Iti voi tine de cald

DIMITRI

Ceasul arata 5:30. Ma indrept spre iesire, pentru o astepta pe Rose. Sper ca nu va intarzia din nou. Dar o cunosc prea bine. Nici chiar daca viata ei ar depinde de asta, ea nu ar putea ajunge la timp.

De cum deschid usa, trebuie sa ma opresc in cadrul ei, incat o vad pe Rose intinsa pe podeaua holului, cu mainile in lateral, imitand, cine stie, poate o stea de mare. Ciudat, dar macar nu a intarziat azi. Desigur, trebuie sa se joace ea putin, asa cum ii sta in obicei. Totusi, nu pot gasi un motiv pentru care e inca in pijamale. Sa pun pariu ca asta e un mod de-al ei de a se sustrage de la antrenamentul de astazi?

- Rose, haide, nu te mai prosti. Ridica-te. Si de ce nu te-ai imbracat inca? E 5:30 deja. Du-te si pregateste-te. Iti dau 5 minute.

- Hmmm. e singurul raspuns pe care il primesc de la ea, si nu imi suna a protest, imi suna ca si cum ar durea-o ceva.

- Roza?

Ma aplec deasupra ei, dar nu imi da atentie. Nu pare nici foarte receptiva. Atingandu-i fata, o simt fierbinte, iar in putina lumina de pe hol, fiind mai aproape, ii vad obrajii rosii.

- Ce dumnezeu faci aici? De ce nu esti in pat? Esti atat de fierbinte, Rose.

- Mmmmm... prea cald. Pe hol... rece...

Naiba s-o ia de treaba! Stiam eu ca nu trebuia sa o las sa alerge in ploaie ieri. Trebuia sa o iau pe sus daca nu ma asculta, si sa nu imi fi pasat cat protesteaza sau daca se supara pe mine. Trebuia sa o duc undeva la adapost de ploaie. De ce m-am luat dupa ea?

Cum nu pot schimba ziua de ieri, ma concentrez pe ce pot face acum. O iau in brate si o duc inauntru. Caldura emanata de ea e ingrijoratoare. Corpul ii pare atat de mic si de slabit, iar paloarea fetei ei nu ma linisteste catusi de putin.

Promit ca o asteapta o morala din partea mea cand se face mai bine. Stiu cat de mult ii displace ca cineva sa ii spuna „ti-am spus eu", dar tot o sa o fac. Trebuia sa ma asculte ieri. Dar acum, asta e inutil. Ce e important acum e sa am grija de ea.

Intru la mine in dormitor si o asez incetisor pe pat, incercand sa o ating cat mai putin, pentru ca am observat ca la fiecare atingere de-a mea geme. Cu febra asta si stiind ce facem in fiecare zi, as paria tot ce am pe faptul ca o doare orice particica din corp.

O las putin singura pana aduc niste pastile pentru a combate febra, acompaniate de un pahar mare de apa – trebuie sa stea hidratata. Ma intorc in camera si incerc sa o trezesc, dar e destul de greu. O ridic totusi in fund la marginea patului si observ ca a inceput sa tremure din toate incheieturile. Ale nabii frisoane. Reusesc sa o tin treaza cat sa ia pastila si sa bea toata apa, apoi o intind inapoi in pat, pe spate, si o acopar cu trei paturi, in speranta ca asta sa mai domoleasca tremuraturile.

Ma pun si eu in pat langa ea, deasupra paturilor, si o mangai pe cap in timp ce ii spun cat de rau imi pare pentru ieri. Trebuia sa stiu mai bine. Nu e obisnuita cu clima de aici si uite urmarile unei singure ploi.

Intorcandu-si capul spre mine, imi vorbeste.

- Dimitri... imi e atat de frig... atat de frig... vocea fiindu-i o soapta abia auzita.

Ma doare inima sa o vad asa. Dar ce pot face mai mult? Ar ajuta niste ceai? O baie firebinte? Apoi, o idee razleata imi vine in cap – as putea sa ii tin eu de cald.

Imi dau jos tricoul si fac la fel cu ea, descotorosindu-ma de maioul subtirel pe care il poarta. O singura privire si e de ajuns sa ma doara. E atat de frumoasa. Nu purta nimic pe sub maiou si acum sanii rozalii, piele fierbinte, ii sunt descoperite. Oh, doamne, am incercat sa imi tin aceste ganduri in frau ori de cate ori sunt cu ea, dar acum dorinta de a face dragoste cu ea e insuportabila. Nu imi doresc nimic mai mult decat sa o explorez, sa o sarut pretutindeni, sa ii simt trupul lipit de-al meu.

Dar gata cu gandurile neadecvate. Imi revin din secundele de ratacire si o intorc cu spatele la mine. Mare imi e surpriza cand descopar trei vanatai urate, purpurii, patand perfectiunea ei. Una e pe umarul drept, una sub omoplatul stang, iar a treia se pierde sub bata pantalonilos scurti, pe soldul drept. Stiu ca eu sunt motivul dobandirii acestor echimoze, cu antrenamentele constante si mereu testandu-i limitele, impingand-o sa mearga mai departe si mai departe. Si ma urasc pentru asta. Pentru ca am ranit-o. Dar stiu ca ea m-ar uri mai mult daca as lua-o usor, daca as considera-o fragila.

Indraznesc sa sarut vanataia de pe umarul ei, caldura resimtita de buzele mele reamintindu-mi ce trebuia sa fac de fapt.

Ne acopar cu paturile si ma intind langa ea, punandu-i capul pe bratul meu in timp ce pe celalalt il infasor in jurul taliei ei, tragand-o langa mine, astfel incat sa pot sa ii transmit caldura mea. Imi impreunez picioarele cu ale ei, reusind sa o aduc si mai aproape e mine.

- Dimitri... frig... continua sa ofteze din cand in cand.

- Stiu, Roza, stiu. Ia-o incetisor. Sunt aici.

Imi pun capul pe perna langa al ei, parul ei gadilindu-mi fata. Dar doamne, sa fiu asa aproape de ea, sa ii simt parfumul, asta ma ameteste literalmente. Si poate ca intr-o zi normala nu mi-as permite nici in ruptul capului sa fiu atat de aproape, dar acum o tin strans in brate, cu pielea-i arzanda lipita de piept, si incep sa ii murmur un cantec de leagan in rusa, unul dintre cele pe care mama, copil fiind, obisnuia sa mi le cante cand nu puteam dormi noaptea.

La un moment dat, frisoanele se potolesc si Rose adoarme.