ramanem singuri il vedeam cum isi strange pumnii si se abtine sa ma traga si mai aproape de el. Imi placea sa-l necajesc apropiindu-ma de el fiindca vroiam sa-l vad cat de mult rezista in dorinta lui de a-mi demonstra ceea ce semnific pentru el si imi facea o deosebita placere cand imi lipeam fata de a lui si ii simteam maxilarul inclestat si muschii incordati. Hehe ! si saracu` ma crede un ingeras...

De Anul Nou am primit o invitatie de la o verisoara a doamnei Fairfax si atat Natalia cat si eu am insistat sa mergem fiinca nu vazusem Venetia niciodata. Am fost sfatuiti sa o luam pe calea Incuiatilor asa ca am avut ocazia sa rad de toti cand ne cereau pasaportul la aeroport sau cand incercau sa-si gaseasca locul in avion.

Am ajuns spre asfintit in Venetia, cu vaporul. N-am fost niciodata persoana care sa gaseasca cuvintele pentru a descrie un peisaj si nici nu vreau s-o fac. Mi-e suficienta imaginea pe care o sa mi-o amintesc mereu, cu cerul rosiatic revarsand lumina printre stradutele inguste, reflectandu-se in apa canalelor, cladirile vechi care se ingramadeau in jur si zecile de buticuri dichisite cu suveniruri pentru turisi. Natalia si cu mine saream in sus de incantare. Corinne era mult prea incantata de faptul ca Seth o tinea de mana ca sa mai observe altceva. Hotelul nostru, desi era mic si discret, avea vedere spre piata San Marco. Trebuie sa recunosc ca pana atunci crezusem ca porumbeii din piata erau doar o exagerare, dar nu era asa. Nu am vazut niciodata atat de multi porumbei intr-un loc atat de aglomerat.

Am luat cina la verisoara doamnei Fairfax si ne-am hotarat sa iesim in piata pentru ca la miezul noptii se anuntau artificiile Incuiatilor. A cantat o formatie care avea parte de aprecieri serioase din partea publicului pana si din partea celorlalti vrajitori care incercau sa se camumfleze. Natalia si David invatasera versurile imediat si dansau lipiti unul de celalat, in timp ce Corinne topaia de-a dreptul, spre amuzamentul lui Seth.

In schimb, eu si Severus stateam ascunsi sub o arcada, in intuneric, departe de privirile celorlalti. Pentru un moment, mi-am amintit de primul si singurul bal la care am fost impreuna. La fel statuseram si atunci, doar ca eu, la vremea respectiva, nu ma puteam gandi la nimic altceva decat la faptul ca vroiam neaparat sa ma alatur prietenilor mei. Insa acum, tot ce vroiam era sa-l strang si mai tare pe Severus in brate, sa-l sufoc cu afectiune, daca se putea. Ce mult se schimbasera lucrurile...

Solista formatiei tocmai anunta ca mai sunt zece minute pana la miezul noptii cand Severus incepu sa ma traga de mana. Parasiram piata pe strada principala si apoi porniram cu pasi inceti pe aleea de la marginea orasului, pe langa port. Apoi, mana-n mana o luaram pe strazile pustii ale orasului. Pierdusem notiunea timpului cand ne-am oprit deasupra podului arcuit. Gondolele treceau pe sub noi, desi nu le vedeam. Se spune ca in Venetia exista un pot pe care indragostitii care se saruta raman impreuna pentru totdeauna. Am inchis ochii si mi-am imaginat ca acela era podul. M-am cuibarit la pieptul lui si el m-a infasurat in roba sa lunga apoi mi-a sarutat obrajii pe rand si m-a tras mai tare sper el. L-am sarutat fara sa stau pe ganduri.

Vreau sa-mi amintesc pentru totdeauna cuvintele pe care mi le-a zis cand au inceput artificiile.

,,S-a terminat anul... ce am facut pana acum a fost din cauza ca vroiam sa-ti demonstrez ce insemni pentru mine : totul. Iar acum, e randul tau. Daca si tu simti la fel, casatoreste-te cu mine !''

Inainte sa pot deschide gura sa spun ceva, ma opri cu un deget si continua : ,,Nu mai suport sa traim in aceeasi casa si sa nu fim casatoriti. N-am nicio indoiala fiindca stiu ca mereu vei exista doar tu pentru mine. Acum eu sunt cel care da un ultimatum: alege ceea ce-ti doresti de la mine: pentru totdeauna sau niciodata.''

As putea sa bag mana-n foc ca am auzit atunci un tremur in vocea lui mereu hotarata si implacabila. Oare cat timp i-a luat sa-si faca curaj pentru asta?

Era atat de dragut impacientat asa, atat de... uman si sensibil, incat mi s-au inmuiat picioarele, la propriu! Vroiam sa mai pastrez cateva momente imaginea chipului sau asa ca i-am raspuns: ,,Cu o conditie ?''. Culoarea ii revenise oarecum in obraji insa ingrijorarea i se citea pe fata si n-am mai rezistat mult. I-am daruit cel mai larg zambet de care eram in stare cand am continuat : ,,Sa ne casatorim acum, aici !''

*

in febra momentului

Rochia mea e asa de frumoasa !

Ii acopera picioarele, dar ii dezgoleste umerii rozalii.

Ador pantofii pentru ca ma inalta si il privesc direct in ochi.

Din parul strans la spate i se revarsa buclele si il mangaie chipul.

El n-a renuntat la negrul care-i place atat de mult.

As vrea sa pot avea cuvinte.

As vrea sa-si dea seama din zambetul meu cat de incantata sunt.

Jur ca voi face tot ce-mi sta in putere sa fie mereu asa de fericita.

Nu-mi vorbeste ! Nici nu trebuie... vreau sa ne intelegem din priviri.

Suntem singuri in capela. Suntem noi doi… si muzica pianului perfecta.

David si Natalia, Corinne si Seth… ei sunt chiar langa noi. Nu ii vad. Sunt doar vag constienta ca sunt acolo.

O tin de brat. Are manusi albe pana la cot. Buchetu-i din flori de gheata o fi prea greu pentru ea?

Mainile-mi tremura si cu toate ca e mijlocul iernii, simt ca fata-mi ia foc.

Un om vorbeste in fata mea. Nu-l inteleg.

Ne casatorim!!!

Acum ma intreaba ceva. Daca vreau...

E nebun! De ce il mai intreaba? De parca stralucirea ochilor lui n-ar fi suficient raspuns !

Trag aer in piept. Vreau neaparat sa ma bucur de un moment nepretuit.

Vocea-i profunda se aude peste tot in jurul meu si mi se taie respiratia. A zis DA ! Imi vine sa topai !

Ma amuza expresia ei.

Rosesc cand il vad ca zambeste atotstiutor. Ma port ca un copil.

Se poarta ca un copil. Si o ador!

Aualeu! Acu ma intreaba si pe mine! Haide, Lily, nu intra in panica!!!

De ce respira asa repede?? Severus, calmeaza-te... acum! Lily chiar vrea sa va casatoriti!

Acu tre` sa zic DA! Nu resuseste sa termine intrebarea ca eu si dau raspunsul pe nerasuflate. Imediat imi musc buzele tare de tot. Au inceput sa chicoteasca in jur ! Rad de mine.

Aaaahh ! O iubesc, o iubesc, o iubesc, o iubesc, o iubesc....

Ce a zis? Ne declara sot si sotie? Pe noi ? Acu` pot intra in panica ?!

O sarut? N-o sarut? Ce tre` sa fac? Puffff ! Noroc cu Corinne ! Au inceput sa aplaude si sa ceara sarutul!

Aualeu! Sunt nebuni! O sa-mi explodeze inima! Oh, nu! Deja m-a prins de talie, s-a apropiat de mine. Ii simt rasuflarea. O sa ma sarute pentru prima data ca si sotul meu. SOTUL MEU!

E la cativa centimetri de buzele mele. Sunt asa de aproape incat ii simt inima cum bate. Mi se taie rasuflarea. O sarut pentru un moment scurt si apoi ma indepartez. Trebuie sa trag aer in piept si nu pot langa ea. Pur si simplu nu pot!!!

Ma ia cu ameteli. Incep cu totii sa aplaude si simt cum Severus ma trage de brat.

Parasim capela.

Cred ca ne ducem sa sarbatorim.

Nu stiu unde mergem, nu-mi pasa.

Strazile trec prin fata mea ca intr-un film vechi.

Coboram scarile abrupte intr-un local ferit de ochii Incuiatilor.

Ne asezam la o masa dar nu stam mult jos!

Incep cu totii sa danseze si sa bea wisky-foc. Dar eu nu simt nimic altceva decat degetele-i firave pierdute printre ale mele.

Cred ca au trecut ore. David e prea ,,fericit''. Corinne rezista mai bine ca el. Oricum, amandoi danseaza pe scena.

Seth dispare fara sa-mi dau seama. Il intrezaresc printre sticle si lumini la bar. O priveste din umbra cum danseaza.

Natalia se ridica si imi face cu ochiul. Nu reusesc sa ma desprind suficient de Severus ca sa-mi dau seama ce vroia sa spuna.

Imi pun paharul jos. Cred ca am petrecut destul, mai ales Lily...

Acum chiar ca sunt ametita! Ma misc ciudat.

Gata! O duc de aici!

Ma ia pe sus si eu ma agat de gatul lui cu incapatanare.

Vreau s-o intreb daca se simte bine, dar ea ma opreste, atingandu-mi buzele cu fruntea ei si ma pierd in aroma de crini.

Nu stiu cum am ajuns aici. Am tinut ochii inchisi.

Suntem in camera noastra si nu e nicio lumanare aprinsa. Ma enerveaza roba mult prea lunga. O dau jos si raman in camasa

Ma eliberez din bratele lui si trag perdeaua.

Lumina lunii se frange pe obrazul ei delicat si rochia ii sclipeste.

Imi plimb privirea peste apa ce curge pe langa balconul nostru si ating in fuga suprafata rece a geamului.

E asa de frumoasa incat nu mai rezist in picioare. Ma asez pe pat.

Ma uit peste umar la Severus si nu pot sa-i citesc expresia din umbra. Zaresc doar buzele-i intredeschise.

S-a intors spre mine. Isi aduce mainile impreuna si strecoara degetele pe sub manusi. Apoi le da jos.

Dintr-o data cravata neagra de la gatul lui ma atrage intr-un mod ciudat.

Se apropie de mine si se aseaza cu genunchii pe pat. Eu nu ma pot misca. Raman in continuare sprijinit de pat cu mainile la spate.

Are gatul dezgolit si vreau neaparat sa i-l ating.

Isi strecoara o mana pe dupa gatul meu si cu cealalta imi atinge incet fata. Isi coboara degetele de-a lungul barbiei mele si insfarsit gasesc forta de a ma misca din nou.

Cu un brat infasurat in jurul taliei mele ma atrage in cel mai intens sarut al nostru de pana acum.

Ma desprind de buzele ei doar ca sa-i sarut gatul si apoi umarul.

Imi asez mainile pe pieptul lui si i-l simt cum se ridica si coboara. Se opreste din respirat cand ochii nostri se intalnesc.

Chiar si prin lumina difuza a noptii reusesc sa-mi dau seama ca ochii ei sunt, din nou, verde-smarald.

Nu pot tine mult ochii deschisi caci privirea lui ma ameteste.

Ea inchide ochii si isi atinge nasul pistruiat de al meu. Imi desprind si cealalta mana de cearceaf si ii scot agrafa din par, apoi imi las degetele sa se piarda in el. Incet, ii trag trupul firav peste al meu si inspir adanc mirosul de crini din parul ei.

Vreau sa-l sarut din nou, asa cum il sarutasem mai devreme, dar niste scantei imi distrag atentia si ma trag inapoi speriata.

Fi`r`ar ! Mi-am uitat bagheta in buzunar. O ploaie de lumini argintii si rosi se revarsa in jurul nostru.

Severus se rostogoleste prevazator din pat si lasa bagheta pe jos.

Chicoteste amuzata.

El imi raspunde cu acelasi zambet ce imi ramansese intiparit in minte la miezul noptii.

Peste tot in camera se revarsa brusc bulele sclipitoare. Ma apropiu de podea si incerc sa le ating, dar ele fug din calea mea.

Pentru o clipa uitasem ca suntem vrajitori. Eram doar doi oameni care vroiau sa fie impreuna mai presus de orice.

Piciorul ii atarna peste pat. E atat de micut incat il cuprind cu totul in palme. Ma intreb daca i s-ar parea ciudat sa-i sarut glezna.

Imi saruta glezna ! Si, de parca nu ar fi de ajuns, buzele lui urca pe piciorul meu pana la genunchi, cand ajunge din nou in pat, langa mine. Camera e invadata de lumina argintie-rosiatica.

Imi desfac primul nasture al camasii apoi o las pe ea sa-mi scoata cravata. O arunca undeva in spatele meu si scantei se ridica in aer, dar nimic nu ia foc.

Ma amuza vraja din ce in ce mai tare. Oare vor iesi scantei de fiecare data cand mai aruncam o haina pe jos ?

Are o rochie minunata din matase si satin. Imi infasor degetele prin pamblica de la spatele ei si ii desfac nodul in timp ce o sarut cu ochii inchisi.

Nu mai sunt constienta de miscarile mele. M-am detasat de toate simturile, am trecut in alta dimensiune.

Isi coboara bratele de-a lungul nasturilor camasii mele pana ii desface pe toti. Ii prind bretelele intre doua degete si le ajut sa-i alunece pe umeri in jos.

Isi coboara bratele de-a lungul spatelui meu gol si tot ce mai stiu e ca suntem sot si sotie...

o singura fiinta

aceeasi entitate

o inima intreaga

doua suflete pereche