Un sarut, un soarece

O ora mai tarziu, ma intalnesc cu Adrian la o cafenea, nu departe de campusul universitatii.

- Sincer sa fiu, incepusem sa ma indoiesc ca o sa ma mai suni.

- Ce pot sa spun, imi place sa ma las asteptata. Cateodata-mi place sa fac pe inabordabila, adaug zambind.

Petrecandu-mi timpul cu el, imi dau seama ca nu e chiar un tip asa rau, ca nu face parte din categoria nemernicilor peste care am mereu norocul sa dau. E amuzant si chestii din astea. Ia totul aproape in gluma si cred ca merge la toate petrecerile din campus, si nu cred ca se gandeste la viitor prea mult. Nu ca ar si trebui sa sa ingrijoreze pentru asta, dandu-mi impresia ca are undeva un cont plin cu bani la dispozitie. Si daca asta nu mi-a confirmat cat de mult ii pasa de studiile lui, faptul ca e a treia oara cand face al doilea an din scoala de arte mi-a demostrat-o. Adica, hai sa fim seriosi. Arte. Tot ce are de facut e sa gaseasca o idee buna si sa picteze toata ziua. Dar in ciuda tuturor lucrurilor superficiale cand vine vorba de educatie, e un tip dragut. Are vorbele la el. E atent. Si pe deasupra, pare cu adevarat interesat de mine. Ceea ce ma face sa fiu si eu interesata de el.

Asa ca am ajuns sa ma prinda miezul noptii in compania lui, plimbandu-ne aiurea pe strazi si ajungand sa vorbim despre lucruri mai serioase, despre familiile noastre, prieteni, sperante, viitor si altele. Sa vorbesc cu el despre asta mi-a venit destul de usor pentru ca imi inspira incredere.

Singurul lucru care ma deranjeaza la el se gaseste in buzunarul lui, tigarile acelea cu iz de cuisoare pe care nu mai inceteaza sa le aprinda, si al caror fum imi face ochii sa lacrimeze.

L-am lasat sa ma conduca acasa. Ajungand in fata cladirii, eram gata sa imi iau ramas bun si sa il las sa plece, dar poate norocul meu a fost sa il vad cu coada ochiului pe Dimitri apropiindu-se.

Fara sa ma gandesc prea mult, l-am tras pe Adrian mai aproape de mine si i-am spus sa ma sarute. Neparand prea surprins, nu a avut nevoie sa ii spun de doua ori ce vreau. S-a aplecat spre mine, invaluindu-mi simturile cu mirosul acela de cuisoare, iar buzele sale le-au acoperit pe ale mele. Nu o sa mint. Mi-a placut. Mult. Daca ma gandesc bine, as putea sa ma obisnuiesc cu asta, cu el.

In timp ce ne sarutam, ochii mei il urmareau discret pe Dimitri, cum a trecut pe langa noi, neacordandu-ne niciun pic de atentie, indreptandu-se spre intrare. Totusi, nu-s nebuna, dar pot sa jur ca l-am auzit mormaind ceva.

Cand buzele ni s-au indepartat intr-un final, deja zambeam, cumva mandra de mine. La urma urmei, i-am dovedit lui Dimitri ceea ce i-am spus mai devreme. Desigur, Adrian zambea si el, doar ca din motive diferite.

Intr-un final, cateva minute mai tarziu, cand ne-am luat ramas bun, Adrian m-a sarutat din nou, pe obraz de data asta, si mi-a promis ca ma va suna a doua zi.

In drumul meu sus pe scari, totusi, nu ma pot opri din a ma simti ingrijorata. Oare in ce m-am bagat?

O ora mai tarziu, sunt gata sa ma culc. Am stins luminile peste tot si ma indrept spre pat. Si atunci o aud. Un sunet ce seamana cu o zgarietura pe lemn, pe care am crezut ca mi-l imaginez. Din nou! E a treia oara cand il aud deja. De unde vine?

Aprind luminile in camera si investighez peste tot. Nimic. Sa fie doar mobila de pe-aici crapand? E totusi, destul de veche. Trebuie sa caut o explicatie logica pana la urma si asta e singura pe care o gasesc.

Stau inca un minut in mijlocul camerei si ascult, dar nu mai aud nimic. S-a oprit, asa ca nu mai pot cauta sursa zgomotului, asa ca ma dau batuta, sting luminile si ma urc in pat.

Cand ma intind, simt ceva gadilindu-mi piciorul. Ah, inca vreun fir de par de-al meu pe-aici. Cu mainile coborand pe picior, caut cauza inconvenientei mele, si da, intr-adevar, gasesc par. Doar ca nu al meu. Seamana mai mult cu niste blana.

Un soarece! In urmatoare secunda sar din pat si tipand, ies din dormitor, trantind usa in urma mea, si incerc sa nu ma impiedic (prea mult) pe scari in timp ce le cobor.

Nu mai mult de cinci secunde mai tarziu, aud o bataie in usa. Cu picioarele spagheta, ma indrept incet spre intrare si deschid usa. Si uite-l. Fata somnoroasa, dar cu ochii larg deschisi, alerti, si cu o vanataie incepand sa i se formeze pe partea stanga a maxilarului (nu credeam ca l-am lovit atat de tare). Parul ciufulit aproape atingandu-i umerii goi. Omul asta poarta doar o pereche de pantaloni de pijama verde inchis si tot ce pot sa vad acum e pieptul sau gol, bronzat, perfect sculptat. Cu asa o vedere uit instant ceea ce tocmai s-a intamplat, fiind prea preocupata sa imi opresc ovarele din a exploda.

- Rose, esti in regula? ma intreaba in timp ce palmele i se aseaza pe umerii mei, iar ochii lui se uita fix in ai mei.

Inghit in sec, fiindu-mi mult prea sete dintr-odata.

- Um... um... da. Sunt bine.

Expresia i se relaxeaza, dar nu imi da inca drumul.

- Si atunci, de ce tipai?

Gandindu-ma la reactia mea, incep sa ma simt ca o idioata.

- Stii... pai... e un soarece la mine in dormitor. De fapt, era chiar la mine in pat. Si aproape m-a muscat de picior, adaug, sperand ca asta sa imi justifice reactia zgomotoasa.

Un mic zambet i se formeaza in coltul gurii.

- E inca acolo?

- De unde sa stiu eu? Si nici nu intru inapoi acolo sa verific.

- Atunci ce ai de gand sa faci?

- Stiu si eu? Aduc niste benzina si ii dau foc cred.

La asta, zambetul de dinainte i se lateste pe buze. Uau, un zambet pe bune, din partea lui. Imediat ma decid ca am nevoie sa vad asta mai des, ca trebuie sa o faca mai des in preajma mea.

- Asteapta aici, imi spune si intra in dormitorul meu.

Cinci minute mai tarziu, tinand soarecele de coada, Dimitri coboara triumfator putinele scari din apartament. Acum ca il vad, e chair mic si pricajit. Mai ca mi s-ar face mila de el daca nu ar fi incercat sa ma muste. Sau, ma rog, daca nu ar fi fost asa aproape sa ma omoare din cauza sperieturii pe care am tras-o.

Apropiindu-se de mine, imi leagana soricelul in fata ochilor.

- Asta? Te-ai speriat asa din cauza mititelului astuia?

- Hei! Era intuneric in camera, da? Si parea mult mai mare cand l-am atins.

- Oh, Rose, spune uitandu-se in ochii mei.

Dar dupa asta, privirea ii coboara incet de pe fata mea, incepand sa imi studieze restul corpului. Subit, imi amintesc cu cu sunt imbracata – o pereche foarte scurta de pantaloni scurti, un maiou extrem de subtire, alb, desigur, fara sa fie vorba de vreo bustiera sau sutien pe dedesubt. De altfel, ce naiba puteam sa pot? In apartamentul meu e cald ca la tropice, in ciuda vremii de afara. Singura chestie mai groasa pe care o port sunt sosetele mele pufoase, cu purcelusi zburatori.

Din instinct, simt nevoia sa imi acopar pieptul cu mainile. Privirea lui ma face sa simt lucruri periculoase.

Cand isi da seama ce facea, tuseste, parand putin incurcat.

- Dragute sosete, spune repede si se intoarce cu spatele.

Cand ajunge in dreptul usii, mai adauga ceva:

- Data viitoare cand mai planuiesti sa tipi asa, asigura-te ca macar ai un sobolan in camera.

Nu am curaj sa ii raspund dect mormaind in barba.

- Data viitoare cand o sa tip o sa fie datorita tie, frumuselule.

- Ce?

Rahat!

- Nimic. Doar, stii tu... iti multumeam.