Helloo! Stiu ca am disparut pentru atata timp, si imi pare rau, dar eu si management-ul timpului nu ne avem bine :)) am inceput sesiunea si tot ce fac toata ziua e sa citesc si sa dorm, asa ca din pacate tradusul s-a mutat la sfarsitul listei mele pentru moment. Dar promit ca cum termin, in 2 saptamani, voi reveni la postarea costanta
Love you guys si sper sa aveti o saptamana buna!
Pumnul
Mi-am ascuns cat de bine am putut surpriza de pe chip, dar obrajii imi ard, ceea ce ma da de gol. Desi nimeni nu stie cum stau lucrurile intre noi sau ce se intampla acum, le pot simti privirile curioase si amuzamentul general din jurul meu ma iritia profund. Tot ce vreau acum e ca sa se deschida pamantul sub mine si sa ma inghita.
Fie ca mi se pare mie sau nu, expresia lui Dimitri e plina de o satisfactie pe care o percep ca meschina. Nenorocitul! Sunt aproape sigura ca stia ca sunt aici si mi-as paria toti banii pe faptul ca m-a chemat in fata cu buna stiinta. Adica, el imi stia jumatate din nume si nu cred ca sunt multe Rose pe-aici. Eu, in schimb, nu stiam nimic despre el cand am venit aici. Asa ca, ce joc e asta? Ce crede ca a realizat? Doamne ce i-as sterge zambetul ala de pe fata!
Prea surprinsa ca sa imi folosesc creierul ca sa vin cu o replica usturatoare, ma intorc la locul meu si deja imi fac planuri pentru mai tarziu. Cum se termina cursul asta, renunt. Nu vreau cumva ca el sa isi faca impresia ca sunt topita dupa el sau orice apropiat de asta, si de aceea sunt aici, urmarindu-l peste tot pe unde merge, ca un catelus neajutorat.
Dar doamne, urmatoarele doua ore petrecute in sala asta nu pot sa treaca mai greu? Cu ochii mai mult pe ceas decat la ceea ce se intampla in fata mea, cateodata aveam impresia ca limbile i s-au oprit.
Cand nu supravegheam ceasul, incercam sa ma concentrez la miscarile pe care trebuia sa le facem, ceea ce mergea destul de prost considerand ca imi venea in cap constant zambetul lui, si atentia mea se muta la cat de mult imi doresc sa imi directionez pumnii spre fata lui. Norocul meu ca fiind in fundul clasei ma ajuta sa nu il mai vad asa de des.
Totusi, as fi o ipocrita sa spun ca ceea ce fac aici imi displace. Chiar si cu resentimentele mele, tipul stie ce face si chiar am invatat multe. Singurul lucru de care imi este frica e sa nu cumva sa fac vreo miscare gresita, intrucat, la un moment dat, vazand ca unii o executa gresit, Dimitri ne-a pus sa repetam o miscare, in timp ce el va trece pe la fiecare sa dea indicatii. Speram cu toata fiinta mea ca ma va lasa in pace, chiar daca faceam ceva gresit. Dar desigur ca profesorul din el a castigat.
Postandu-se langa mine, a inceput sa imi spuna ce fac gresit. Ca sa nu imi inrautatesc situatia, am decis sa nu comentez si sa evit pe cat posibil contactul vizual in timp ce faceam ce imi spune, rugandu-ma sa plece mai repede la altcineva. La o adica, tipa de langa mine e un dezastru si tot pe mine ma corecteaza?
Eforturile mele sa fiu un elev bun se pare ca nu sunt bune de nimic. Orice schimb la executia mea, el nu e multumit, asa ca, in timp ce ceilalti se fac ca sunt preocupati mai mult de propriile lor miscari decat de ale mele, s-a decis sa vina in spatele meu si sa ma apuce de atebrate.
Aerul din jurul meu a devenit dintr-odata greu. Chiar si prin bluza, simt furnicaturi acolo unde ma atinge, si oh, palmele lui sunt atat de calde. Singurul lucru la care ma pot gandi acum e cat de mult vreau sa-si puna bratele strans in jurul meu si daca se poate, sa nu imi mai dea drumul pentru urmatoarele ore. Opreste-te, Rose! Trebuie sa imi dau vreo doua palme mentale ca sa nu ma mai gandesc la prostii de genul. Iti poti imagina ca inca nu m-am uitat in ochii lui si ma simt astfel? Oare ar fi gresit sa fac un pas in spate? Stop! Aduna-te odata!
- Uite, a inceput sa imi vorbeasca, si imi dau seama cat de aproape e, de fapt, de mine, gura lui la cativa centimetri de urechea mea. Nu iti tii mainile destul de sus. Daca le tii asa, nu vei putea tinti bine la fata cuiva, a continuat si a inceput sa imi miste mainile pentru a lovi aerul din fata mea.
Cand eram pe punctul de a lesina de la tensiunea care s-a acumulat in mine, mi-a dat drumul si a venit in fata mea, doar pentru a ma tortura psihic si mai mult, banuiesc. Partea cea mai buna e ca acum toata lumea se uita la noi, fara pic de rusine.
M-a pus sa fac miscarea din nou, spre el, ceea ce am si facut. Dar din nou, exact cum a indicat mai devreme, tintesc prea jos. Mi-a evitat lovitura fara pic de efort, nu ca m-as si fi chinuit sa pun multa forta in ea.
Inca nemultumit de abilitatile mele, acum imi acopera pumnii cu palmele si imi directioneaza loviturile spre fata lui. Facand asta, ma trage in sus, si e nevoie sa ma ridic pe varfuri ca sa ajung cat de sus vrea el. Daca are sens sa spun, toata miscarea asta a lui in jurul meu mi-a invaluit simturile in parfumul lui si singurul lucru la care ma pot gandi e ca vreau sa ajung cat mai aproape de el, ca sa simt cat mai mult din el. Oh, dumnezeule, ce imi face tipul asta? De ce nu pot gandi ca o persoana normala in preajma lui?
- Asa, domnisoara Hathaway, imi spune, neintrerupandu-si miscarea pentru inca cateva secunde. Acum tu, fara ajutor, ma indeamna, dandu-mi drumul la maini.
Si incerc din nou. Si esuez din nou. Nu pot sa prind miscarea. La naiba, sunt prea scunda. Sau ma rog, e el prea inalt.
- Mai sus. Lovesc. Mai sus. Loves din nou. Mai sus!
Auzindu-i tonul, asta e tot ce am nevoie ca sa izbucnesc. Sincer, ar trebui sa primesc un premiu ca mi-am pastrat calmul pana in momentul asta, la cat de greu am fost incercata. Dar acum, sunt prea enervata ca sa imi mai pese. Imi adun toata forta, fac un mic salt pe picioare si, lunadu-l prin surprindere, pumnul meu face contact cu maxilarul lui.
In jur, aud persoane susotind, dar ei sunt ultima mea grija. Din partea mea, ar putea sa se duca toti dracu'. Sunt cu capsa pusa si daca comenteaza cineva, sunt dispusa sa ma iau la pumni si cu ei.
Spre bunastarea lor, nimeni nu spune nimic. Nici eu nu am nimic de spus, asa ca ma intorc si plec din sala.
Sperand ca nimeni sa nu vina dupa mine, ma schimb cat de repede pot si ma indrept imediat spre Mia, careia ii dau inapoi cheia primita si ii spun ca vreau sa imi anulez abonamentul. Desi extrem de confuza, nu imi pune nicio intrebare, si in urmatoarele minute plec din sala si imi jur ca nu ma voi intoarce niciodata acolo.
In drum spre casa, ma gandesc constant la ceea ce am facut mai devreme si nu imi pot opri mustrarile de constiinta, acum ca mintea mi s-a limpezit. La ce ma gandeam? A fost deplasat sa ii dau un punm, mai ales de fata cu atatia oameni. Dar stii ce? Si-a cerut-o! Da, asa a facut. De ce mi-ar parea rau? Si-o merita pentru faza cu prezenta, si oh, pentru ranjetul ala!
Dupa cateva ore de pierdut timpul in casa, am decis sa ies sa ma plimb putin, dar in timp ce imi incuiam usa, ghiciti cine isi face aparitia in capatul scarilor? E sincronizarea perfecta!
Mi-am schimbat expresia astfel incat sa redea neplacerea de a-l revedea si am incercat sa il ignor, si credeam ca am scapat dupa ce am trecut pe langa el, dar il aud vorbindu-mi.
- Am vazut ca ti-ai anulat abonamentul.
- Aham, asa am facut.
- De ce? Nu ti-a placut cursul de azi? Are tupeul sa ma intrebe, luand un ton inocent. Stii, avem o agenda unde poti sa iti scrii nemultumirile si-
- Uite care-i treaba, tovarase, il intrerup inainte de a avea sansa sa ma enerveze din nou. Nu ma intelege gresit, dar chiar nu aveam nici cea mai mica idee ca lucrezi acolo. La naiba, nici nu stiam cum te cheama pana azi! Asa ca nu te flata singur crezand ca imi place de tine sau ceva de genul, okay? Mi-am anulat abonamentul pentru ca nu vreau ca lucrurile sa devina ciudate intre noi.
- Bine, inteleg. Dar stii, chiar ai potential. Nu m-ar deranja sa fiu antrenorul tau personal daca asta e ceea ce crezi ca ar face lucrurile ciudate.
- Pai, pe mine m-ar deranja. Asa ca, te rog scuza-ma acum, ma asteapta iubitul meu.
Am coborat scarile cat de repede am putut, inainte sa ma intorc si sa ii spun sa uite ce tocmai am scos pe gura.
Ce naiba e in neregula cu mine? Iubit? De ce as spune ceva asa stupid si neadevarat? Abia stiu pe cineva pe-aici.
O idee imi vine in minte. Totusi, stiu pe cineva. Si stiu exact ce trebuie sa fac in legatura cu situatia asta. Mi-am scos telefonul din buzunar si l-am sunat pe Adrian.