Concediu placuuuut, Irina! :3
Sunt bine, o sa traiesc
Cand ma trezesc, soarele deja rasare, trimitand raze aurii printre vartejurile roz de pe cerul albastru. Le simt cum imi incalzesc trupul.
Sunt cuibarita langa Dimitri, ambii fiind pe jumatate intinsi pe jos. Capul meu e rezemat de umarul lui, iar capul sau e peste al meu, asa ca nu imi pot da seama daca doarme sau nu. Asa ca nu vreau sa ma misc, cu rsicul de a-l trezi. Dupa ce a stat treaz pentru mine atat de mult timp, merita macar un pui de somn. Asa ca stau asa, simtindu-i greutatea recomfortanta si caldura dintre noi, si privesc soarele cum urca pe cer.
La um moment dat, se misca. Ma panichez si imi inchid ochii, mimand somnul. Isi ridica capul si respiratia calda ii cade pe obrazul meu. Apoi, ii simt mana pe piele, mangaind-o usor, in timp ce ofteaza adanc. Ce se intampla cu el?
Fara prea mult efort, ma ridica de pe jos si ma fac mica in bratele lui, si asa ma duce inapoi jos, la mine in apartament si ma pune pe canapea, acoperindu-ma cu patura pufoasa de pe spatar. Dupa asta, il aud facand ceva prin zona bibliotecii, dar nu am curaj sa imi deschid ochii ca sa vad ce. Astept ca el sa plece ca sa descopar. Dar inainte sa o faca, vine inapoi la mine, iar cu mana trecandu-i prin parul meu, ma saruta usor pe frunte.
Cu inima batandu-mi puternic, astept pana aud usa lui incuindu-se inainte de a ma ridica. Pe masuta din fata mea gasesc un bilet: A trebuit sa merg la munca. Voi trece pe la tine pe seara sa vad ce mai faci. Dar daca se intampla orice, suna-ma oricand. Continuand caligrafia perfecta, mai jos e scris numaril lui de telefon.
E recomfortant sa stiu ca pot apela oricand la el. Dar problema e ca cum sunt singura-singurica.
Vreau sa imi tin mintea in loc si singul mod in care o pot opri din a se gandi la seara trecuta e sa fac curat prin tot apartamentul. Adun toate lucrurile care imi aduc aminte cat de putin de Adrian – ultimul buchet de trandafiri pe care mi l-a adus, un pachet de tigari, caricatura de la mine din dormitor, cateva din creioanele lui, una din camasile lui – apoi aduc un cos de gunoi de metal, il pun in mijlocul sufrageriei, deschid toate geamurile si unul cate unul dau foc lucrurilor lui.
Imi petrec restul zilei ascultand muzica dintr-un playlist special de despartiri de pe Spotify, in timp ce lancezesc pe canapea, prea intoxicata de mirosul tigarilor cu cuisoare pe care le-am ars ca sa mai fac ceva. Dar cumva, mirosul lui Dimitri e mai puternic in jurul meu. Nu am dat jos puloverul lui si nici nu am de gand sa o fac curand.
In jurul orei sase, Dimitri bate la usa mea.
- Ce miroase asa? e primul lucru pe care mi-l spune.
- Oh, am dat foc la ceva, nicio grija.
Nu ma mai intreaba nimic in plus, dar ochii lui tintiti pe cosul de gunoi imi spun ca si-a dat seama de destule.
- Am adus mancare chinezeasca. Nu stiu daca-
- O iubesc.
Ne-am asezat pe canapea si am inceput sa mancam. Dar ceva ii iese din buzunarul din spate al pantalonilor, si asta ma face curioasa.
- Ce e aia? La carte ma refer.
O scoate si mi-o da. Cand ii vad coperta chicotesc, iar el se uita la mine confuz.
- Credeam ca pasinuea ta pentru vestul salbatic se opreste la dusterul ala al tau. Ar fi trebuit sa ma gandesc ca nu e asa. Lasa-ma sa ghicesc. Ai si vreo colectie de filme? Am nimerit-o? da din cap ca da. Stiam eu! Dar tovarase, daca imi spui ca si asculti muzica din genul asta, am plecat de-aici.
- Nu. Inclin mai mult spre anii '80.
- Slava domnului. Nu e tocmai pe gustul meu, dar merge. Aminteste-mi, cati ani ai?
- 24.
- Are sens. Pot trai cu anii '80. Orice e mai bun decat muzica country.
In timp ce rad, suflec manecile puloverului in cautarea unui elastic pentru a-mi prinde parul. Dar ochii imi cad pe altceva pe incheietura mainii. O vanataie. De fapt, sunt patru, marcand unde Adrian m-a strans cu degetele. Au inceput sa devina mov deja.
Si daca le-am vazut eu, si Dimitri le-a vazut. Expresia dura de pe fata lui imi confirma asta. Imi ia mana intr-a lui si incetisor, iti trece buricele degetelor peste petele de pe pielea mea.
- Nenorocitul. e tot ceea ce spune in engleza, pentru ca restul cuvintelor spuse sunt in rusa. Si din cate imi dau seama, nu isi declara sentimente de adoratie fata de Adrian.
- Rose, esti bine? schimba din nou limba si trasaturile ii devin extrem de ingrijorate dintr-odata.
Las tot aerul sa imi iasa din plamani in timp ce ma abtin sa nu incep sa plang.
- Vad ca ma inrebi asta cam des in ultimul timp, tovarase. Dar sunt bine. O sa traiesc.
- Ma bucur sa aud asta.