Tasha
DPOV
Cineva bate la ușa. De ce ar bate Roza la ușă? Știe că e deschis și că poate intra.
Las pe masa borcanul cu unt de arahide si mă îndrept spre ușă, deschizand-o.
În fața mea este Tasha. Acea Tasha.
- Ce fac-
Asta e tot ce reușesc să spun înainte ca ea să mă îmbrățișeze și să mă sărute. Rămân acolo, fără să mă pot mișca, nedumerit.
Apoi aud un icnet.
Tasha îmi dă drumul și in spatele ei o văd pe Rose. Fața ei este o mască de șoc pur. Apoi, gura i se transformă într-un zâmbet ciudat și spune:
- Bună ziua, domnule Belikov. Doamnă. și dă din cap spre Tasha.
Domnule Belikov. Cuvintele vin ca un pumn in plex. Se preface că nu mă cunoaște.
- Bună, spune Tasha. Oh, și te rog, nu-mi spune doamnă, mă face să mă simt bătrână. Spune-mi Tasha. Eu sunt logodnica lui Dimitri. Și tu ești?
Doar nu a spus ce cred eu ca a spus, nu? Dar se pare ca da, pentru ca expresia lui Rose se prăbușește.
- Eu sunt Rose, raspunde, cu vocea sugrumata. Scuzați-mă, trebuie să plec.
Si cu asta, fuge pe scări.
Tasha se intoarce inapoi spre mine.
- E drăguță. Și foarte politicoasă. Ea e noua chiriașă?
- Tasha, ce cauți aici?
- Ce vrei să spui? Unde este bun-venit-ul meu? M-am întors, iubitule.
- Te-ai întors? După aproape șapte luni te-ai întors, pur și simplu?
- Mi-a fost dor de tine, iubitule. Și ți-am spus că mă voi întoarce după ce voi termina cu munca în Franța.
- Ce muncă, Tasha?
- Ce vrei să spui cu asta?
- Nu mai face pe proasta. Știu că nu te-ai dus în Franța să lucrezi.
- Ce vrei să insinuezi, Dimka?
- În primul rând, nu-mi spune așa. Și știi despre ce vorbesc. Mă refer la Fabien.
- Cum îndrăznești să sugerezi așa ceva? Nu ai fost niciodată genul gelos. Si Fabien nu e nimic mai mult decât șeful meu.
- Da, șeful cu care ți-o trăgeai.
In urmatorul moment, ma palmuieste.
- Să nu îndrăznești să mai spui asta! Ce e în neregulă cu tine, Dimitri? De unde îți vin toate astea? De ce inventezi asa ceva?
- Nu inventez nimic. De fapt, seful tăi mi-a trimis o fotografie la o săptămână după ce ai plecat. Vrei să știi ce conținea? Era cu voi doi. Erați amândoi dezbrăcați și tu dormeai in brațele lui. Atașat la acea fotografie era un mesaj foarte interesant: ''Se pare că i-o trag mai bine decât tine. De aceea a decis să vină în Franța. Cu mine.''. Deci ai de gând să-mi spui în continuare că te-ai dus acolo doar pentru muncă?
- Nu, nu e adevărat.
Imi scot telefonul și ii arătat poza.
- Mă simțeam prost că ultimul lucru pe care l-am făcut înainte să pleci a fost să ne certăm. Am vrut să nu pleci niciodată de lângă mine, Tasha. Am sperat că te vei întoarce la mine. Dar apoi am ajuns să înțeleg de ce ai plecat. Puteai măcar să ai decența să-mi spui adevarul. Dar nu ai făcut-o. Și când am văzut că nu m-ai sunat și nu mi-ai trimis niciodată mesaje, m-am gândit că îți trăiești noua viață și că nu voi mai apuca să te văd niciodată. Și am trecut peste. Dar iată-te acum aici, numindu-mă logodnicul tău. De ce te-ai mai deranjat să te întorci? Fabien te-a părăsit pentru o altă femeie și te-ai gândit că te vei putea întoarce la prostul care te va aștepta timp de șapte luni, chiar dacă nu te-ai deranjat niciodată să spui ceva?
- Nemernicule! Crezi că poți să te porți așa cu mine?
- Nu spun nimic care să nu fie adevărat și tu știi asta.
- Nu poți să-mi faci asta, Dimitri!
- Dar ce-ți fac eu ție? Cum rămâne cu ceea ce mi-ai făcut tu mie?
- Dar eu încă te iubesc!
- Nu cred că mă iubești cu adevărat, Tasha. Și chiar dacă ai mai avea sentimente pentru mine, eu nu mai pot simți nimic pentru tine. Nu te mai iubesc. La naiba, cred că nu te-am iubit niciodată cu adevărat. Amândoi am suferit și ne-am alinat unul în brațele celuilalt după ce a murit fratele tău și am început să o numim dragoste. Ti-am cerut să te căsătorești cu mine pentru că păreai să îți dorești atât de mult și mă întrebai mereu când o voi face. Dar niciodată nu am simțit cu adevărat nevoia să o fac.
- Vei regreta asta, Dimitri, crede-mă. Nu mă poți părăsi așa.
- Nu înțelegi, nu-i așa? Tasha, te rog să te gândești la asta. Dacă m-ai fi iubit cu adevărat, așa cum spui acum, de ce ai plecat în Franța cu acel bărbat? Adevărul este că m-ai părăsit. Eu nu am făcut nimic. Am să te întreb ceva totusi: știi care e culoarea mea preferată? Știi ceva despre familia mea? Ce mancare imi place? Sau știi ceva, orice despre mine?
- Bineînțeles că da!
- Atunci răspunde-mi.
Primesc doar tăcere de la ea.
- Vezi unde vreau să ajung? Și, în același timp, nu pot să răspund la aceleași întrebări despre tine. Ceea ce am avut noi doi nu a fost dragoste. Abia pot spune ca am avut o relație simbiotică. Și mă bucur că ai plecat. Pentru că m-ai făcut să realizez toate aceste lucruri.
- Deci ai decis pur și simplu că nu mă mai vrei?
- Cred că tu ai decis asta prima, Tasha, acum șapte luni. De ce faci ca toate astea să fie din vina mea? Tu ești cea care a plecat, si acum te întorci și te superi pe mine? Nu așa merg lucrurile. Inima mea nu-ți mai aparține. Și nu cred că ti-a aparținut vreodata.
- Și cui îi aparține acum?
- Asta nu e treaba ta.
- Oh, deci ai pe cineva. Este fata aceea, nu-i așa? Acea Rose, nu-i așa? Am văzut cum te uitai la ea când a plecat. Te culci cu târfulița aia mică!
- Tasha, ai grijă cum vorbești!
- Nu pot să cred. M-ai înșelat.
- Nu. Tu ai fost cea care a înșelat.
- De câte ori vrei să-ți spun că nu am făcut nimic?!
- De fapt, nu vreau să te mai aud spunând asta. Am deja dovada, așa că nu văd rostul să negi. Și acum, cred că ar fi mai bine să pleci.
- Și ce, ca să poti tu să alergi după curva aia?
- Tasha. In primul rând, așa cum am spus, viața mea nu mai e treaba ta. Și în al doilea rând, nu mai vorbi urât despre ea, altfel voi face ceva ce voi regreta. Pleacă acum, te rog.
- Du-te naibii, Dimitri! Și să o ia naiba si pe ea! Du-te dracului! Dar ascultă-mi cuvintele. Îți promit că vei regreta că mi-ai făcut asta!
- Îmi pare rău, Tasha, dar ți-ai făcut asta singură.
Ma mai palmuieste o dată, apoi se intoarce, isi ia bagajele și pleaca.
Acum trebuie să o găsesc pe Roza. Cum o să repar asta?