Heiii. Am lipsit cam mult, asa ca niste scuze sunt necesare. Totusi, timpul nu mi-a fost cel mai bun aliat si facultatea a fost haotica, dar macar am supravietuit inca unei sesiuni si acum sunt din nou gata sa ma apuc de tradus :)
Un test. Dansam
Am un test al naibii de important maine si nu imi aduc aminte niciun cuvintel din ce am invatat. Am carti deschise pe podea si foi cu grile imprastiate peste tot. Dar nimic de aici nu imi suna cunoscut. Si ce ma sperie cel mai tare e ca stiu ca profesorul nu ne va lasa sa scapam usor, doar cu niste grile amarate. E renumit pentru intrebarile lui extra, cu susta. Doar pentru ca ii place sa ne chinuie ininte de a ne pica. Si nimic nu urasc mai mult decat asta. Stiind asta, mi-am dat toata silinta sa invat, dar desi am citit si tot recitit toata ziua, nu mi-a ramas nimic in cap. Asa ca, m-am rezumat la a face singurul lucru care mi-a mai ramas de facut. Am inceput sa plang de frustrare.
Auzind pe cineva batand la usa, imi sterg ochii si raspund.
- Am adus mancare chi- Dimitri incepe sa spuna, dar se opreste cand ma vede, devenind ingrijorat intr-o fractine de secunda. Rose, ce s-a intamplat? De ce plangi? Te-a suparat cineva?
- Nu s-a intamplat nimic. doar ca imi e greu sa imi ascund vocea plangacioasa; inca putin si o sa incep sa plang din nou.
Intrand in apartament, ma duce inapoi in sufragerie si ma aseaza pe canapea.
- Daca plangi, ma indoiesc ca nu s-a intamplat nimic. Trebuie sa fi fost ceva.
- Da, e ceva. Dar e asa prostesc. Si stiu ca nu ar trebui sa plang dintr-atat. Dar am un test groaznic de greu maine si nu stiu nimic. Absolut nimic. Nu vreau sa pic, dar stiu ca o sa o fac.
- Hey. E in regula sa iti fie frica.
- Stiu, dar-
- Asteapta-ma aici un minut, bine?
Cand vine inapoi, vad ca a adus cu el doua pungi de M&M's.
- Alea pentru ce sunt?
- Asta e motivatia ta. Mi-ai spus ca de obicei ai nevoie de o motivatie buna. Asa ca uite-o. Te voi ajuta sa inveti. Si pentru fiecare raspuns corect pe care-l dai, primesti una. Suna bine?
Razand, imi sterg ultimile lacrimi si ne apucam de treaba.
Ne petrecem urmatoarele ore facand teste. Dimitri a reusit sa gaseasca metode hazlii de-a ma face sa imi aduc aminte unele raspunsuri, si sa invat cu el e o adevarata placere. Dar cea mai draguta chestie dintre toate s-a intamplat cand incerca sa ma faca sa spun care parte se recolteaza de la florile de sofran. Habar nu aveam cum sa ii spun. Era acolo, pe varful limbii, dar orice incerca el, nu puteam sa spun. Asa ca, luand o foaie si un creion, a inceput sa deseneze. Aratandu-mi desenul, am izbucnit in ras. Era cea mai prostuta reprezentare a unei flori pe care am vazut-o vreodata. Dar stiintific, era corecta, asa ca mi-am dat seama ce voia de la mine.
- Am sa pastrez asta. E arta pura, tovarase. Intr-o zi o sa valoreze milioane, crede-ma, stiu ce spun. ii spun in timp ce infing un bold in hartie si o expun pe planseta de pluta din hol.
Nu-mi aduc aminte exact cand am adormit. Parca vorbeam despre diferitele modalitati de inmultire a plantelor cand ochii mei au decis ca nu mai pot sta deschisi nicio secunda in plus.
Cand mi-a sunat alarma, eram intinsa in pat. Pe noptiera am gasit o punga de M&M's si un bilet in care Dimitri imi ura succes.
Intr-o noapte, somnul nu vine deloc. Am petrecut cateva ore bune rasucindu-ma in pat, incercand sa gasesc o pozitie care sa ma ajute sa adorm, dar totul a fost in van. Am abandomat comfortul patului si am inceput sa umblu prin casa. L-am udat pe micutul Dimka. Am luat o gustare. Mergand inapoi in camera mea, am dat peste gramada de haine de care a cam venit timpul sa ma ocup. Amintindu-mi ca spalatoria e deschisa tot timpul in timpul saptamanii, nu am ezitat sa imi iau hainele si sa ies din casa. Poate ca uitandu-ma la haine invartindu-se pentru o ora ma va face in sfarsit somnoroasa.
Mica plimbare pana la spalatorie a fost placuta. Am avut compania muzicii din casti, si noaptea aceasta de ianuarie este perfecta. E frig, dar inhalez aerul rece cu o placere pe care nu am mai simtit-o vreodata. E ceva recomfortant in asta.
E amuzant sa ma gandesc la ce fac altii chiar in acest moment. Eu urmeaza sa imi spal rufele la 3 dimineata. Majoritatea oamenilor, cei normali, dorm de mult. Dar ceilalti, cei care nu si-au gasit somnul in aceasta noapte, ce fac acum? Posibilitatile sunt infinite.
Ajungand la destinatie, cand pun mana pe clanta usii de la intrare, ochii imi cad pe Dimitri, stand pe un scaun si citind in timp ce o masina de spalat se ocupa de hainele lui. Restul incaperii e goala. Deschid usa cat pot de incet si silentios, si intru. Ma furisez in spatele lui si ma pregatesc sa il sperii, vrand sa ii soptesc in ureche „Sal'tare cowboy.". Dar persoana care se sperie nu e el. Sunt eu, pentru ca in timp ce ma aplec pentru a ajunge mai aproape de urechea lui, imi spune:
- Buna, Roza.
Ma trag inapoi, cu un mic tipat.
- Ce? Cum? Putea fi oricine! Un criminal in serie, furisandu-se in spatele tau. Cum de ai stiut ca sunt eu?
Intorcandu-se pe jumatate, imi saruta obrazul.
- Nicio sansa. Stiu mereu cand esti prin apropiere.
Ah, nu e un scump? Jur, e asa siropos cateodata, si imi place la nebunie.
Imi pun hainele la spalat si ma asez pe scaunul de langa el, rezemandu-mi capul de umarul lui.
- Nici tu nu ai putut dormi?
- Nu. De obicei vin aici destul de tarziu. Cand e liniste. Pentru ca in timpul zilei, e plin pe aici de studente care troncane fara oprire.
- Hey, nu sunt si eu o studenta troncanitoare? la urma urmei, am o multime de chestii de spus.
- Adevarat. Dar tu esti studenta mea troncanitoare. imi spune cu un zambet si ma saruta pe frunte.
Stam asa, el citind si eu ascultand muzica de fundal.
Apoi, 7/11 de Beyoncé incepe.
- Oh. Doamne. Dumnezeule. Iubesc melodia asta. ma ridic de pe scaun. Tovarase, hai sa dansam. daca privirea pe care mi-o arunca nu era destul, da si din cap – sub nicio forma. Oh, haide, nu-mi strica cheful. ii spun in timp ce incep sa dansez.
Fie ca el vrea sa danseze sau nu, nu o sa las asta sa ma opreasca. Ma prostesc in ultimul hal. Bat din palme, ma invart si imi ridic mainile de fiecare data cand Beyoncé spune asta in cantec, si pe langa asta, m-am apucat si de cantat. Am o voce groaznica, dar ma distrez, si singurul meu public nu pare deranjat de reprezentatia mea.
Cand melodia se termina, sunt din nou in fata lui Dimitri.
- Esti asa un morocanos. Distreaza-te si tu putin.
Si se pare ca de data asta a mers. Ridicandu-se, vine inspre mine, imi ia mana stanga intr-a lui si punand-o pe cealalta in jurul mijlocului, ma trage mai aproape de el.
- Hai s-o facem cum trebuie de data asta.
Sunt mai mult decat confuza. Sa facem ce cum trebuie?
Apoi imi dau seama. La radio canta aceeasi melodie pe care am dansat impreuna de Craciun.
Zambind, il trag si mai aproape de mine si imi lipesc obrazul de pieptul lui. Pielea rece a dusterului are ceva care ma face sa ma simt ca acasa.
Pentru cateva minute, nu mai exista nimic in lume pentru mine decat noi doi, dansand in acea spalatorie. Nimic altceva nu mai conteaza.
Iar cand il sarut, pare ca amandoi uitam instant de buna cuviinta. Sarutul se transforma in ceva primal, mainile mele ajung sub tricoul lui iar degetele lui sunt in parul meu. Abia apucam sa ne tragem sufletul din cand in cand, nevrand deloc sa ne oprim.
Cand mainile lui coboara si se strecoara sub bluza pe care o port, abia imi stapanesc un gemut. E atat de cald si dorinta pe care o simt in el la fiecare atingere ma innebuneste.
- Ahem! aud pe cineva din partea cealalta a magazinului.
In mai putin de o secunda ne despartim. La naiba, am fost prinsi. Urmarind sursa sunetului, il vad pe proprietar. Se uita la noi incruntat. Nu ca nu ar avea destule motive. Apoi, pufaind, isi da ochii peste cap si intorcandu-ne spatele, spune ceva in rusa.
Dandu-mi seama cat de dezordonat trebuie sa arat, imi aranjez parul si hainele.
- Ce a spus?
Razand, Dimitri imi traduce:
- Indragostitii. asta ma face si pe mine sa zambesc.
Hotarand sa fim cuminti, Dimitri se aseaza primul pe scaun, si eu ma intind pe urmatoarele doua, punandu-mi capul in poala lui.
Intr-un sfarsit am adormit, in timp ce el se juca cu parul meu.
