Heiii. Stiu ca am absentat cam mult, dar voi incerca sa ma revansez cat de mult pot. In ultimul timp nu am mai prea avut motivatia sa fac nimic, asa ca am decis sa iau o mica pauza de la toate. Sper doar ca de acum sa fiu mai constanta :)

Mahmureala

Ma trezesc cand simt razele soarelui pe fata. E asa de puternic incat simt ca imi ard ochii. Imi mut capul pe perna, gasind o pozitie mult mai comfortabila. Restul camerei e destul de intunecata, doar o raza enervanta ma deranja. Dar cu toate astea, imi simt capul gata sa explodeze. Am o mahmureala de toate zilele. Imi intind mana spre telefon, dar nu il gasesc pe noptiera. Cu un marait, imi deschid intr-un sfarsit ochii, si ma uit in jur. Staai. Asta nu e camera mea. Unde naiba sunt? Unde am ajuns? Deruland in minte ce s-a intamplat aseara, nu-mi aduc aminte multe. Tot ce stiu sigur e ca am adormit in masina lui Ivan. Deci, daca ar fi sa sar la concluzii, daca asta nu e camera mea, am doua optiuni. Fie sunt la Ivan acasa, fie la Dimitri.

Cu inima cat un purice, ma uit la locul de langa mine. E gol, dar mirosul lui inca e impregnat in cearsafuri. Sunt in dormitorul lui Dimitri, asta e sigur acum. Si cum sunt singura aici, poate insemna ca el e fie la munca, fie undeva prin apropiere. Si daca e aici, sunt gata sa dau ochii cu el dupa ce s-a intamplat aseara? Nu-mi prea aduc aminte multe, dar pot sa spun cu siguranta ca nu cred ca vreau sa-l vad. Sau ca el sa ma vada pe mine.

Decid sa mai explorez putin imprejurimile, si ochii imi cad pe un scaun ce are pe spatar rochia mea. Asta inseamna ca sunt dezbracata? Dau asternuturile la o parte si nu, nu sunt chiar atat de goala pe cat ma asteptam sa fiu. Port unul din tricourile lui si nu ma pot abtine sa nu ridic gulerul la nas, inspirand adanc. Nu ma pot satura de el, de familiaritatea mirosului lui.

Stai putin. Daca eu sunt asa... asta inseamna ca noi... ca eu... noi am... si eu nu imi amintesc absolut nimic? Nicio nenorocita de secunda? Ce pot sa spun, asta da mod interesant de a o face pentru prima data. Beata crita. Nu sunt surprinsa, totusi. Numai eu puteam ajunge intr-o astfel de situatie.

Reusesc, intr-un final, sa ma tarasc afara din pat, si ma indrept spre iesire. Cobor scarile incetisor, rugandu-ma sa nu ajung jos in patru labe. Examinand imprejurimile, apartamentul lui seamana cu al meu. Cu singura exceptie ca a lui este impecabil. Duh, doar a lucrat ca puscas marin. Vechiurile obiceiuri mor greu, aparent.

Ajungand in living, nu gasesc nimic decat intuneric si ii multumesc domnului ca draperiile sunt trase, altfel ochii mei ar fi avut de suferit.

- Dimitri? aproape soptesc, inca nestiind la ce sa ma astept din partea lui.

Usa bucatariei se deschide si uite-l apropiindu-se. Ma simt atat de rusinata incat nici nu il pot privi in ochi, asa ca degetele de la picioare mi se par a naibii de interesante in acest moment. Jur, ma simt ca un prescolar prins ca mananaca lipici sau ceva de genul.

- Buna dimineata, Rose.

- Um, buna. murmur, inca uitandu-ma in jos.

- Ia asta. Pentru durerea de cap. imi explica in timp ce imi intide un pahar imens de apa si o aspirina. Pana la fund, te rog.

Fara sa protestez, le iau si de la prima inghititura, imi dau seama cat de uscata imi este gura, asa ca dau pe gat paharul de apa repede. Apoi, nestiind ce altceva sa fac, ma uit la el pentru prima data. Arata atat de calm, dar ma astept sa explodeze in orice secunda. Asta e, prieteni, calmul dinaintea furtunii. Pot sa imi iau deja adio de la viata.

- Ai vrea sa faci un dus? dau din cap ca da la aceasta propunere. Poti sa iei un tricou curat din dulapul meu. Iti voi face ceva de mancare intre timp.

- Multumesc, dar nu ar trebui sa te deranjezi, sincer. De fapt, cred ca ar fi mai bine daca as pleca. nu am fost o inconvenienta pentru el pentru destul timp?

- Rose.

- Da?

- Du-te sus.

- Dar-

- Ori te duci de bunavoie, ori te car eu pana sus, tu alegi.

Si ma duc, pentru ca nu vreau sa il enervez. Nu cred ca vreau sa il mai vad vreodata ca aseara. Abia se putea abtine. Si totul din cauza mea. Din cauza tuturor idioteniilor pe care continui sa le fac.

Fac cum m-a instruit si iau un tricou din dulap. Ajunsa in baie ma dezbrac, si am confirmarea ca inca am lenjeria pe mine. Ciudat, nu? Sa mi-o fi pus inapoi dupa ce am facut drgaoste? Mi-a pus-o el? Dar pana la urma, chair am facut-o? Asta e cel mai important si trebuie sa aflu neaparat. Asa ca trebuie sa gasesc un mod sa il intreb. Asta daca imi gasesc mai intai curajul sa ma uit in ochii lui.

Sub apa fierbinte, simt imediat cum mi se relaxeaza corpul. Folosind ce am la indemana, imi acopar pielea cu spuma produsa de gelul lui de dus si ma desfat cu comfortul adus de mirosul ce-mi aduce aminte de proximitatea trupului sau. Citind eticheta, descopar ca mirosul pe care il cautam de atata timp la el e moscul alb.

Intr-un final, cu putina tragere de inima, parasesc siguranta singuratatii si ma indrept jos pe scari pentru a doua oara dimineata asta. Cum durerea de cap mi s-a ameliorat, singura mea problema acum e ca mor de foame. Asa ca nu am alta sansa decat sa ma indrept spre bucatarie, amintindu-mi micul dejun ce probabil ca ma asteapta.

Deschizand inetisor usa, mi se strange stomacul cand ma izbeste mirosul de mancare calda, delicioasa. In acelasi timp, inima mi-o ia la galop cand ochii imi cad pe Dimitri, care e cu spatele la mine. De ce e asa atractiv un barbat care gateste?

- Intra. Ia loc. imi spune fara sa se intoarca.

In secundele urmatoare, imi pune un alt pahar plin in fata.

- Bea-l pe tot.

Dar mai intai, trebuie sa miros lichidul albicios.

- Ce e asta?

- Apa de cocos. Te ajuta cu rehidratarea dupa betia de aseara.

Auzind tonul vocii lui, nu am de gand sa protestez, asa ca dau pe gat continutul paharului.

Indeplinindu-mi sarcina, primesc si ceva de mancare. Si prin ceva, vreau sa spun o gramada de chestii. Dimitri incepe sa puna farfurii pe masa, si par ca nu se mai termina. Oua jumari. Bacon. Un bol cu ovaz, acompaniat de un borcan cu miere. Fructe din belsug. Nu pot spune ca ma plang. Mananc cat de mult pot. Faptul ca nu am prea mancat nimic consistent de sambata incoace, combinat cu peripetiile mele pline de alcool, toste m-au transformat intr-o uscata. Daca as fi mai trasa la fata decat acum, probabil as putea juca intr-un film horror.

Tot timpul cat mananc, Dimitri sta sprijinit de dulap, cu mainile incrucisate. Inca pare calm. Dar stiu sigur ca voi avea parte de o morala de zile mari. Cat mai curand posibil.

Parul, in schimb, decide sa ma enerveze si imi tot cade in fata si tot incerc sa il dau la o parte, dar fara pic de succes. Fiind ud, e mai greu ca de obicei si nu imi sta dupa umeri.

Fiind prea deranjata de asta ca sa il observ miscandu-se, realizez ca e in spatele meu doar atunci cand imi ia parul in maini.

- E in regula, Dimitri, pot sa o fac si eu. Am nevoie doar de un elastic.

- Nu, lasa-ma pe mine. Tu mananca. decide el si incepe sa imi impleteasca parul.