in jurnalul lui Lily Evans Snape
1 iunie
Draga jurnalule,
...
De cateva luni, timpul sta in loc. N-am alte cuvinte ca sa descriu totul. Nici nu stiu ce as putea scrie. Ca sunt fericita ? Ca ma copleseste noua viata ?
Ar fi si culmea sa fie altfel... cateodata ma intreb daca nu e improprie asa o stare de bine dupa atata nenorocire ? Cateodata mi se face pielea de gaina cand ma gandesc unde as fi putut ajunge daca nu era Severus. Am trait, de la inceputul anului, niste luni de betie absoluta. Inca nu-mi vine sa cred ca am depasit atat de multe obstacole... cat de departe am ajuns. Si cat de departe vom ajunge.
Acum, ca se apropie toamna si incepe un nou an scolar la Hogwarts, am decis, impreuna cu Severus, sa discutam despre ce vom face mai departe. Planurile noastre sunt facute : vom avea grija de Harry din umbra, Severus se va stradui din greu sa-l faca puternic, ii va castiga increderea lui Dumbledore si isi va pregati din timp argumente pentru reintoarcerea Lordul Intunecat. Nu avem niciun dubiu in ceea ce priveste previziunile Laurei. Si, nu in ultimul rand (asta fiind o hotarare de care Sev nu e prea incantat, bineinteles), il vom ajuta pe Sirius Black sa evadeze fiindca nu pot suporta gandul ca e inchis intr-un loc atat de oribil, din cauza unui tradator, fiind nevinovat.
Pe de alta parte, se pare ca mai sunt si vesti bune pentru viitor : relatia dintre Seth si Corinne se pare ca merge din ce in ce mai bine. Desi Seth vrea sa-i dea numele sau lui Seamus, Corinne se incapataneaza ca baiatul ei sa-i pastreze numele tatalui ei : Finnigan.
Natalia si David nu se gandesc sa aiba copii atata timp cat nu vor gasi un antidot pentru ceaa ce numesc ei : ,,deja-vu lunar'' iar doamna Fairfax si-a gasit un nou hobby : ziaristica (nu are de unde sa stie ce vremuri ne asteapta).
Recunosc ca am emotii pentru ce va veni, dar imi pun intreaga mea incredere in Severus. Sunt constienta ca inima-mi va fi cat un purece atunci cand isi va juca rolul dublu, ca voi innebuni de griji de fiecare data cand va fi chemat de catre Lordul Intunecat.
De fiecare data cand ma cuprind gandurile sumbre, el ma strange de umeri, se uita patrunzatori in ochii mei si ma asigura ca acesta este destinul nostru si ca vom lupta din rasputeri sa iesim la lumina. Atunci sunt constienta cat de mult il iubesc pentru tot ceea ce reprezinta si ca as fi capabila de orice pentru el. Imi pun viata in mainile lui si nu incetez sa multumesc pentru sansa la o viata adevarata alaturi de el (chiar daca trebuie sa ne ascundem... Severus spune cateodata : ,,daca n-as stii mai bine, as crede ca ti se pare palpitanta viata noastra'' ... are dreptate, dar nu-i spun nimic... chiar ma gandeam zilele astea, oare i-am spus vreodata ca-l iubesc ??? nu cred ca am prins vre-un moment... uf!!! De ce o fi asa de greu sa spui ce simti ? Cred ca daca ar sti cineva, ar rade de mine... ups!).
*
in joaca unui copil de 11 ani – Seamus Finnigan
Parul auriu si ciufulit i se vedea prin geamul usii fumurii a sufrageriei si parintii lui stiau ca trage din nou cu urechea. Adeseori facea asa, insa ei nu s-ar fi putut supara vreodata. Dimpotriva, Corinne si-ar fi dorit ca micutul sa le urmeze pasii, chiar daca tatal sau protesta vehement.
In acel moment, adultii aveau o discutie aprinsa.
-Ori va fi la Viperini, ori la Cercetasi. Asta e clar !
Barbatul vorbise cu vocea lui joasa si nimeni nu-i contesta judecata, dupa cum observase Seamus ca se intampla de obicei : Severus avea dreptate.
-Si atunci cum am putea face sa-l supraveghem daca s-ar intampla sa fie la Cercetasi ? Lily spuse toate acestea trecandu-si mana prin par. Cu trecerea anilor parea tot mai nelinistita si Seamus simtea la fiecare pas ca linistea lor aparenta e doar linistea dinaintea furtunii.
Planuri fara noima treceau pe langa urechiile sale. Stia toata povestea lui Harry Potter chiar daca niciunul dintre adulti nu putea sa-si dea seama care era motivul pentru care totul se invartea in jurul lui.
De asemenea, stia ca acesta era momentul sau.
Apasa clanta si usa se dadu in lateral cu un scartait prelung.
Mama sa ii arunca o privire surprinsa si, cand ii intalni chipul serios, un zambet ii arcui capatul buzelor. Seth se incrunta pentru un moment, nepricepand ce anume isi vorbeau din priviri. Apoi, cu o deschidere larga a ochilor, isi muta privirea cand la Corinne cand la Seamus. Severus se opri din vorbit.
-Ne jucam de-a spionii ? glumi Seamus.
Lily isi inclesta degetele in bratul lui Severus, iar acesta isi trecu mana peste a ei, asigurand-o ca nu va face niciun gest nesabuit, apoi il privi intrebator pe fratele sau. Acesta ii raspunse buimacit :
-Seamus, tu stii ce vorbesti ?
Baiatul maruntel dadu din cap afirmativ.
-Oricum nu vroiam sa merg la Beauxbaons.
Apoi facu o grimasa de dezgust.
Urmara zile intregi de munca de lamurire si, dupa ce o lasara balta, se ocupara de educatia lui ca viitor spion. In doar cateva luni Seamus intelese toate detaliile misiunii sale de a-l spiona pe Harry si reusi sa stea in umbra, sa-i fie prieten.
In doar intr-un an prezenta lui la Hogwarts se dovedi mai utila decat orice altceva.
***
Era miezul noptii si Lily statea ghemuita sub plapuma imensa a patului lor cu baldachin. Privirea si-o fixase pe acele ceasornicului de deasupra semineului, urmarindu-le la fiecare ticait. Decand adusesera Piatra Filozofala in scoala, Lily nu mai putea dormi ca inainte. Avea o presimtire ca ceva se va intampla, din moment ce Dumbledore considerase necesar ca acesta sa fie pastrata la Hogwarts.
Severus reusise sa treaca de vrajile protectoare ale castelului si instalase drept portal o lumanare care il aducea de la el din cabine in dormitorul lor. Insa, in seara asta, inca nu ajunsese acasa.
Cand acele ceasornicului se oprira la ora doisprezece jumatate, aerul din camera incepu sa tremure si, de nicaieri, aparu Severus.
Lily tresari si dadu plapuma la o parte. Pe sira spinarii ii lunecara fiori de gheata. Mainile ii amortira si buza de jos incepu sa-i tremure. Sosise momentul de care se temeau. O stia... expresia lui Severus i-o confirma.
-Lordul Intunecat traieste, spuse el, cu vocea lui de neinduplecat.
Lily ramase nemiscata, cu privirea pironita in gol.
-A furat piatra ? Ce s-a intamplat cu Harry ?
Severus isi aseza roba pe marginea patului, apoi o lua pe Lily in bratele sale.
-Nu, o linisti, sarutandu-i fruntea. M-a anuntat Seamus mai devreme ca Harry si prietenii lui au plecat sa-l opreasca pe Quirrell. Lordul Intunecat nu poate supravietui decat pe post de parazit, deocamdata. N-are un corp al sau pe care sa-l foloseasca. Se pare ca asa a supravietuit pana acum. Nu iti fa griji ! Harry nu a patit nimic pentru ca Lordul nu-l poate atinge.
-De ce ? se mira Lily, dandu-si parul de pe ochi, incercand sa-si revina din soc.
-Dumbledore are o teorie ca i-ai fi oferit tu protectie atunci cand te-ai sacrificat pentru el. Si ma gandeam ca Laura a facut ceva... cum a murit defapt ?
Vocea lui Lily deveni mai subtire decat de obicei.
-La putin timp dupa ce s-a nascut Harry a inceput sa se simta din ce in ce mai rau...
Severus aproba tacut din cap si Lily stiu ca nu mai spunea nimic deoarece stia ceva si vroia ,,s-o protejeze''. Si poate ca de data asta nici Lily nu vroia sa stie ce era...
***
Din turnul Cercetasilor se observa in departare coliba lui Hagrid. Seamus isi lipise fata de geam si astepta sa-i zareasca pe cei trei, insa nici vorba de asa ceva. Dumbledore si cu cei doi de la minister bateau la usa lui Hagrid. In cateva minute vor executa hipogriful si Seamus nu vroia sa vada nimic din toate acestea. O lua in fuga pe scari in jos si ajunse in scurt timp in biroul lui Snape.
-Harry, Hermione Granger si Ron Weasly nu sunt in Turnul Cercetasilor. Sunt destul de sigur ca sunt undeva pe domeniul castelului, sau au degand sa plece din nou in afara.
Severus se uita incruntat si ganditor la el, stapungandu-l cu privirea.
-Ma ocup imediat de ei. E luna plina azi si am de facut o vizita profesorului pe care Seamus o vazuse de atatea ori in Conacul Prince fierbea mocnit in semineul din cabinet.
Snape ii facu un semn scurt sa iasa.
Seamus stia ca e sub influenta potiunii pe care el insusi o inventase ca sa devina mai morocanos si ranchiunos, greu de citit, cat timp statea la Hogwarts, insa asta nu-l facea pe baiat sa-l placa mai mult in momente ca acestea.
***
Nimic nu prevestea avenimentele ce aveau sa se intample in acea seara fierbinte de iunie. Totul se petrecea dupa un tipar obsedant de monoton. Lily se trezea dimineata, isi saruta sotul, luau micul-dejun, isi luau la revedere si il privea disparand. Apoi, ea cobora la parter unde se intalnea cu ceilalti : Corinne, Seth, David si Natalia. Restul zilei si-l petreceau experimentand la subsolul conacului.
Ca de obicei, Lily statea intinsa in patul lor si citea, cand aerul din camera prinse vapori. Cand se intoarse sa-l primeasca pe Severus, ramase blocata. In locul sau, era Seamus, cu fata alba ca varul, imbracat in roba de la scoala, tinand in mana portalul.
-S-a intors !
Aceste doua cuvinte o facura pe Lily sa simta pamantul fugindu-i de sub picioare.
-M-am furisat de la Hogwarts ca sa te anunt ce s-a intamplat, continua el pe nerasuflate. Harry si Cedric Diggory au disparut in timpul turnirului si cand s-au intors, Cedric era mort si Harry striga in gura mare ca Lordul Intunecat il omorase. La scurt timp, Semnul unchiului Severus a inceput sa arda. Apoi, a disparut.
Nicio miscare a fetei lui Lily nu trada vre-un seniment. Arata de parca ar fi fost din piatra. Intr-un final i se adresa pe o voce total schimbata lui Seamus :
-Intoarce-te la castel ! Ai grija de tine.
Cand acesta disparu din camera, Lily se ridica brusc de pe pat si, cu miscari automate, iesi din dormitor si cobori scarile abrupte ale conacului. Incepea sa se intunece considerabil. Nori grosi de ploaie se adunasera deasupra.
Ajunsa la iesire, impinse cu toata greutatea ei usa masiva si continua sa se deplaseze de parca ar fi fost o papusa in mainile unui actor de teatru. Se opri la jumatatea drumului dintre conac si portile sale unde dragonii de onix vegheau. Se auzeau bubuituri din departare si, pe masura ce se apropiau, Lily parea si mai incapatanata in hotararea-i de a ramane impietrita in locul ei. Un fulger lumina intreg cerul cand stropii grei si desi incepura sa i se scurga pe fata. Parul ii curgea in valuri pe umeri in jos, apa prelingandu-i-se pe spate, lovind cu zgomot aleea, cadere cu cadere.
Cu fiecare moment ce se scurgea, trupul si chipul ei ramaneau la fel de implacabili, nu schitau niciun gest.
Printre tunetele asurzitoare se deslusira ragnetele celor doi dragoni in momentul in care prinsera viata. Poarta de fier se dadu la o parte si silueta neagra a stapanului lor se materializa prin cortina deasa de ploaie.
Lily refuza sa mai traga aer in piept din acel moment. Astepta tinandu-si rasuflarea... cu bagheta tinuta la distanta de roba sa, acesta facu primul pas prin aleea impanzita de noroiul ce fusese praf innabusitor cu doar cateva minute inainte.
Cerul fu despicat pentru a doua oara in acea noapte, iar lumina fulgerului se rasfranse pe chipul lui Severus, desi contorsionat de griji, haituit de teama, totusi teafar.
Toata forta cu care Lily se impotrivise oricarei reactii de pana atunci, disparu fara urma si incepu sa respire cu rapididate. Genunchii i se inmuiara si, brusc, se trezi alergand spre Severus, sarindu-i in brate, incolacindu-si picioarele in jurul sau, inclestandu-si mainile in parul sau lung si sarutandu-i fiecare particica din pielea-i uda si rece, plangand in hohote si, printre fulgere si tunete, repetand mereu : ,,te iubesc, te iubesc''.
*
in cartile publicate de David Bruelle
,,100 de potiuni moderne''
-aceasta este prima noastra carte si, desi a fost publicata sub numele meu, cu totii am muncit la ea. Insa, aspiratia lui Lily si a lui Severus nu este aceea de a fi faimosi. Nu pot spune ca este nici a mea, dar cartea avea nevoie de un autor. Nu-mi vine sa cred ca intr-un timp atat de scurt am ajuns sa inventam atatea potiuni. Intr-adevar sase minti functioneaza mai bine decat una. Sa zicem sapte, daca o socotim si pe doamna Fairfax. Intr-adevar cu totii ne dau idei pe care, din fericire, pana la urma reusim sa le punem in aplicare.
-ultima potiune de pe lista a fost inventata doar de Severus si a folosit-o acum cativa ani cand au adus la Hogwarts un obiect foarte valoros despre care nu a vrut Severus sa spuna nimic. Doar Lily stia ce e. Impreuna cu alti profesori, s-au ocupat de protejarea acestuia. Daca bei potiunea respectiva poti trece prin foc. Cateodata ma surprinde cat poate fi de genial !
,,78 de vraji nemaifolosite pana acum''
-trebuie sa recunosc ca la acest volum am ajutat prea putin. Cei care au reusit sa inventeze majoritatea vrajilor au fost Corinne si Severus.
-ideea apartinuse lui Lily deoarece stia ca, in scoala, Severus inventase o multime de farmece.
-una dintre aceste incantatii am folosit-o cand Seamus avea treisprezece ani intr-o misiune de-a dreptul sinucigasa. Nu stiu prin ce mijloace, Lily si Severus stiu ca Sirius Black (da! celebrul criminal) este nevinovat si s-au implicat in evadarea lui din Azkaban. Trebuie sa recunosc: vraja e absolut uluitoare! Iti da puterea de a gandi logic atunci cand te aflii in preajma Devoratorilor si functioneaza de la kilometri distanta. Aveau un obiect ce apartinuse lui Black si doar au facut vraja... a doua zi a aparut in toate ziarele fuga sa din Azkaban! Prima din istorie... nu m-as fi gandit niciodata ca vom rescrie istorie cu oamenii astia.
-una dintre vrajile pe care le-am dibuit nu a fost trecuta in carte deoarece Severus spune ca sunt lucruri pe care e bine sa nu le stie toata lumea. Cu vraja respectiva poti gasi pe oricine iti este ruda de sange, chiar daca sunt protejati de vraja Fidelius. Da, stiu ! WOW !
,,o potiune pentru oameni ca noi''
-formula inca mai trebuie imbunatatita, dar, cu toate acestea, am reusit sa facem o potiune care ne tine calmi pe perioada cu luna plina... o potiune complicata pe care foarte putini vrajitori reusesc sa o pregateasca adecvat. Severus, bineinteles este unul dintre cei norocosi. Dumbledore l-a rugat sa vina in ajutorul profesorului de Aparare Impotriva Magiei Negre care era, la vremea respectiva, un om-lup, ca si noi.
Inca mai avem un drum lung de parcurs. Mai avem multe de invatat. Urmatoarea carte pe care o planuim este una cu leacuri pentru Vindecatori experimentati. Pe Lily si Severus ii obsedeaza de multa vreme un antidot anume : cel impotriva muscaturii de sarpe. Si, se pare ca potiunii ii lipseste un ultim ingredient pe care nu il pot descoperi nicicum. Credeam ca ultimul sarpe de acest tip fusese in grija Lordului Intunecat. Desi, din experienta mea de pana acum in Conacul Prince, pot baga mana-n foc ca ei stiu ceva ce eu nu stiu. Prea multe mistere pentru o singura casa... Severus ne asigura ca suntem in siguranta atata timp cat stim cat mai putine detalii. Noi avem incredere in el, mai ales acum, cand Lordul Intunecat s-a intors.
*
in vorbele lui Corinne
-Lily, am primit o scrisoare urgenta de la doamna Fairfax acum 2 minute! Ti-o las sa citesti. Noi acum ne adunam lucrurile si pornim spre Hogwarts sa-l luam pe Seamus! Imi pare rau... Inca nu-mi vine sa cred si nici nu stiu sigur daca e adevarat sau nu dar n-avem timp de pierdut, nu vreau sa-mi asum riscuri ! Iti multumesc pentru tot ce ai facut pentru noi ! Nu o sa va uitam niciodata !
*
in scrisoarea Doamnei Fairfax
Lily, Natalia, David, Corinne, Seth
Parasiti IMEDIAT conacul !!! Sunt la sediul Profetului. Albus Dumbledore e mort. SEVERUS SNAPE l-a omorat ! Potter a vazut scena. S-a dat o lupta la Hogwarts. Sunteti in pericol ! Snape nu e cine credeam noi... e de partea Devoratorilor.
Plec pana mai pot ! Va urez o viata usoara. Ma bucur ca v-am cunoscut si regret ca asa se termina totul !
PS. Corinne, stii unde ma gasesti !
*
in ochii Nataliei Bruelle
Lily lua scrisoare din mainile Corinnei si o citi bulversata o data, de doua ori, de trei ori, pana cand obrajii ii devenira vineti de spaima si confuzie. Tremurand toata, mototoli hartia in mana ei subtire si apoi se intoarse spre noi, privirea fiind cea a unui om care se lupta din rasputeri in interior cu doua forte opuse.
-Aveti cinci minute sa va adunati lucrurile. Ne intalnim in curte ! ecoul vocii ei se rasfranse in tot holul pustiu... insa mai pustiu ii era glasul. Probabil asa ar fi sunat vocea oricui ar fi descoperit ca intreaga-i viata fusese construita pe o minciuna.
Urmand-o indeaproape, David o intreba :
-Lily, si daca nu e adevarat? Nu ai de unde sa stii...
Aceasta se intoarse, cu o privire atat de intunecata, incat ai fi putut jura ca pana si culoarea ochilor ei se schimbase.
-Cu Severus Snape nu ai niciodata de unde sa stii.
Lui David i se taie respiratia si ii arunca o privire compatimitoare.
-Poate ca exista o explicatie... ceva, incerca el, din nou, s-o induplece, cum face de obicei : n-ar putea niciodata sa vada ce-i mai rau in oameni fara sa incerce inainte de toate sa inteleaga.
-La el, exista mereu o explicatie. Si ai fi uimit cat de buna...
Cu acestea, Lily ne lasa singuri pe holul de la etaj. Ne-am impachetat toate lucrurile intr-o viteza uluitoare si, asa cum ne inteleseseram, in cinci minute ne intalniram in curtea conacului. Lily nu avea niciun bagaj la ea. Probabil deja le dusese pe toate oriunde avea degand sa se ascunda mai departe. Porniram cu pasi greoi spre poarta de fier si, indata ce dragonii ii simtira prezenta, prinsera viata, se inchinara in fata stapanei lor, si ne deschisera larg portile. In timp ce noi doi ne uitam mereu in urma la scheletul a ceea ce fusese pana nu demult casa noastra, Lily nu facea niciun gest care ar fi putut sugera ca intentiona sa arunce vreo privire inapoi.
David nu-si mai gasea locul si trebui sa faca o ultima incercare :
-Inteleg de ce fugim noi : Corinne fuge pentru ca ii este teama pentru Seth care e Incuiat si pentru fiul ei, Seamus, care nu are sange-pur, iar noi pentru ca suntem oameni-lup. Dar tu ? Chiar daca Severus e Devorator... cu tine ce ar putea avea ? Esti sotia lui...
Lily pufni ironic. In doar cateva minute devenise alta persoana. Parca trecusera un milion de ani prin fata ei. Ba chiar ii aparusera si cearcane... ceea ce spuse ne taie respiratia si ne dadu complet peste cap.
-Cu mine? Nu intelegeti ... pe mine ma vrea. Pentru capul meu, dus pe tava lui Voldemort, a rezistat Snape atatia ani in miciuna asta. Eu sunt cea care l-a lasat pe Lordul Intunecat fara puteri pentru paisprezece ani... pe mine ma vrea, pe mine... capul meu...
L-am vazut pe David scuturandu-se socat cand auzi numele lui si ramanand stana de piatra cand realiza acelasi lucru ca si mine : am trait atatia ani alaturi de straini pe care ii credeam prieteni.
Lily se uita spre mine si, pentru prima data, am vazut ca privirea i se incetosase.
-Aveti grija de voi, imi spuse, cat de cald fu in stare sa spuna cuvinte de despartire intr-o asemenea situatie. Regret din suflet ca am tinut atatea secrete. Natalia, ar fi spre binele vostru sa uitati tot ce ati auzit si ati trait aici. Crede-ma ca am tinut sincer la voi ! O sa-mi lipsiti foarte mult.
Atat bratele mele, cat si ale lui David, o cuprinsera cu totul intr-o imbratisare durereoasa. Apoi, ne impinse delicat si ne facu semn sa plecam.
Porniram cu gentile dupa noi de-a lungul strazii, multumind in gand ca era pustie si nimeni nu putea sa ne vada chipurile ravasite de-a dreptul. La coltul strazii, ne-am oprit amandoi si ne-am uitat pentru ultima data inapoi. Lily inca mai statea nemiscata in fata portii.
-Il asteapta... ii soptesc eu lui David.
Ma trage in spatele unui gard si, printre ramurile unor pomi asteptam. Nu avea degand sa o lasam singura. Daca ar fi incercat sa-i faca rau, am fi fost amandoi pregatit sa o aparam.
In doar cateva minute Severus a Aparut in fata portii. Nu-i puteam zari chipul caci era cu spatele la noi, insa am putut citi pe buzele lui Lily intrebarea : ,,L-ai omorat pe Dumbledore ?''. A incercat sa-i spuna ceva, dar Lily doar a adaugat: ,,Da sau nu?'' . Apoi, dupa ce a primit raspunsul, a Disparut la fel de brusc pe cum aparuse sotul ei mai devreme. Si, o data cu ea, am Disparut si noi...
*
in mintea lui Severus Snape
Se spune ca atunci cand mori, intreaga viata iti trece prin fata ochilor. Nu e nimic mai adevarat de atat. O durere adanca imi strabate intreg corpul. Sangele imi curge in valuri prin gatul strapuns de coltii veninosi care se infruptasera cu nesat din tendoanele ce odata imi tineau capul drept. Nicio bula de aer nu reuseste sa treaca de rana, oxigenul e strain plamanilor mei. Imi mai ramane in cantitati insignifiant de mici pentru creier. Inca n-am murit de tot, inca mai pot gandi, cu toate ca fiecare secunda care trece face ca totul sa fie din ce in ce mai difuz.
Ea plecase. Si, odata cu ea, luase toate lucrurile care imi puteau oferi o dovada palpabila a trecerii ei prin viata mea : isi luase hainele, pantofii, umbrela ei curbata, in carouri, din coltul camerei, tabloul apusului din Venetia de pe noptiera noastra, lingura ei preferata cu care gusta uneori mancarea la bucatarie, cartea in care asezase la pagina Polipotiunii trifoiul cu patru foi pe care il gasise in gradina noastra, caietele cu notite si schite... luase tot trecutul cu ea. Am scotocit in acel moment fiecare coltisor din conac si, negasind nimic, bagheta m-a purtat spre singurul loc de pe planeta unde stiam sigur ca voi gasi ceva ce-mi va aminti de existenta ei : fostul sediu al Ordinului.
In disperarea mea, n-am auzit si n-am vazut nimic in jurul meu si, de-ndata ce-am ajuns in camera unde stiam ca sta ascunsa o scrisoare pe care Lily i-o trimisese lui Sirius, am ravasit totul. Cand am atins liniile fine trasate de scrisul ei marunt am pierdut orice urma de control. Durerea ce o resimt acum pare un fleac fata de ce am simtit atunci. Pare a fi o eliberare dupa care tanjisem luni in sir... luni de chin fara prezenta ei. Ba chiar mai rau, luni de zile in care stiam ca daca nu sufera cat mine, sufera macar pe jumatate. Inutil ar fi imi doresc acum sa-i fi spus din timp despre planul lui Dumbledore. Inutil ar fi sa-mi reprosez ca ea a avut intotdeauna dreptate cand spunea ca nu trebuie sa avem secrete. Dar cum puteam sa-i spun ca baiatul pentru care ne-am zbatut de saptesprezece ani ca sa-l tinem in viata trebuia sa moara ? Cum ar fi putut Lily sa accepte asa ceva cand nici macar eu nu acceptasem. Pana in ultimul moment am sperat ca pot schimba cu ceva ceea ce avea sa urmeze.
Tinand scrisoarea ei, puteam contempla intregul nostru destin. Cat de decisiva fusese prezenta unei singure persoane in viata noastra. O clepsidra a timpului daca as fi avut... stiu exact ce as fi facut cu ea! M-as fi intors cu douazeci de ani in urma si l-as fi omorat pe nenorocit chiar atunci. Apoi, m-as fi inchis undeva departe de Lily. Abia acum realizez ca as da intreaga mea fericire de pana acum pentru ca ea sa aiba o viata normala. As vrea ca nimic sa nu se fi intamplat.
O silueta se apleaca asupra mea. Si pentru prima si ultima data in viata mea simt ca Universul lupta de partea mea. Mana-mi amortita reuseste sa cuprinda intr-o ultima sfortare bagheta. O duc la tampla si stiu exact ce vreau sa-i arat lui Harry caci m-am impacat cu idee ca nu poti lupta impotriva destinului. Materia aurie se prelinge in sticla si simt toate emotiile mele adunate in ea, amestecandu-se, frematand in intensitatea lor.
As vrea sa nu fi iesit niciodata din spatele gardului viu, sa nu-i fi spus de Hogwarts, sa nu-l fi dusmanit pe James, sa fi stat departe de ea de la bun inceput, acolo unde imi era locul... cu nasul in cartile mele stupide. Am privit prea sus si am tras o fiinta nevinovata in abis, alaturi de mine.
Dar, mai presus de orice, vreau ca cineva sa stie ca am iubit-o atat de mult incat sangele care se scurge din mine devine o binecuvantare, o eliberare. Imi astept cu resemnare pedeapsa si sper sa fie grea caci nu ma voi satura vreodata sa platesc pentru toata durerea ce i-am provocat-o prin vanitatea mea.
E liniste in jurul meu... sau nu mai pot auzi nimic. E frig... sau am parasit deja lumea aceasta. E totul incetosat... si-mi pare ca au venit umbre de dincolo dupa mine. Imi inchid ochii si nu-mi doresc sa mai simt nimic. Vreau sa ma eliberez de orice sentiment umanizator... si aproape ca reusesc. Nu mai simt durere deloc. Simt ceva ce n-am simtit atat de viu, in mod paradoxal, de mult timp : simt doar prezenta ei si o bucurie nespusa la gandul ca ea e doar in mintea mea si nicio lacrima de-a ei nu se va prelinge vreodata pe ceea ce fusese candva trupul meu.