Sfantul Valentin

- Ce faci maine?

- Nu am nimic planificat, ii raspund lui Dimitri.

- Ma gandeam ca poate ai vrea sa vii la mine. Sa luam cina impreuna.

- E cumva o intalnire, tovarase? imi confirma, dand din cap. Sa aduc flori? mica mea gluma il face sa zambeasca. Oh, stiu! Fac eu desertul.

- Tu? Sa gatesti?

- De ce nu?

- Ultima data cand ai incercat ceva, nu stiu daca iti amintesti, dar am ajuns la urgente.

- Oh, haide. Nu a fost chiar atat de rau. dupa cum se uita la mine, stiu ca vorbesc prostii. Bine, fie. A fost dezastruos. Dar promit ca de data asta va fi bine.

- Bine. Daca pormiti, atunci poti sa aduci tu desertul.

- Super. Atunci, ne vedem maine.

- Pleci deja?

- Duh. Am un desert de facut.

Si am gasit desertul perfect. Nu are nevoie de coacere, ceea ce e un masiv avantaj pentru mine, pentru ca dupa cum ma cunosc, mi-as da foc la apartament. Probabil inventat de cineva la fel de priceput sau la fel de lenes ca mine, un mousse de ciocolata in trei straturi suna totusi de bine.

Imi ia aproape toata dupa-amiaza si seara sa fac cumparaturile si sa pregatesc mousse-ul, dar ce pot sa spun, sunt al naibii de mandra de mine cand termin. Arata mult mai bine decat ma asteptam, si cum nu m-am putut abtine din gustat ici si colo, nici in privinta gustului nu sunt dezamagita. Ce naiba, e chair delicios. Dupa o noapte de stat la frigider, un strat de cacao pus deasupra si niste capsuni, sunt sigura ca voi da lovitura in fata lui Dimitri.

A venit si ziua cea mare. 14 februarie. Primul nostru Sf. Valentin impreuna. Si prima noastra intalnire, daca tot e sa contorizez evenimentele. Sunt al naibii de emotionata, pentru ca desi ne-am petrecut atat de multe zile impreuna, ziua asta, simt ca va fi speciala.

Ma trezesc dimineata devreme, nerebdatoare. Si ma bucur ca am timp in plus, pentru ca imi ia o gramada sa ma pregatesc.

Fac o baie teribil de lunga si mai ca ma scufund in lapte de corp cu miros de vanilie. Imi ondulez parul putin, indeajuns cat sa para natural, si imi prind cateva suvite la spate. Ma si machiez, nefacand abuz de nimic. Nu ma complic mult cu hainele, alegand o rochie rosie inchis. E amuzant, totusi, cum nu simt nevoia imperioasa sa arat perfect in preajma lui Dimitri. Da, inca imi place sa ma fac draguta pentru el, dar el ma face sa ma simt frumoasa in multe alte moduri. Si ii place sa mi-o spuna fix in momentele in care stiu ca nu sunt cea mai rafinata – ca atunci cand abia ma trezisem si aveam jumatate de fata plina de semne lasate de perna, sau cand machiajul mi-e putin intins si parul ciufulit dupa o sesiune serioasa de giugiulit.

La cinci, sunt in sfarsit gata. Dar ajungand in fata usii lui, imi aduc aminte ca am uitat ce era mai important. Desertul. Asa ca trebuie sa ma intorc, si ma grabesc cat pot de mult sa il decorez, promitandu-mi ca voi curata debandada pe care am facut-o cand ma voi intoarce. Macar mousse-ul arata bine, daca nu si bucataria.

Cateva minute mai tarziu, in sfarsit bat la usa lui Dimitri. Deschizandu-mi, cand ma vede, pare surprins.

- Scuze ca am intarziat, dar am uitat-

Nici nu apuc sa ma scuz pana la capat, pentru ca ma saruta.

- Nu conteaza. Esti aici acum. Si esti superba, Roza.

Nu pot sa-mi ascund obrajii rosind.

- Pot sa spun la fel despre tine, tovarase. ii raspund in timp ce trec pe langa el, intrand in apartament.

Si intr-adevar, arata al naibii de sexy. Nimic sofisticat, doar o pereche de blugi si un tricou negru, dar care ii accentueaza muschii tonifiati. Parul ii e desfacut, si inca putin ud. Simplu, dar perfect. Inca ma mai intreb cateodata cum de-am pus mana pe el.

Merg in bucatarie si ma asigur ca desertul meu nu se va strica, lasandu-l in frigider. Cand ma intorc in living, Dimitri ma asteapta cu un buchet imens de bujori violeti.

- Oh, doamne. Unde ai gasit asa ceva in mijlocul lui Februarie?

Da din umeri.

- Stiu ca sunt favoritii tai. Asa ca am gasit eu o cale.

Il imbratisez strans.

- Multumesc, multumesc, multimesc. Sunt minunati, ii spun in timp ce ii miros. Dar stai putin. Cand ti-am spus care sunt florile mele preferate?

- Nu mi-ai spus. Dar eram in sera cand i-ai spus mamei. Te cautam, stii tu, dupa... si cand v-am vazut impreuna, mi-am spus ca e mai bine sa va las singure.

Vad durerea din ochii lui cand isi aduce aminte de acea seara. Inca se simte prost pentru ce a facut. dar mie nu-mi mai pasa de mult. In schimb, il sarut.

- Multumesc mult.

Cina decurge bine. Dimitri ne-a gatit un fel de rulada de pui umplut, acompaniat de salata de rucola (desigur, ceva sanatos) si cartofi dulci. Absolut delicios. Desigur, nici eforturile mele nu au fost lasate de-o parte. Surprinzator, el a servit doua portii.

Mai tarziu, aflandu-ne pe canapeaua lui, totul a inceput cu cateva saruturi. Apoi, totul s-a indreptat in alta directie. Cum ni se intampla de obicei. Ne ingingem destul de repede, ce pot sa spun?

Cumva am ajuns deasupra lui si singurul lucru la care ma pot gandi e cat de bine se simte cand imi musca buza. Mainile imi sunt prin parul lui, iar ale lui imi urca pe coapse, ridicandu-mi si rochia intre timp.

- Iti iubesc rochia, dar mai mult mi-ar placea sa o dau jos.

Dupa ce dau din cap ca da, Dimitri imi desface fermoarul.

Cu rochia pe jumatate data jos, Dimitri se opreste pentru o secunda si se uita la mine cu privirea aceea. Acea privire care ma face sa ma simt ca si cum as fi singura femeie din lume pentru el.

- Esti atat de frumoasa, imi spune si incepe sa imi sarute gatul, coborand incetisor spre sani.

Asta e baieti si fete, o sa se intample astazi. Chiar acum. O simt.

Si da, ceva s-a intamplat. Doar ca nu ce ma asteptam eu sa se intample.

In loc sa avansam, suntem intrerupti de cineva batand la usa. Si puf, gata magia.

Maraind de frustrare pentru amandoi, Dimitri ma lasa sa ma dau de pe el si se duce la usa. Simtindu-ma necuviincioasa dintr-o data, imi pun rochia la loc.

Ce prostie. Ma asez inapoi pe canapea, cu bratele incrucisate si ii urez celui care ne-a intrerupt toate cele bune. Cine naiba vine la usa altcuiva la ora noua seara daca nu e asteptat? Nu putea sa vina maine dimineata?

Venind intr-un sfarsit inapoi, Dimitri ma informeaza cu o voce plata ca proprietarul cladirii a trecut pe la toata lumea sa anunte ca maine va fi luata apa pentru vreo trei ore. Da, ce informatie vitala.

Dar nu lasam acest mic eveniment sa ne strice seara. Ne bucuram in continuare de compania celuilalt, stand imbratisati pe canapea si urmarind maratonul de filme de dragoste de la TV.

La un moment dat, o scena imi aduce aminte de faptul ca am mai uitat ceva acasa. Cum sa fiu asa ametita?

- Dimitri, asteapta-ma aici o secunda, vin repede.

Ma grabesc in apartamentul meu si iau cadoul frumos impachetat pe care l-am pregatit pentru el, si i-l dau imediat de cum ma intorc, vrand sa ii vad reactia.

- Ti-am luat asta. Am vazut-o acum ceva timp la un magazin de anticihitati si m-am gandit la tine.

Deschizand cadoul, Dimitri vede romanul western pe care i l-am luat, in editie princeps. Nici macar nu stiu cum am avut norocul sa dau peste el. Zambindu-mi, ma ia in brate si ma strange tare de tot, in timp ce ma saruta pe frunte.