Update surpriza pt ca am putin timp liber :)
Nu e vina ta
Nu imi pot opri mintea sa functioneze, din pacate. Oricat m-as concentra pe cerul plin de stele, inca ma gandesc la tot ce s-a intamplat, din nou si din nou. Fara sa imi dau seama, lacrimile au inceput incetisor sa-mi cada.
Si fie ca m-a auzit, fie ca vreo lacrima i-a cazut pe mana, Dimitri se intoarce si ma priveste. Intalnindu-i ochii plini de ingrijorare, asta e ultima picatura. Nu ma mai pot abtine si izbucnesc in plans, zgomotos, neputandu-mi opri suspinele. Incerc totusi sa ma ascund, facandu-ma mica langa el, tragandu-mi genunchii la piept si ingropandu-mi fata intre ei.
E clar ca nu mai pot sa tin in mine. Si pe langa lacrimile pe care le vars, un torent de cuvinte vine si el, incercand sa caut o logica in ceea ce s-a intamplat.
- Cum am putut sa fiu asa de idioata? Cum de nu mi-am dat seama de ce se intampla? Se vedea cu alta. De doua saptamani. S-a plictisit de mine in doua saptamani! rad amar, gandindu-ma din nou la expresia lui Adrian de mai devreme. Si doar pentru ca nu am vrut sa face sex cu el. Ce era sa fac? De-abia il cunosteam. Ne vedeam doar de o luna, la dracu'. ma opresc pentru o secunda, simtind ca nu am destul aer sa respir. Asa ca s-a dus la alta, care ii poate oferi ceea ce a vrut de la mine. Ceea ce eu nu am putut sa ii ofer. Sunt asa o proasta! Trebuia sa vad ca nu mai petrece atat de mult timp cu mine in ultima vreme. Ca nu mai pare interesat de mine. Ca mereu trebuia sa fie in alta parte. Ca mereu trimitea nenorocitele alea de mesaje. Si cand il intrebam, pur si simplu imi spunea ca e un prieten de-al lui. Si l-am crezut. Am avut incredere in el. Toata situatia asta e din vina mea.
Cand termin, ma doare pieptul de la toate suspinele. Dimitri e acum in genunchi in fata mea, ridicandu-mi capul cu cuprinzandu-mi fata cu palmele, si stergandu-mi lacrimile cu buricele degetelor.
- Rose, uita-te la mine. Si asculta-ma bine. Ceea ce s-a intamplat, nu e sub nicio forma vina ta. Nu fi atat de dura cu tine. Omul ala nu te merita, crede-ma. Si nu o sa te merite toata viata lui. Nici intr-un milion de ani. Si daca faptul ca te insela nu te convinge de asta, faptul ca a fost atat de aproape sa te loveasca ar trebui. Nimeni nu ar trebui sa se comporte asa cu o femeie.
- Dar eu i-am dat o palma prima. Asa ca-
- Nu conteaza. Asta nu ii da niciun drept sa faca ceea ce era pe cale sa faca. O merita. Chair mai mult. E vinovat. Si daca era un om cu demnitate, ar fi trebuit sa stea in fata ta si sa incaseze orice de la tine, pentru ca te-a facut sa treci prin ceea ce ai trecut. Crede-ma, Rose, asta nu e vina ta. Ma intelegi?
Ascultanu-l vorbindu-mi asa, am incetat sa mai plang. Si acum doar stam asa, si ne uitam unul in ochii celuilalt. Degetul lui mare imi aluneca incetisor in jos pe obraz, apoi trece de-a lungul buzei mele. Nestiind ce inseamna asta sau ce ar trebui sa fac, inghit in sec si imi caut curajul sa imi ridic mana pentru a-i aranja o suvita de par care i-a scapat din prinsoarea de la ceafa.
Doar ca nu reusesc sa o fac pentru ca in urmatoarea secunda Dimitri e in picioare, dand din cap, parand ca in interiorul sau se petrece o lupta.
Tot ce pot sa fac e sa il privesc confuza in timp ce isi desprinde parul si isi trece degetele prin el, in ceea ce presupun ca e un semn al nelinistii lui.
- Ar trebui sa mergem inapoi. S-a lasat frigul si o sa ingheti aici.
E randul meu sa dau din cap ca nu. Nu vreau sa ma intorc la mine in apartament in curand. Sa ma transform in turture pare o optiune mai buna.
- Poti sa mergi tu. Eu vreau sa mai stau putin aici. O sa fiu bine.
Cu un mic oftat, resemnat, se rezuma la a-si da jos puloverul, ramanand doar intr-un tricou. Puloverul mi-l intrinde mie.
- Uite. Poarta asta. Macar nu iti va mai fi frig.
- Dar iti va fi tie frig.
- Nu-ti fa griji pentru mine, Rose. Sunt bine asa.
Ma gandeam ca o sa plece, dar nu o face. In schimb, se aseaza din nou langa mine in timp ce ma imbrac. Mai puternic acum decat mai inainte, mirosul lui ma invaluie si familiaritatea lui ma face sa ma simt in siguranta. Caldura ramasa de la corpul lui pe material e tot ceea ce imi mai trebuia probabil ca sa ma declar infranta si sa adorm, intr-un final.