Un alt sarut. Sera

Luandu-mi mana in a sa si cuprinzandu-mi mijlocul, Dimitri ma trage mai aproape de el. Ne despart doar cativa milimetri si nu pot sa gasesc niciun motiv pentru care apropierea noastra sa fie gresita.

Dansam lent, si nu ma pot abtine din a-mi pune capul pe umarul lui. Inchizandu-mi ochii, tot ce imi doresc acum e ca melodia asta sa nu se termine niciodata.

Totusi, ceva strica cadrul idilic. Inspirind, ma astept sa simt acea familiaritate recomfortanta. In schimb, ma aleg cu vodka.

Dezamagita, imi ridic capul si ii intalnesc ochii.

- Esti beat, Dimitri?

Stiu ca e o intrebare retorica, dar sper ca raspunsul sa il faca sa realizeze ce se intampla aici. Nu pot sa suport gandul ca el vrea sa fie aproape de mine doar din acest motiv. Vreau ca el sa ma vrea fara sa trebuiasca sa fie intoxicat pentru a o recunoaste.

Imi zambeste.

- Doar putin ametit.

Exact. Asta ma doare. Ar mai dansa cu mine daca bunica lui nu i-ar fi turnat pe gat atata vodka? Din pacate, stiu raspunsul.

Mai rabd putin in tacere pana se termina melodia. Dansul asta a fost o combinatie dureroasa intre placere si tristete si cand fac un pas inapoi, imi simt obrajii arzand. Am nevoie de o gura de aer. Sa fiu atat de aproape de Dimitri si sa ma uit acum in ochii lui, e insuportabil de dureros.

Nu stiu ce sa spun, nici el nu pare sa aiba vorbele la el, asa ca ma bucur nespus cand Viktoria apare de nicaieri langa noi. Multimesc zeilor ca o sa ma ia de aici.

Doar ca ce scoate ea pe gura e total neasteptat:

- Oameni buni, cred ca trebuie sa va uitati sus.

La indemnul ei, o fac si eu, ma uit la tavan, si vad ca deasupra noastra e agatat vasc, si ca totul sa fie perfect, mai are si o funda rosie, asa, parca sa-mi faca in ciuda.

- Stiti ce inseamna asta, nu?

Desigur ca stim ce inseamna, naiba s-o ia de treaba! Doar ca ea nu are nici cea mai vaga idee ce ar insemna ca Dimitri sa ma sarute din nou.

Vrand sa evit situatia, ma uit urat la ea, incercand sa o fac sa taca, pana nu se trezesc si altii din preajma noastra sa observe. Dar tace? Normal ca nu. Zambindu-mi, incepe sa repete:

- поцелуй. ceea ce pot sa cred ca e omologul lui „sarut" in rusa.

Incitati de Viktoria, si altii din jurul nostru incep sa ne incurajeze.

Singura mea scapare e Dimitri, la care ma uit rugator.

- Nu trebuie sa faci asta.

- Dar daca vreau s-o fac?

Apropiindu-se de mine, imi cuprinde obrajii cu palmele si buzele sale le ating pe ale mele. Pieptul mi se strange si raman fara suflare, iar palmele mi se intind in aer, vrand inconstient sa ma agat de ceva. Doamne, cat de dor mi-a fost de asta. Cand limba ii trece de buzele mele, tot ce mai sunt capabila sa fac e sa gem incetisor si sa ma topesc in bratele lui.

Dar cand lumea din jurul nostru incepe sa aclame, vraja se rupe. Ma trag inapoi si uitandu-ma in jur, sunt coplesita de multimea de oameni care ne privea. Ce face situatia si mai jenanta este ca le vad si pe mama si surorile lui. Vreau sa intru in pamant de rusine. Dar tot ce pot sa fac este sa imi cer scuze si sa fug de acolo.

Prima usa pe care o gasesc ma duce in spatele casei. Inainte sa se decida cineva sa vina dupa mine, stiu ca trebuie sa ma ascund, asa ca merg cu pasi repezi prin gradina si intru in sera. O sa le ia ceva sa-si dea seama ca sunt aici.

De cum intru, simt ca pot, intr-un sfarsit sa ma eliberez.

- Nenorocitul naibii!

As mai vrea sa si dau cu pumnul in ceva, dar ma abtin. Nu as vrea sa saprg ceva ce nu-mi apartine.

- Hei, fii atenta cu limbajul ala, domnisoara! La urma urmei, vorbesti despre nepotul meu.

Tip putin si intorcandu-ma, o gasesc pe Yeva stand pe o bancuta in mijlocul serei.

- Oh, doamne, m-ati speriat. ingaim niste scuze stangace, plina de rusine; daca pana acum nu ma placea, acum sigur o sa ma urasca. Eu o sa... o sa plec. Ar fi mai bine-

- Nu. Vino aici. Stai jos.

Uau. Imi vorbeste. Ma rog, imi da ordine, dar macar nu se mai uita la mine de parca as fi vrut sa o omor candva. Asa ca ma conformez si ma asez, si cu putin curaj, ma intorc spre ea.

- Nu te-am placut cand ai venit aici.

Femeia asta nu se ascunde dupa deget. A trecut direct la subiect.

- Da, mi-am cam dat seama.

- Nu ma intrerupe!

- Imi pare rau. Va rog, continuati.

- Dupa cum spuneam. Nu te-am prea placut la inceput. Inca nu mi-am facut o parere, dar pari o fata draguta. Am si visat ca o sa vii aici. L-am vazut pe Dimitri carand un trandafir prin casa.

E asta cumva parte din chestiile vrajitoresti despre care mi-a spus Viktoria?

- Nu mi-am dat seama pana acum ca acesta va fi chiar numele tau. Si, sincera sa fiu, esti mult mai tanara decat ma asteptam. Dar cred ca in zilele astea nu mai deranjeaza pe nimeni, cel putin nu cum era pe vremea mea. Dar nu te comporti ca cei de varsta ta.

Spunand asta, se opreste pentru cateva secunde. Se gandeste cumva la Viktoria? La urma urmei, ne trateaza pe amandoua in acelasi fel.

- Pari mult mai matura si felul in care tii la cei din jurul tau, e impresionant. Chiar pari sa faci parte din familie.

Jur, asta e cel mai frumos lucru pe care ea mi l-a spus vreodata.

- Si sa stii, nu-s oarba. Am vazut cum se uita la tine cand nu esti atenta.

- Dimitri?

Nici nu stiu de ce am intrebat, dar privirea ei imi spune ca am intrebat degeaba. La urma urmei, la cine altcineva ma puteam astepta?

- Stii, nu prea a fost in apele lui pentru mult timp. Dar cand a venit inapoi acasa, cu tine, am simtit ca in sfarsit, e bine.

- Dar ce i s-a intamplat, mai exact?

- Daca el nu ti-a spus, atunci nici eu nu o sa o fac. E alegerea lui daca vrea sa iti spuna sau nu.

La naiba, chestia asta devine frustranta; toata lumea pomeneste cate ceva despre ce i s-a intamplat lui Dimitri, si eu devin din ce in ce mai confuza.

- Ce ti-a facut de i-ai spus asa mai devreme? oh, deci schimbam subiectul.

- El, um, m-a sarutat.

- Si nu ti-a placut? Saruta prost cumva? intrebarea ei ma face sa zambesc.

- Nu. Nu e asta. Doar ca... ma deranjeaza ca a facut-o doar pentru ca e beat. De fapt, e vina dumneavoastra. Doar nu eu l-am pus sa bea pahar dupa pahar de vodka. Cate i-ati dat? Cinci?

- Opt, de fapt. Si am facut-o ca sa il ajut. Putin alcool opreste mintea si lasa inima sa vorbeasca, stii?

Si cu vorbele astea de duh, se ridica si iese din sera.

Ce voia, totusi, sa spuna cu asta? Ca Dimitri simte ceva pentru mine dar ca ratiunea il opreste? Daca e asa, atunci sa se decida si sa nu se joace asa cu mine. Sa se decida daca vrea sa isi urmeze inima sau nu.

O ora mai tarziu, sunt inca in sera, admirand florile. Mi-ar placea mult sa fiu aici primavara. Trebuie sa fie spectaculos.

Dimitir avea dreptate intr-o privinta. Mama lui adora florile si se vede.

Explorand inca putin, dau peste niste muguri abia iesiti si ma intreb ce ar putea fi.

- Acestia sunt bujorii mei albi. spune cineva din spatele meu.

Olena. Nici nu am auzit-o intrand.

- Iubesc bujorii. Mai ales cei liliachii. Sunt atat de frumosi.

Nu stiu daca am spus ceva amuzant, dar ea zambeste.

- Dimka mi-a spus ca studiezi botanica.

- Da, e o mica pasiune de-a mea. Natura, in general, ma fascineaza.

Ne petrecem urmatoarele minute in liniste, iar eu incep sa ii invidiez colectia de plante. E impresionanta.

- Doamna, asta e cumva un oxalis?

- Rose, ti-am mai zis, spune-mi Olena. Si da. E un oxalis.

- Mereu am vrut sa vad unul, inca de cand am dat de el in manulalele mele. E splendid.

Nu prea vorbim despre altceva in afara de plante. Dar din modul cum imi raspundea si cum se uita la mine, nu am putu sa conclud ca ar fi suparata pe mine. Ba dimpotriva. A fost a naibii de draguta cu mine. Nu e suparata, nici macar putin, ca m-am sarutat cu fiul ei mai devreme?